INLEIDING TOT DE HEILIGE LITURGIE  van  de  H. Johannes Chrysostomos

                          De blijde boodschap verkondigen,  zowel  in het heden als in het verleden en morgen, behoort tot één van de belangrijkste verantwoordelijkheden van de Kerk in de wereld , sedert de Heer er  na zijn verrijzenis zijn leerlingen heeft mee belast.. Deze Blijde Boodschap is niet zomaar een aangename , eenvoudige nieuwe boodschap, maar het Leven, dit wil zeggen, de overtuiging dat God zijn Zoon heeft gezonden voor ons heil. Wij zullen trachten dit duidelijker te maken door een meditatie over de liturgische celebratie. 

DE VIERING VAN DE EUCHARISTIE

      

       De eerste taak van de Goddelijke Liturgie bestaat erin, dat wij erkennen, dat wij als beeld van de levende God geroepen zijn “om de opbouw van het mysterie dat van alle eeuwigheid verborgen is in God en in Hem die alles geschapen heeft in het licht te stellen”(Ef.5,9). St.Maximus de Belijder legt uit, dat tijdens de Eucharistische celebratie, de gehele wereld zich onthult als een kerk : het kerkschip, zegt hij, vormt de tastbare wereld ; de engelen vormen het koor ; en de geest van de mens het heilige der heiligen : “Zo wordt de mens op

dat moment, de verbinding tussen het goddelijke en het aardse” en van hem uit “ verspreidt zich de genade over de ganse schepping” daar zijn ziel, onder leiding van het Woord, het heelal offert aan God als op een altaar. “Dankt God voor alles (eucharistie=dankzeggen)”, lezen wij in de eerste brief van  Sint Paulus aan de Thessalonicenzen (5,18):aan de Eucharistie als sacrament beantwoordt de spirituele Eucharistie, die een gedaanteverandering teweegbrengt in gans het menselijk zijn. Hier is de Heilige Geest onverstoorbaar aanwezig en deelt zich mee in zijn geheel, en het eucharistisch brood zegent allen die eraan deelnemen. De kreupelen, de blinden, de gebrekkigen zijn uitgenodigd aan de mystieke

Maaltijd, aan het Ware Leven ; de kleine kinderen, de zieken, de vernederden, de gevallenen zijn ook uitgenodigd aan het feestmaal van het Koninkrijk. De Goddelijke Liturgie wordt gecelebreerd, opdat de hongerigen zouden verzadigd worden, opdat de dorstigen zouden gelaafd worden, opdat zij die lijden  en wenen zouden getroost worden. 

DE LITURGIE VAN DE GELOVIGEN

             “Wij die in dit heilig mysterie de Cherubijnen verzinnebeelden…” Deze hymne die ons binnenleidt in de liturgie van de gelovigen onderdrukt zij niet meteen de tegenstelling tussen de hemelse realiteit en de aardse realiteit; tussen de tijd en de eeuwigheid en staat ze ons niet toe om elk moment van ons bestaan te aanvaarden als het verloop van het geheel van de mensengeschiedenis ?              Gans het  liturgisch leven is een getuigenis van de hoop door dewelke de mensen zich niet meer verzetten en zichzelf niet meer kwellen. Als velen in onze tijd de zin zelf voor God hebben verloren, indien voor hen het besef van de godheid totaal “buiten spel” staat, is het dan niet, omdat zij niet hebben begrepen dat gans de liturgische celebratie  buitengewoon sociaal en kerkelijk – geestelijk  is ?. Het gebed, het geloof, de liefde, de naastenliefde houden op het “mijne” te zijn en worden het “onze”, en de gehele relatie van de mens met God, wordt een relatie van God met zijn volk. De Goddelijke Liturgie beschermt op elk moment de gehele natuur van de mens en dit in  tegenstelling met de angst die leeft bij een groot deel van onze tijdgenoten, die, sterk beïnvloedt door de recente wetenschappelijke en filosofische veranderingen, nog moeilijk het onderscheid kunnen maken tussen het natuurlijke en het bovennatuurlijke. Men scheidt nogal gemakkelijk de ziel van het lichaam en de geest van de materie. 

HET ENIGE GOEDE NIEUWS

             Maar wat gebeurt er, als wij op het einde van de liturgie uitgenodigd worden om weg te gaan in vrede ? Leidt onze deelname aan het Eucharistisch Mysterie werkelijk tot een transfiguratie en vernieuwing van de schepping en de mens in Christus ?. Daarin ligt voor ons de enige en ware vraag. Laten wij de dingen zien, zoals ze zich in de werkelijkheid aan ons voordoen : het volstaat niet om tot de wereld te spreken om haar te veranderen. De wereld heeft integendeel nood aan een  “ondervinding” van het kruis, van een heroïsche overwinning van de ascese, die ons zal binnenvoeren in de ware dimensie van het komende Rijk, opdat wij zouden gedeïfieerd, geheiligd zouden worden in tijd en ruimte. En in zulke visie is er geen plaats voor een “louter sociaal”evangelie. Ondanks de poëtische stijl van zovele menslievende tijdgenoten, schreef een voorname vertegenwoordiger van onze Kerk in Frankrijk, weten wij goed, dat er dood en hel is in de mens, dat er d
ood en hel is tussen de mensen onderling. Het enige nieuws dat voor de ganse mensheid goed nieuws is, is de boodschap van de Apostelen, die de boodschap is geworden van de Kerk “ CHRISTUS IS VERREZEN !”. Of men het erkent of niet, geen enkele levensvorm en cultuur ontsnapt aan de universaliteit van de Incarnatie.Daarom spoort het Mysterie van de Eucharistie ons aan om altijd te werken, niet in de zin van de Kerk aan te passen aan de wereld, maar integendeel, de wereld aan te passen aan de goddelijke Waarheid. De kerkvaders, vergeten we het niet, hebben niet alleen het “geloof bewaard”, zij hebben ook hard gewerkt opdat de Kerk de wereld zou transformeren en behouden.“Broeders christenen, vragen wij aan God om alles wat is in de hemelen en op aarde onder één hoofd, Christus, samen te vatten”(Ef.1,10), opdat alleen de Heer  “alles in allen” zou zijn (1Kor.15,28). Het is alleen daarin dat onze solidariteit met de wereld zal bestaan en het bewijs dat existentieel gezien de Kerk de getransfigureerde wereld is. 

DE AANKLEDING EN DE PROSCOMIDIE

             Om te beginnen gaan we alles bestuderen wat zich voltrekt vanaf  de aankomst van de celebranten in de Kerk, tot aan het begin van de liturgie van het Woord : De gebeden van de celebranten vóór de Heilige Deuren ; de intrede van de celebranten in het Heiligdom en de aankleding met de priesterlijke gewaden ; de voorbereiding van de gaven genoemd de  “proscomidie”             Deze liturgische daden komen nogal dikwijls bij de gelovigen als geheimzinnig over door het feit dat de celebranten na de gebeden vóór de Heilige Poorten, het heiligdom binnengaan en de deuren gesloten worden.  Zij maken nochtans een integraal deel uit van de liturgie, en het is belangrijk dat de gelovigen eraan deelnemen door hun aanwezigheid en hun inkeer. 1 – GEBEDEN VOOR DE HEILIGE POORTEN EN INTREDE IN HET HEILIGDOM 

            Na de gebeden,met lage stem, vóór de Heilige Deuren, vereren de priester en de diaken de ikoon van Christus, daarna deze van de Moeder Gods en ook deze van andere heiligen. Zij buigen zich voor de gelovigen en vragen hen vergiffenis, om de eucharistie te kunnen vieren in vrede met allen. Bij het binnengaan van het heiligdom zeggen zij : “ Heer, door de overvloed van Uw barmhartigheid mag ik binnentreden in Uw huis. Ik zal nedervallen voor Uw heilige tempel, in vreze voor U….”(Ps.5,8). De priester kust het Evangelie en het altaar en gaat dan naar het diakonikon (rechts van het altaar) om zich te bekleden met de priesterlijke gewaden. Zo ook de diaken.

 2 – DE AANKLEDING             Door hun pracht en harmonie, delen de liturgische gewaden aan de schoonheid en het feestelijke van de Dienst, en de woorden uitgesproken op het moment dat de  celebranten zich aankleden hebben allen een symbolische waarde.             Voor het sticharion of albe, een lange tuniek gedragen boven de soutane, lezen de priester en de diaken de verzen van Jesaja : “ Mijn ziel verheugt zich in de Heer, want Hij heeft mij een kleed van verlossing aangedaan en mij bekleed met het gewaad der vreugde.Hij heeft mij als een  bruidegom met een mitra gekroond, en als een bruid met juwelen getooid”.

            Het orarion voor de diaken, het epitrachilion(stola) voor de priester, symboliseren de uitstorting van de Heilige Geest die zij ontvangen vanuit de hoge. De gordel (alleen gedragen door de bisschop of de priester, zoals ook de volgende gewaden) is het teken van goddelijke kracht  voor hen die hem aandoen. De epimanikia (mouwen) herinneren eraan dat de handen van de celebrant gebonden zijn ten teken van gehoorzaamheid aan God.             Het epigonation of nabedrennik in de vorm van een ruit, gedragen op de heup, symboliseert het geestelijk zwaard. Het herinnert aan de strijd en de zegepraal over de dood die Christus heeft behaald. Het is een eremerk dat verleend wordt aan sommige priesters. Het felonion bedekt de borst en strekt zich afrondend uit op de rug tot aan de voeten . Het is het teken van de glorie welke de priester omkleedt. Voor de bisschop voegt men er ook nog het omoforion, het kruis, de mitra en de panagia aan toe.             De celebranten wassen vervolgens de handen en zeggen psalm 25 “Heer, met onschuldigen was ik mijn handen : ik zal rondom Uw altaar gaan, om het geluid der lofzang te horen…” 3 – DE PROSKOMIDIE             Vervolgens gaan de celebranten naar de Voorbereidingstafel of prothese, die zich aan de linkerzijde van het altaar bevindt. Het is een kleine vierkante tafel waarop zich een kaars bevindt en alle noodzakelijke voorwerpen voor de celebratie van de Heilige Eucharistie.  Deze Dienst van de proscomidie is dus  de voorbereiding van de heilige gaven die bestemd zijn voor het eucharistisch offer. Het herinnert ons aan het enige offer van Christrus, door het geven  van Zijn leven.             De diaken steekt een kaars aan, hij legt de gaven van brood en
wijn op de tafel, ter herinnering aan het laatste maaltijd van Christus, het laatste avondmaal, en terwijl hij dankend een dankgebed uitspreekt voor het offer van Christus. Het brood  is ofwel één groot rond brood, waarop vijf zegels op afgedrukt staan ofwel zijn het vijf prosfora met op elk ervan een zegel in de vorm van een kruis waar tussen de armen van het kruis de letters staan geschreven (JC –NI-KA) “Jezus Christus overwinnaar”. Delen van elk van deze prosfora gaan nu geplaatst worden op de disk. Het kubusvormig deel dat zich in het centrum van het brood bevindt wordt eerst door de priester uit het brood gesneden met de lans (=scherp mes in de vorm van een lans), dit deel wordt  “Lam” genoemd, want Christus is geslacht als een lam. Het herinnert ons ook aan het Paaslam uit het Oude Testament, en aan de profetie van  Jesaja bij zijn aankondiging van de lijdende Dienaar. Het zijn trouwens de verzen van deze Profeet die de priester uitspreekt op het moment dat hij het centrale gedeelte uit de prosfora  rond de gestempelde indruk lossnijdt.             Terwijl hij de vier insnijdingen doet met de lans zegt hij het volgende : “ Als een schaap werd Hij ter slachtbank gevoerd. En als een onschuldig Lam, dat voor de scheerder stom blijft, deed Hij de mond niet open. In Zijn deemoed werd Hij veroordeeld. Wie kan Zijn afkomst doorversen ?”Het Lam is nu losgesneden uit het geheel en wordt omgekeerd (met het zegel naar onder) op de disk gelegd. De priester doet nu een diepe insnijding in kruisvorm, doch zonder het zegel volledig te beschadigen, en dit om dit deel van het brood, in vier delen voor te bereiden voor de communie.             Hij zegt de woorden : “Geslachtofferd wordt het Lam Gods, Dat de zonden der wereld wegneemt”.             Hij draait vervolgens het deeltje om en doorboort het Lam in de rechterzijde terwijl hij zegt : “ Een der soldaten doorstak Zijn zijde met een lans, en terstond vloeide er bloed en water uit. Hij die het gezien heeft getuige daarvan, en zijn getuigenis is waarachtig” (Joh. 19,34-35).             Deze rite en deze woorden herinneren ons aan de lans die in de zijde van de gekruisigde Christus werd gestoken, en waaruit water en bloed vloeide. Het legt ook uit  wat de betekenis is van de menging van water met wijn , die de priester nu , zegenend in de kelk giet. Daarna  volgt de voorbereiding van de deeltjes voor de “herdenking” die de priester nu zal halen uit de overige prosfora en ze zal leggen rond het Lam, dit in een strenge volgorde.             Van de tweede prosfora snijdt de priester een deeltje in de vorm van een driehoek, ter ere van de Moeder Gods en plaatst het rechts van het Lam zeggende : “De Koningin staat aan Uw rechterzijde, met een gewaad van goudbrokaat getooid” (Ps.44,10).             Uit de derde prosfora neemt de priester negen deeltjes die hij in drie rijen naast de linkerkant van het Lam legt. Hij herdenkt hierbij in volgorde de heilige Engelen, de heilige Aartsengelen Michaël en Gabriël en alle hemelse en onstoffelijke krachten, van Johannes de Voorloper, de Profeten, de Apostelen, de Heilige Hiërarchen, van alle heilige martelaren, van de heilige wonderdoende, onzelfzuchtige artsen ( anagyres = genezers), van de heilige, gerechte Grootouders des Heren, van de Heilige Johannes Chrisostomos (wanneer zijn liturgie wordt gevierd), en van alle heiligen.             Het vierde deel is bestemd voor de levenden. De priester vermeldt eerst de patriarch en de bisschop waarvan hij afhangt, vervolgens de bedienaars en de gelovigen. Hij voegt op deze lijn een deeltje toe welke hij heeft gesneden uit de prosfora die zijn meegebracht door de gelovigen, terwijl hij de namen leest van diegenen die geschreven staan op de lijst van de diptieken.De diptieken zijn bladzijden of een boekje waar bovenaan deze regels geschreven staan :Voor de levenden :  “Voor de gezondheid en de rust van de dienaren Gods”Voor de overledenen :  “Voor de rust van de zielen van de dienaren Gods”.  De gelovigen schrijven de namen van de personen die zij willen herdenken hiervoor op een daarvoor bestemd briefje.             De vijfde prosfora is bestemd voor de afgestorvenen waarbij ook de stichters van de kerk of het monasterie waar de liturgie wordt gevierd , worden herdacht.De priester eindigt met een deelte toe te voegen aan de lijn van de levenden voor zijn eigen intentie. Alle boven vermelde handelingen worden begeleid  door gebeden die de priester met half luide stem uitspreekt.Op deze wijze wordt op de pateen gans de verzamelde Kerk  vermeldt rond het Lam :  de vergadering van gelovigen van alle tijden, de heiligen, de zondaars, de levenden en de doden, gans de zichtbare en onzichtbare Kerk, die men de gemeenschap der heiligen noemt.             Vervolgens geeft de diaken het wierookvat aan de priester, opdat hij dit alles zou zegenen. “Christus, onze God, wij offeren U wierook tot een welriekende geestelijke geur; neem deze aan op Uw hemels altaar, en zend ons daarvoor de genade van Uw alheilige Geest”.De priester neemt de asterisk, en nadat hij het gezegend heeft, plaatst hij het op de pateen zeggend : “ De ster kwam, en stond stil boven de plaats waar het Kind zich bevond”.(Matt.2,9).             Het altaar wordt zo tot de grot van Bethlehem, de asterisk verzinnebeelt symbolisch de stralende ster boven de nieuw geborene, en de disk (het bovenste deel van de pateen)stelt de kribbe voor in dewelke het kind lag. In feite beeldt de gehele proscomidie tegelijk op symbolische wijze het begin van Jezus’aardse leven uit.             Vervolgens bedekt de priester de pateen met het klein velum evenals de kelk, en op de twee samen wordt het groot velum, aër gelegd
. Na drie maal de voorbereidingstafel te hebben bewierookt, zegt de priester een gebed voor de aangeboden gaven : “Dat Christus onze waarachtige God, die opgestaan is uit de doden, door de gebeden van Zijn Heilige alreine Moeder, van onze Vader onder de heiligen, de heilige Johannes Chrisostomos, de aartsbisschop van Constantinopel, en van alle heiligen, zich over ons ontferme en ons redde, want Hij is goed en menslievend”. LITURGIE VAN HET WOORD OF LITURGIE VAN DE CATECHUMENEN  

De twee belangrijkste liturgieën van de Orthodoxe Kerk

             De liturgie van de heilige Johannes Chrisostomos, de voornaamste die gecelebreerd wordt gedurende het jaar en welke we vooral in deze studie behandelen, alsook de liturgie van Sint Basilios de Grote, zijn de twee belangrijkste liturgieën van de Orthodoxe Kerk. Zij verschillen alleen door de eucharistische canon. 

Algemene betekenis van de Goddelijke liturgie

  “Christus is essentieel de Verlosser; Hij is in de wereld gekomen om de zondaars vrij te kopen. De goddelijke liturgie is het mysterie van de verlossing. De Verlossing eist vooreerst, dat men sterft aan deze zondige wereld. Daarom is de liturgie eerst en vooral mysterie van het Lijden. Deze vorm is alleen afgestemd op de menselijke conditie die nog altijd gedomineerd  en bedreigd wordt door de zonde. Deze mensheid moet nog sterven aan de zonde met de Heer,).maar indien zij mystiek gezien dood is, leeft zij ook met Christus voor God., zij is sacramenteel verrezen . Daarom moet de Goddelijke Liturgie het sacrament zijn van de Verrijzenis”(O Casel :  “Doe dit tot mijn gedachtenis”,Cerf,Coll.Lex orandi,1962,p.174.)

De Goddelijke liturgie bevat twee delen : de liturgie van het Woord of liturgie van de Catechumenen, die wij nu gaan bestuderen, en de liturgie van de gelovigen, die wij verder zullen zien.

 

LITURGIE VAN HET WOORD OF LITURGIE VAN DE CATECHUMENEN

 

Liturgie van het Woord

   “Zoals de Proscomidie overeenkomt met  de aanvang van Christus’leven, met zijn geboorte, alleen geopenbaard             aan de engelen en aan enkele mensen (….) zo is ook de liturgie van het Woord verbonden aan Zijn openbaar leven tussen de mensen, die Hij heeft onderricht door het woord en de waarheid” (Nicolas GOGOL : “meditaties over de Goddelijke Liturgie”, DDB. 1952).
Gedurende haar verloop, hoort men lezingen uit de Brieven of uit de Handelingen der Apostelen, en het Evangelie. Vroeger trokken de catechumenen, personen die zich voorbereidden op het doopsel, zich terug op het moment van de liturgie van de gelovigen, want zij hadden niet het recht om het “ mysterie “bij te wonen, dit wil zeggen tot de communie van het bloed en lichaam van Christus, wat, zoals nu trouwens ook nog, alleen bestemd is voor gedoopten. 

1.GEBEDEN VOOR HET ALTAAR

 

            De liturgie van de catechumenen begint met de aanroeping van de Heilige Geest door de priester,met gedempte stem :  “Koning van de hemel, Trooster, Geest der waarheid, Die overal tegenwoordig zijt en met Wie alles vervuld is, Schatkamer van alle goed, Gever van het Leven : kom en verblijf in ons, zuiver ons van alle smet, en red onze zielen, o Algoede”. Dit gebed wordt gebeden om aan te duiden dat de Kerk ook vandaag nog leeft van de komst van de Heilige Geest met Pinksteren. Zij zet de aanwezigheid van God op aarde voort tot aan de tweede glorierijke komst. Elke daad van het christelijk leven begint met dit gebed, opdat de kracht van de Geest ons moge begeleiden.

 2. ENARXIS-VOORBEREIDING Aanvangs doxologie            De priester houdt het Evangelieboek in zijn twee handen en maakt ermee een kruisteken boven het altaar, terwijl hij met luide stem zingt : “ Gezegend zij het Koninkrijk van de Vader, en van de Zoon, en van de Heilige Geest; nu en altijd en in de eeuwen der eeuwen”. Het is door de menswording van de Zoon dat in de wereld de zekerheid van het mysterie van de Drieeenheid is losgebarsten, daarom juist wordt begonnen met de aanroeping van de Drieeenheid en verlicht het begin van elke geheiligde daad. Daarom ook moet elke gelovige, nadat hij zich van alles onthecht heeft, zich meteen plaatsen in het koninkrijk van de Drieeenheid’ (N GOGOL , op.cit.). Op deze aanroeping antwoordt het koor : “Amen” met dit woord drukken de gelovigen hun volle instemming uit voor  alles wat gezegd is. Het is méér dan een eenvoudige bevestiging, het is een geloofsbelijdenis. Eerste grote litanie of ektenie (vredeslitanie) 

            Zij begint met een dringende vraag om vrede : “laat ons de Heer in vrede bidden” Het gaat er in de eerste plaats om een innerlijke vrede in zichzelf te bewerkstelligen. Zij die deelnemen aan  de Heilige Liturgie moeten elke onrust uit hun geest bannen (….) Zij moeten zich voor God plaatsen in een staat van rust, vertrouwende aandacht, van concentratie op het “enig noodzakelijke” En dadelijk volgt een tweede vraag :”De vrede waarom we reeds gevraagd hebben is iets anders dan een zielstoestand, een psychologische situatie die door onze inspanningen tot stand is gekomen. Het is een vrede die komt ‘uit de hoge’(….) een gave van God (….). Anderzijds erkennen wij dat de goddelijke vrede en het “
heil”van onze ziel innig met mekaar verbonden zijn. De vrede is een teken van de  aanwezigheid en de werkzaamheid van de “Heer”in ons. “om vrede voor de gehele wereld en het welzijn van de heilige Kerken Gods, en om EENHEID van allen, laat ons de Heer bidden”. “Wij bidden voor de vrede van de wereld(….) en opdat alle mensen zich verenigen in éénzelfde liefde”. (Een monnik van de Oosterse Kerk :  “liturgische offerande” coll. Foi vivante, Uitg.Cerf,1988,p.1314.)

Gedurende de ganse liturgie, eindigen de grote en kleine ectenieën met een nagedachtenis van de Moeder van God en van alle heiligen, gevolgd door een gebed in stilte door de priester en een  “ekphonese”(=met luide stem) die dit gebed beëindigt.Het gaat om een uitroep door de priester in de vorm van een lofprijzing tot de Heilige Drieeenheid, een trinitaire doxologie, waarop het koor antwoordt : “Amen”De drie antifonen : “gescheiden door twee korte ectenieën vormen als het ware het voorportaal dat wij moeten overschreiden voor  men kan binnentreden in het mysterie. De mens kan slechts binnentreden in de Tegenwoordigheid van God, als hij zich op een geleidelijke manier hierop heeft voorbereid.” Gedurende de derde antifoon, nl. de zaligsprekingen, knielen de celebranten driemaal voor het altaar, de priester neemt het evangelie en geeft het aan de diaken. 3.DE KLEINE INTOCHT             De celebranten vertrekken vanuit de noorder- poort van het heiligdom. De diaken als eerste, draagt , omhoog gehouden, het evangelieboek. Hij wordt voorafgegaan door akolieten met een kaars. De processie gaat tot voor de heilige poorten. Zij symboliseert de komst van Jezus zelf, die gekomen is om te prediken onder het volkeren. Het Evangelie vertegenwoordigt het Woord van God. De grote kaars voor het Evangelie symboliseert  “het licht dat in de wereld gekomen is”, Christus zelf, Woord van God. De gelovigen buigen voor Hem. Nadat de priester met lage stem een gebed heeft uitgesproken opdat de liturgie in eenheid zou mogen zijn met de hemelse Liturgie, zegent de intrede en kust het Evangelie.. 4.GEZANGEN EN LEZINGEN             Terwijl het koor de troparia en de kondakia van de dag zingt, reciteert de priester met gedempte stem het gebed van het Trisagion, welke de hymne van het trisagion voorafgaat, dat door het koor zal worden gezongen. 

Het trisagion

                        De hymne driemaal heilig, is een trinitair gebed dat zijn oorsprong vindt in de zang van de engelen die gehoord werd door de profeet Jesaja (Jes.6,18). Meer dan 7 eeuwen later, is hij opnieuw gehoord door de apostel Johannes tijdens de openbaring die hij had in Patmos. (Apoc.4,8).Dit gebed wordt  gecommentarieerd in de loop van de Vespers van Pinksteren: “Kom volkeren, aanbidden wij de godheid in drie personen, de Zoon in de Vader met de Heilige Geest. Want buiten de tijd, heeft de Vader de Zoon voortgebracht, in eeuwigheid met Hem op dezelfde troon. En de Heilige Geest verheerlijkt met de Zoon, was in de Vader, enige Macht. Enig Zijn, Enige Godheid, die wij allen aanbidden en zeggen : Heilige God die het universum schiep door de Zoon en in samenwerking (synergie)met de Heilige Geest, Heilige sterke, door wie wij de Vader hebben gekend en door wie de Heilige Geest gekomen is in de wereld, Heilige onsterfelijke, Geest-trooster die voortkomt uit de Vader en rust in de Zoon, heilige Drieeenheid, glorie aan U” 

Ceremonie van de troon en Lezingen

             Voor de proklamatie van het prokimenon, nodigt de diaken de priester uit om de troon  van de bisschop te zegenen. Vervolgens, nadat de diaken onze aandacht heeft gevraagd, zingt de lector, midden de Kerk het prokimenon en leest de lezing van de Apostel van de dag. Tijdens deze lezing en tijdens het Alleluia die daarop volgt, bewierookt de diaken het altaar, het heiligdom, de ikonostase en het volk, “aldus de komst van het Woord voorbereidend, goddelijke tegenwoordigheid, en om ons eraan te herinneren dat voor het aanhoren van de Evangelische woorden een zuivering van het hart noodzakelijk is” 

Homelie

             Na de lezing van het Evangelie houdt de priester een homelie. Gedurende deze homelie opent de Heilige Geest, door tussenkomst van de priester, de geest van de gelovigen “tot inzicht van de lezingen”. Zij is dus geen eenvoudige uitleg van het Woord dat zojuist gelezen werd, maar wél de prediking van het Evangelie zelf. Door ernaar te luisteren zouden wij hetzelfde moeten ervaren als de leerlingen van Emmaüs : “ Brandde ons hart niet in ons toen Hij tot ons sprak en ons de schriften opende ?”. 4.GEBEDEN VOOR DE GANSE KERK 

            Nu nodigt de diaken het volk uit om te bidden. De priester van zijn kant bidt met zachte stem, bij zichzelf , dat de gebeden van de gelovigen aanvaard mogen worden door God. Vervolgens, spreekt hij met luide stem de eind-doxologie uit, hij betrekt hen ook bij deze lofzang voor God. “Welk is het gebed van het volk, dat bijzonder opportuun is na het Evangelie ? Het is het gebed voor hen die trouw zijn aan het Evangelie, voor hen die de volheid van Christus uitgedrukt in het Evangelie navolgen”, (Sint Nicolas CABASILAS :” Explication de la Divine Liturgie”,coll. Sources Chrétiennes n° 4 bis,éd.Cerf,1967,p.159)

 

Het antimension

             Gedurende dit gebed ontvouwd de priester het antimension op het altaar. “Het antimension is een doek d
at reliquiën bevat en gewijd is door de bisschop. Het is een draagbaar altaar. Het herinnert ons eraan dat de Kerk op pelgrimstocht is hier op aarde, op uittocht. Ze kan zich niet definitief vestigen. Haar ware vaderland is het Nieuwe Beloofde Land, het Rijk der hemelen waarnaar zij op weg is. Op het antimension is de graflegging van Christus uitgebeeld, om ons eraan te herinneren dat het altaar het heilig Graf voorstelt, van waaruit Christus is verrezen om zijn licht uit te doen stralen over het ganse universum.De liturgie van het woord eindigt met een gebed en wegzending van de catéchumenen. 

DE LITURGIE VAN DE GELOVIGEN

             Het tweede gedeelte van de liturgie wordt genoemd : Liturgie van de gelovigen. Daarom begint ze met een uitnodiging door de diaken, gekeerd naar het altaar, tot hun intentie : “Gelovigen, laat ons nogmaals en nogmaals de Heer in vrede bidden”. De gelovigen die het volk van de gedoopten vertegenwoordigen, worden door het gemeenschappelijk gebed opgeroepen om zich voor te bereiden op de eucharistische offerande. Vroeger bleven de poorten van de Kerk gesloten, om aan te duiden, dat de Kerk niet meer van deze wereld is, zij is het lichaam van Christus. Nochtans, als ze zich afzondert van de wereld, dan doet zij dit voor de wereld, teneinde het offer van Christus “voor allen en voor alles” te brengen, zoals het lang gebed van de anaphora ons duidelijk maakt. 1.GEBED VOOR DE GELOVIGEN             De liturgie van de gelovigen begint met twee gebeden uitgesproken door de priester. Zij worden elk voorafgegaan door twee korte ektenieën gezegd door de diaken. In het eerste gebed vraagt de priester Gods genade voor zichzelf en voor de andere celebranten, om het Heilige Offer van de Eucharistie waardig te kunnen opdragen. In het tweede gebed  bidt hij speciaal voor de gelovigen, opdat zij waardig geoordeeld zouden worden om deel te nemen aan de Heilige Mysterieën. 2.DE GROTE INTREDE             De grote intrede is één van de meest plechtige momenten van de Liturgie.Zij wordt gekenmerkt door een grote bewieroking, de processie van de offergaven en door de Cherubijnenzang. 

Handelingen en gebeden van de celebranten

             De priester begint met een gebed dat speciaal voor hem is bestemd. Het is het enige gebed van gans de Liturgie dat de priester voor zijn eigen intentie uitspreekt, en niet voor al diegenen die de kerkelijke gemeenschap uitmaken : “ Daarom roep ik tot U, alleen  Goede, die bereid zijt naar ons te luisteren : zie neer op mij, Uw zondige en nutteloze dienaar ; reinig mijn ziel en mijn hart van slechte gedachten; en stel mij, die Gij door de kracht van Uw Heilige Geest met het priesterschap hebt bekleed, in staat hier voor uw Heilig Altaar te staan, om Uw heilig, smetteloos lichaam en kostbaar bloed te offeren. Met gebogen hoofd kom ik tot U, en ik smeek U : wend Uw aangezicht niet van mij af, en verstoot mij niet uit het getal van Uw dienaren. Veroorloof mij, zondige en onwaardige dienaar, U deze gaven aan te bieden”.Vervolgens richt de priester zich tot Christus om te bevestigen, dat de gaven die naar het altaar zullen gebracht worden, offeranden  zijn die door Christus Zelf zijn tot stand gebracht : “Gij, Christus onze God, zijt het immers Die offert en geofferd wordt, Die ontvangt en ontvangen wordt”. Wij kunnen deze offerande offeren, omdat Christus zelf als offerande is geofferd éénmaal voor allen, en dat zijn offer ook het onze bevat. Het is omdat de priester bekleedt is met het priesterschap van Christus dat hij alleen het sacrament van de Eucharistie kan uitvoeren. Hij dient niet de scheiding van de bijeenkomst, maar zijn eenheid met haar.te bewerkstelligen.Daarom vraagt de priester om bijstand en te worden “bekleed met de kracht van de Heilige Geest” 

De grote bewieroking

             Na dit gebed doet de priester, voorafgegaan door de diaken met een brandende kaars in de hand, de grote bewieroking van het altaar, het heiligdom en vervolgens van de ganse kerk.Ondertussen reciteert hij psalm 50, en de troparia van berouw. Terug in het heiligdom en na de bewieroking van het altaar, doen de celebranten drie grote buigingen (metanieën) voor het altaar en kussen het na de tweede buiging. Vervolgens, richten zij zich tot de gelovigen, buigen voor hen en gaan naar de prothesis. De priester neemt de aër weg die de disk en de kelk bedekt, en legt het op de schouder van de diaken. Deze ontvangt de disk uit de handen van de priester, die zelf de kelk neemt. 

De processie

             Nu begint de processie met de gaven ,die in processie rondom het schip van de kerk worden gedragen. De celebranten blijven “voor de heilige deuren staan, naar het volk gekeerd. De priester vraagt aan de heer de Herders van de Kerk in herinnering te brengen, de regeerders, de stichters van de plaats waar de Liturgie plaatsvindt, de overledenen en alle orthodoxe christenen. Deze plechtige intrede, begeleid door de akolieten met kaars en de tweede diaken die de heilige gaven bewierookt gedurende de processie, betekent ook onze eigen opgang naar het Koninkrijk van God. 

De Cherubijnenzang

             Vanaf de gebeden en de bewieroking die de intredeprocessie voorafgaan zingt het koor de Cherubijnenzang : ‘” Wij die in dit mysterie verzinnebeelden de Cherubijnen, en die zingen d’hymne driemaal heilig aan de levenschenkende drieeenheid. Stellen wij nu ter zijde alle zorgen van deze wereld”“ Het gebed van de kleine intrede riep de intrede van de engelen op in eenheid met ons. In de grote  intrede doen wij méér. Wij verklaren dat wij op mysterieuze wijze, door een goddelijke genade, figuren,
vertegenwoordigers van de engelen geworden zijn”. (Une moine de l’Eglise d’Orient, L’offrande liturgique, coll.Foi Vivante, édit. Cerf,1988,p31)Met hen verheerlijken wij de Heilige Drieeenheid want “zie, de Koning der koningen en de Heer des heren, Christus onze God, gaat op weg om geofferd te worden en als voedsel gegeven te worden aan zijn getrouwen.. Daarom moeten wij in dit transformerend ogenblik alle zorgen van de wereld van ons afwenden, ons ontdoen van alles wat ons van God afhoudt.”(Idem, Op.cit. p.31).Wanneer priester en diaken het heiligdom binnentreden, zingt het koor opnieuw : “Om te ontvangen de Koning van het heelal, onzichtbaar begeleid door Zijn lijfwacht van Engelenscharen.Alleluia,Alleluia,Alleluia !”. 3.DE INTREDE VAN DE HEILIGE GAVEN              “De intrede van de heilige gaven in het heiligdom symboliseert het leggen van het Lichaam van Christus in het heilig Graf. Daarom worden de heilige poorten gesloten. Het roept eveneens de intrede van Christus , onze Hoge-priester op in het hemels heiligdom”. De priester  zet  het brood en de wijn op het altaar en offer ze aan God op,  om eraan te herinneren dat het Lichaam van de Heer in het graf werd gelegd als op een altaar en opgedragen als een offer voor het heil van de wereld. Vervolgens neemt de priester het doek van de kelk en de disk en legt het opgeplooid op het altaar. Hij neemt vervolgens de aër van de schouder van de diaken, bewierookt het en bedekt de heilige gaven, zeggende :” De rechtvaardige Jozef nam Uw allerzuiverst Lichaam van het Kruis. Hij wikkelde het in een zuiver linnen doek met reukwerk en legde Het in een nieuw graf”.4.EKTENIE             De diaken verlaat door de noorderpoort het heiligdom om zich op te stellen voor de Heilige Poorten, gekeerd naar de ikonostase.Terwijl hij zijn stola met de rechterhand omhoog houdt, zegt hij een lange ektenie. Vervolgens gaan de Heilige Poorten open, de priester spreekt de  “ecphonese” van het gebed uit en zegt :  “Vrede aan allen”. Het koor antwoordt : “En met Uw Geest”. 5.DE VREDESKUS             De diaken roept uit : “ Laat ons elkander beminnen, om in éénheid te belijden”.Het koor zingt : “De Vader, de Zoon en de Heilige Geest; de één-wezenlijke en ondeelbare Drievuldigheid” Dit liturgisch element van de vredeskus werd vroeger gedeeld met alle aanwezigen, terwijl heden alleen de priesters en de diakens elkaar een akkolade geven zeggende : “Christus is in ons midden”. Terwijl de aangesprokene antwoordt : “Hij is, en zal zijn”. Deze liefde die ons gevraagd wordt te delen is radicaal nieuw. Want Christus beveelt ons aan niet alleen mekaar te beminnen, maar ook onze vijanden. Deze laatste aanbeveling, die irrealistisch lijkt,werd nochtans gegeven aan elke mens dank zij de genade van de menswording van Jezus Christus. Hij heeft ons werkelijk deze totale liefde geopenbaard. Zij is vervat in de natuur van God zelf, door zijn leringen, door zijn daden, en die uiteindelijk zijn hoogtepunt heeft bereikt in Zijn vrijwillig offer aan het kruis, waar Hij bad voor zijn beulen. In Zijn voetspoor hebben de heiligen het bewijs geleverd van dezelfde liefde voor de vijanden, zoals de heilige Stefanus de proto-martelaar, die toen hij gestenigd werd bad voor zijn beulen.Zo ook de heilige Silouan van de berg Athos wiens gebed voor de wereld ook zijn vijanden inhield. Zo hebben alle heiligen getuigenis afgelegd door hun leven en hun werken opdat dit bevel voor een totale liefde zou werkelijkheid worden. Zo ontvangt elke mens die met Christus verenigd is deze Liefde, ze  groeit in hem en hij kan op zijn  beurt deze Liefde doorgeven aan anderen.  “Daaraan zullen allen erkennen dat gij Mijn leerlingen zijt, als gij liefde voor elkaar hebt”. Alleen door de Liefde van Christus waarmee we bekleed zijn maakt ons tot broeders in Christus.   “De vredeskus is eveneens geplaatst op dit moment van de Liturgie, voor het begin van het Offer, om te gehoorzamen aan de oproep van de Heer, ons met onze broeders te verzoenen voordat wij onze offerande aanbieden”. 6.GELOOFSBELIJDENIS             Voor de lezing van de geloofsbelijdenis,spreekt de diaken volgende woorden uit : “DeDeuren ! de Deuren ! : laat ons in wijsheid aandachtig zijn”. ‘Deze acclamatie richtte zich vroeger tot de portiers die erover moesten waken, dat geen enkele heiden de kerk zou binnenkomen. Zij richt zich vandaag tot alle gelovigen opdat zij de poorten van hun hart zouden bewaken en zouden beschikbaar zijn voor de volmaakte liefde, tegen elke aanval van de vijand. Dat alleen Gods tegenwoordigheid er zou wonen. De Heer heeft ons in het Evangelie bevolen om de deur van onze kamer gesloten te houden en in het verborgene te bidden. Wij zijn uitgenodigd om  “sommige deuren van ons hart” te sluiten. “Laat ons aandachtig zijn !”, zegt de tekst van de Heilige Liturgie. Dat wij open en waakzaam zouden zijn voor de woorden en de ingevingen die van God komen. De Heer richt tot elkeen de zin die hij uitsprak over de zieke  “Efeta ! open-U” (Op.cit.,p36). “Gedurende het zingen van de geloofsbelijdenis waait de priester met de aër die de kelk bedekt over het brood en de wijn . Dit waaien met de aër boven het brood en de wijn wordt beschouwd als het symbool van  de adem van de Heilige-Geest, van de wind die het huis vervulde met Pinksteren. Ondertussen wordt de geloofsbelijdenis gezongen.Welnu, men kan het christelijk geloof niet belijden indien op hetzelfde moment, de Heilige Geest niet over ons waait. Indien de bezieling van de Heilige Geest afwezig is, dan kunnen we wél volmaakte formules lezen, maar de ritus zal een dode, steriele ritus blijven.Moge de Heilige-Geest de woorden die wij zeggen, komen  bezielen en levendig maken’ (Op.cit. p37). In de primitieve Kerk en ook nog vandaag, voltooit de geloofsbelijdenis de voorbereiding van de catechumenen en hun doop-intrede in de Kerk. Sedert de VIe eeuw, is  zij in de Liturgie binnengebracht om duidelijker de band te benadrukken tussen  de eenheid van geloof van allen die deel uitmaken van de Kerk, en de vervulling ervan door de Eucharistie. “Wij allen hebben deel aan het ene Brood en de ene Kelk. Doe ons één worden met elkander in de Gemeenschap van de ene Heilige Geest”. (Eucharistisch gebed van Sint Basilios).  “De tekst van het Credo is een ikoon van de Drieeenheid, het leert ons om de Ene en drie
maal heilige God te aanbidden”.Door de geloofsbelijdenis te be-mediteren, drukken wij het in onze harten, zodat het onze adem mag worden. Door te zeggen :  “ik geloof” druk ik mijn vrije en persoonlijke aanhankelijkheid uit aan het christelijk geloof. Maar tegelijk neemt iedereen deel aan het geloof van de ganse Kerk. Door onze belijdenis zijn wij verenigd met God en met de christenen van geheel de wereld, van alle eeuwigheid en alle tijden, voor alle eeuwen der eeuwen”. (Le Credo de Nicée-Constantinople, catéchèse orthodoxe, éd.du Cerf 1987, 4ème de couverture). Het Credo, nadat het eerst de enige God heeft beleden, verklaart ons vervolgens de drie Personen van de Drieeenheid. De Vader, Eerste Persoon van de Drieeenheid, is de enige bron van de godheid, Hij is het princiepe van eenheid van de drie goddelijke Personen en de schepper van alle dingen.. De Zoon, Tweede Persoon van de Drieeenheid deelt de eeuwigheid met de Vader, geboren , niet geschapen, Hij is de bewerker van de  schepping :  door zijn menswording, door Zijn vrijwillig lijden, door zijn Verrijzenis en hemelvaart. Hij is de verlosser van het menselijk geslacht en wij wachten op Zijn definitieve wederkomst. De Heilige Geest, Derde Persoon van de Drieeenheid die voortkomt uit de Vader is  “consubstantieel” (= van dezelfde substansie) met de Vader en de Zoon en deelt dus hun eeuwigheid, Hij is het die leven geeft aan alle dingen. Vervolgens belijden wij ons geloof in het mysterie van de Kerk, die, zoals Christus god-menselijk is en gesticht door Hem. En in één doopsel, want het doopsel is onuitwisbaar. Wij bevestigen eveneens ons geloof in de verrijzenis van de doden waarvan de Verrijzenis van Christus het vertrekpunt  is, en in het toekomstige leven, ‘t is te zeggen, in het eeuwige leven. 7.DE  EUCHARISTISCHE CANON OF ANAPHORA 

Algemeen

             De verschillende delen van de liturgie welke wij reeds gezien hebben : kleine intrede, lezingen, grote intrede, geloofsbelijdenis,  vormen een opwaardse lijn naar dit belangrijkste deel van de Liturgie, die wij  “eucharistische canon of anaphora” noemen. De term  “eucharistische canon” komt ven het grieks :  “canon” wat regel of wet betekent, en  “eucharistie” wat  “dankzegging” betekent. De eucharistische canon bevat een vaste structuur – vanuit vastgelegde regels. Het griekse woord anaphora betekent   “verheffing”. De anaphora is een  “verheffing”, een aanbieding : de gelovigen bieden hun offer  aan, maar tegelijk bieden zij ook zichzelf aan God aan, opdat als antwoord hierop God zijn Heilige-Geest zou zenden over hen en de gaven. Structuur             De structuur van dit gebed vormt een geheel met een diepe eenheid. Zij komt overeen met de drie zegeningen (berakoth) die Israël deed na de joodse maaltijd.Het is dit dankgebed dat Christus heeft uitgesproken de avond van Heilige Donderdag na het brood en de wijn te hebben genomen. De drie delen van dit gebed bekleden tegenwoordig in de Kerk een trinitair karakter : Het eerste deel is een gebed van dankbaarheid voor de schepping is tot de Vader gericht. Het tweede gebed is een dankbaar gedenken (anamnese) voor het  verlossend en bevrijdend  werk van de Zoon. Het derde deel is een smeekbede of  aanroeping, of epiklese voor de nederdaling van de Heilige Geest, opdat  wij door Hem de  “volheid van het Rijk” zouden ontvangen (Dit onderscheid in drie delen is genomen uit  “Dieu est vivant”, éd.du Cerf.p321). 

Verloop

 

            De anaphora begint met een  oproep door de diaken :  “Laat ons eerbiedig staan; laat ons met vreze staan; laat ons aandachtig zijn om het Heilig Offer in vrede op te dragen”.  De diaken doet een oproep tot ons, opdat wij ons  in onze verhouding tot God zouden gedragen zoals het hoort :  met godsvrucht en heiligheid, vrees en  grote eerbied, spirituele houdingen van innerlijke vrede bereid om God te loven.

Het koor antwoordt :  “ Gift van vrede, een offer van lof”. Niet alleen offeren wij in vrede, het is de vrede zelf welke wij offeren bij wijze van het huidige en het tweede offer. Want wij offeren de barmhartigheid  aan Hem die gezegd heeft : “ Ik wil barmhartigheid en niet het offer”, welnu, de barmhartigheid is een vrucht van een vaste en waarachtige vrede. Want wanneer geen enkele passie meer de ziel vertroebelt, staat niets  meer in de weg om te worden vervuld met barmhartigheid. Maar (wij offeren) ook een  “offer van lof” (St.Nicolas Cabasilas,op.cit.p.171). De priester gaat nu naar het ambon en geeft de zegen, zeggend : “De genade van onze Heer Jezus Christus, de liefde van God de Vader en de gemeenschap van de Heilige Geest zij met u allen”. Deze trinitaire formule van sint Paulus (II Kor.13,13) die hier gebruikt wordt, is niet de formule die gewoonlijk gebruikt wordt om de drie personen van de Heilige Drieeenheid onder woorden te brengen. Hier begint de zegening met een aanroeping van Christus, een mededeling van Zijn genade. Dit, omdat de genade ons gegeven wordt door Christus, en omdat Hij het is die ons de liefde van de Vader openbaart, en ons de Heilige Geest meedeelt. Na deze zegening antwoordt het koor :  “En met uw Geest”. De priester :  “Omhoog de harten”. Het koor : “Wij heffen ze tot de Heer”. Door dit antwoord is de verheffing, de aanbieding (anaphora) reeds geopenbaard. Deze aansporing, om onze harten hoog te houden herinnert ons eraan dat de vervulling van de eucharistie zich niet voltrekt op aarde maar in de hemel. Als ledematen van de verrezen Christus zijn wij met Hem reeds gezeten aan Gods rechterhand.  “God, die rijk is aan erbarming, heeft om zijn grote liefde, waarmee Hij ons heeft liefgehad, ons, hoewel wij dood waren door de overtredingen mede levend gemaakt met Christus(….)en heeft ons mede opgewekt en ons mede een plaats gegeven in de hemelse gewesten, in Jezus Christus” (Ef. 2,4-6). De priester :  “Laat ons de Heer de eucharistie opdragen”. Het koor : “ Het is recht en waardig” (te aanbidden, de Vader en de Zoon en de Heilige
Geest, Drieeenheid eenwezenlijk en ondeelbaar).(Dit deel tussen haakjes is soms weggelaten). 8. HET EUCHARISTISCH GEBED             Wanneer de priester terug in het heiligdom is begint het eucharistisch gebed. In dit gebed van dankzegging, drukken wij onze erkentelijkheid uit tegenover God  “voor alles”. Wij gedenken alles wat Hij voor ons gedaan heeft.  “Gij hebt ons uit het niets tot het zijn gebracht”. Hij heeft de mensheid verlost na de val. Hij houdt niet op om ons te helpen het komende Rijk te bereiken..  “Voor dit alles danken wij U en Uw eengeboren Zoon en Uw Heilige Geest, voor alle aan ons bewezen weldaden, die wij kennen en die wij niet kennen, de zichtbare en de onzichtbare”.Voor al deze aan ons bewezen weldaden, elke dag opnieuw en in een oneindigheid van vormen.“Maar onze dankzegging wordt duidelijker, wordt direkter en konkreter “: “Wij danken U ook voor deze eucharistie, die Gij uit onze handen wilt aanvaarden, terwijl Gij toch beschikt over duizenden Aartsengelen en tienduizenden engelen…”. Een waardevoller aanbidding zou kunnen geofferd worden aan God door de hemelse krachten. Maar God aanvaardt wat wij Hem aanbieden met onze zondige handen. (Une moine de l’Eglise d’Orient,op.cit.p.41-42). Door deze woorden van dankzegging, erkennen wij ook het werk van de Schepper, wij drukken Hem onze erkentelijkheid uit. Wij zijn schepselen die, dankzij het offer van Christus, geroepen en in staat zullen worden gesteld om de wereld te transfigureren en zelf gedeifieerd en “deelgenoten van de goddelijke natuur” te worden (St.Gregorius Palamas).Eenmaal deze roeping van de mens tot uiting gebracht is, zullen wij ons ook bewuster worden van onze zondige natuur. Nochtans zijn wij in staat om het te erkennen, wij hebben toegang tot de Vader en zijn deelgenoten van het komende Koninkrijk :”Gij hebt onophoudelijk alles gedaan om ons in de hemel te leiden en ons Uw komend Koninkrijk te schenken”. De priester beëindigt het gebed met deze vier woorden :”Zingend, roepend, luid jubelend en zeggend”. Doorheen deze vier termen heeft de christelijke traditie een zinspeling gezien op de roep van de vier “levenden” in het visioen van Ezechiël (Ez. 1,6vv) en de Apocalyps (Apoc.4,67), die tegelijk de Machten der engelen symboliseren die de schittering van Gods glorie uitdragen naar de vier windstreken ,dit wil zeggen, over de ganse kosmos, en de vier Evangelisten die de boodschap van het Woord uitdragen tot de uiteinden der aarde. Het is daarom, dat de diaken, terwijl de priester deze formule uitspreekt, een kruisteken maakt door met de asterix, die de heilige gaven bedekt, de boord van de disk op vier plaatsen aan te raken.Nu zingt het koor de Cherubijnenzang : “Heilig,heilig,heilig is de Heer Sabaoth. Vol zijn hemel en aarde van Uw heerlijkheid, hosanna, hosanna in de hoge. Gezegend Hij die komt in de Naam des Heren : Hosanna in den hoge”.“De triomfantelijke cherubijnenzang, die door de profeten gehoord werd tijdens hun heilige visioenen en in haar geheel hernomen wordt door het koor, zet de gelovigen in gebed op weg naar de onzichtbare hemel” (Nikolas Gogol.op.cit). 9. DE ANAMNESE             Anamnese is een grieks woord en betekent:  “gedachtenis, herinnering, een daad waardoor een voorbije gebeurtenis terug aktueel wordt, niet alleen ter gedachtenis van de mensen, maar ook van God”.Het verhaal van het Laatste Avondmaal dat nu volgt, zal het verhaal zijn van de instellingswoorden, dit wil zeggen, dat wat Jezus gedaan heeft op de vooravond van  Zijn dood. Dit verhaal vinden wij in de Evangeliën van de heilige Mattheus (26,26-28), van  de heiligeMarcus (14,22-25) en van de heilige Lucas(21,19-20), alsook bij  de  heilige Paulus (II Kor.,23-25). De priester:  “Met deze zalige krachten, menslievende Meester, roepen ook wij en zeggen :Heilig zijt Gij, Alheilig :Gij en Uw eengeboren Zoon, en Uw Heilige Geest.Heilig zijt Gij, Alheilig;En hoogverheven is Uw heerlijkheid.Zozeer hebt Gij Uw wereld liefgehad, dat Gij Uw Eengeboren Zoon gegeven hebt,Opdat ieder die in Hem gelooft, niet verloren gaMaar eeuwig Leven hebbe.Hij is gekomen en heeft heel de Heilseconomievoor ons voltooid.In de nacht, waarin Hij voor ons werd overgeleverd,Of veeleer waarin Hij zichzelf overleverde voor het Leven der wereld,Nam Hij brood in Zijn heilige en vlekkeloze reine handen,Dankte, zegende, heiligde , brak het,En gaf het aan Zijn heilige Leerlingen en Apostelen, Zeggend : Neemt en eet, dit is Mijn lichaam,dat voor U gebroken wordt,tot vergeving der zonden.” Tegelijk toont de priester het brood met de rechterhand. Het koor antwoordt :”Amen”Vervolgens naar de kelk wijzend, zegt de priester : “Evenzo de Kelk na het Avondmaal, zeggend : Drink allen hieruit : dit is mijn bloedvan het nieuw verbond, dat voor uEn voor velen vergoten wordttot vergeving der zonden”. Opnieuw antwoordt het koor met “Amen” “Door het offer van brood en wijn wordt Jezus Christus tot offerande van zijn opoffering.. Hij stelt zich in de plaats van alle mens- en zoenoffers(Hebr.9,11-28).Zoals Abraham,toen hij op de proef werd gesteld, een altaar oprichtte en zijn zoon aan God had geofferd (Gen.22,1-18), zo offert  Jezus Zichzelf aan Zijn Vader.Het offer van het Kruis is van alle eeuwigheid, ontvangen en aanvaard door de Vader, voor het leven van de wereld”.(Catéchèse orthodoxe,t2,la résurrection,éd.Cerf,p101).Wij begrijpen beter waarom in onze Kerken het altaar en het kruis zijn verenigd. Het is de Heilige Geest ontvangen in de Kerk met Pinksteren, die ons toelaat om op onze altaren de eucharistische maaltijd en het offer van het Kruis te verenigen, en dit in het licht van de
Verrijzenis van Christus.Nu gedenkt de priester alles wat Jezus voor ons heeft gedaan : “Dit verlossend gebod indachtig, stellen wij nu tegenwoordig alles wat voor ons geschied is : het Kruis, het Graf, de Opstanding op de derde dag, de Hemelvaart, de Troon ter rechterzijde, en de Wederkomst in heerlijkheid”.“ Gedurende de Goddelijke Liturgie participeren wij niet alleen  aan het unieke offer van de Redder maar ook aan zijn Verrijzenis, aan Zijn Hemelvaart en aan Zijn glorierijke wederkomst op het einde der tijden”.“Het is kenmerkend, schreef de Archiemandriet Cyprianus, dat de herdenking zich uitstrekt over alle tijden, en niet allen over het verleden. In de eucharistische herdenking vermengen zich de grenzen van verleden, heden en toekomst. De eucharistische dienst, in woorden en onbloedig, staat buiten de tijd, niet onderworpen aan de wetten van onze zintuigelijke waarnemingen en van onze logica. Wij brengen in onze liturgie zelf de toekomst in gedachten”.(Evkaristia, Ymca Press,1946,pp230-231) Vervolgens beëindigt de priester met : “Offeren wij het Uwe, genomen uit het Uwe, namens alles en voor alles”. Deze laatste uitgesproken woorden zijn de eigenlijke anaphora, ’t is te zeggen de offerande welke de celebrant opdraagt aan God, uit dankbaarheid  voor het offer van Christus, in gehoorzaamheid aan dit bevel alsook uit dankbare erkentelijkheid (Doe dit tot Mijn gedachtenis).Op het moment dat deze woorden worden uitgesproken kruist de diaken de handen en neemt de disk in de rechterhand en de kelk in de linker, hij houdt ze omhoog terwijl hij er een kruisteken mee maakt boven het altaar,.Ondertussen zingt het koor :  “Wij prijzen U, wij loven U.Wij danken U, onze Heer. Wij danken U, onze God. Wij loven U, onze Heer.Wij bidden U,onze God.”. 10. EPIKLESE             De anaphora wordt beëindigd met de epiklese. Het is een grieks woord dat “aanroeping” betekent. Het gaat er in werkelijkheid om, dat de priester aan de Vader vraagt om Zijn Heilige Geest te zenden “over ons en over deze neergelegde gaven”, en  van dit brood en deze wijn het lichaam en bloed van Christus te maken. De Liturgie is vanaf het begin doordrongen van de vraag aan God, Zijn Heilige Geest te zenden, opdat Hij de gaven en hen die ze zullen ontvangen zou transfigureren.  “De transformatie van het brood en de wijn in het Lichaam en Bloed van Christus is geen magie, door de priester voltrokken. De tekst van de Liturgie zegt : “..Ze herscheppend door Uw Heilige Geest”. Deze verandering, als antwoord van God op ons gebed, is geen doel op zich. Het is uitgevoerd “opdat zij voor hen die ze ontvangen, worden tot reiniging van hun ziel” en ook “tot gemeenschap met Uw Heilige Geest”. Alles gebeurt door de Heilige Geest en in de Heilige Geest” (Une moine de l’Eglise d’orient, op.cit.p48).Inderdaad “de materie is niet ongevoelig voor de actie van de Heilige Geest, en de communie van het brood en de wijn zouden geen enkele betekenis hebben, indien deze gaven  niet zouden veranderd zijn door de werking van de Geest in Lichaam en Bloed van de Verrezen Christus”.(God is levend, op.cit.p.326). 

Er is nog een belangrijke opmerking. De priester heeft gezegd , “Zend Uw Geest over ons en over deze gaven…” Hij heeft niet gevraagd dat de Geest eerst over de gaven komt, maar eerst over ons. Dat is het moment van Pinksteren in de Eucharistische Liturgie. De Geest komt in ons hart voordat Hij komt in de materiële elementen, brood en wijn, objecten van de offerande en de consecratie”. (Un moine de l’Eglise d’Orient,op.cit. p.4 )  “Ook geloof ik, dat dit Uw vlekkeloos lichaam is, en dat Uw kostbaar Bloed “; zeggen wij later in het gebed vóór de communie. Maar “het doel van de eucharistie is niet om het brood en de wijn te transformeren, het doel is te communiceren met Christus die ons voedsel is geworden, ons leven ; het is de manifestatie van de Kerk als Lichaam van Christus”. (Alexander Schmemann, l’Eucharistie du Royaume,p.250).

De liturgie van de Heilige Basilios is zeer duidelijk hierover : “Wij allen hebben deel aan het ene Brood en de ene Kelk. Doe ons één worden met elkaar in de Gemeenschap van de Heilige Geest” (Volgens sommige russische gebruiken zegt de priester na “wij zingen U” drie maal met zachte stem, de handen opgeheven, een voorafgaand gebed van aanroeping van de Heilige Geest :”Heer, die op het derde uur, Uw Heilige Geest hebt gezonden over Uw apostelen, ontrek ons niet aan uw goedheid , maar hernieuw ons, wij die U smeken”.En de diaken zegt als antwoord verzen uit psalm 50 :  “Schep in mij een rein hart, o God, en vernieuw in mijn binnenste een vaste geest.Verwerp mij niet voor Uw aangezicht, en neem Uw Heilige Geest niet van mij weg”). Na deze voorbereiding op de epiklese, zegt de priester met luide stem “Wij offeren U deze onbloedige Logosdienst; wij roepen Uw hulp in; wij bidden en smeken U : Zend Uw heilige Geest neer over ons en over deze voor U neergelegde gaven”. De diaken wijst het Brood aan en zegt “Zegen, Vader, het heilig brood”. De priester zegent het Brood “En maak dit brood het kostbaar lichaam van Uw Christus”.De diaken, dikwijls met het koor en dikwijls ook allen samen zeggen :  “Amen”. Vervolgens ,de kelk aanwijzend, zegt de diaken :  “Zegen, Vader de heilige Kelk”. De priester zegent hem en zegt :  “En wat in deze kelk is, het kostbaar bloed van uw Christus”. De diaken vervolgens alleen (of..zie hierboven) : “Amen”. De diaken wijst vervolgens het Brood en de wijn aan : “Amen.Zegen ,Vader,beide”. De priester maakt dan een kruis-teken “ze herscheppend door uw Heilige Geest”. En terug de diaken alleen (of…zie hierboven) : “Amen.Amen.Amen”. De priester vervolgens : “Opdat zij voor hen die ze ontvangen, worden tot reiniging van hun ziel, tot vergeving der zonden,tot gemeenschap met Uw Heilige Geest, tot volheid van het Koninkrijk der hemelen, tot vrijmoedigheid tegenover U, maar niet tot vonnis of veroordeling. Ook offeren wij U deze logosdienst voor hen die in geloof ontslapen zijn : Voorvaderen, Vaderen, Patriarchen, Profeten, Apostelen, Predikers, Evangelisten, Martelaren, Belijders, Asketen, en voor elke gerechte geest, die in het geloof tot volkomenheid gekomen is”. De priester betrekt in zijn dankzegging de ganse Kerk : de overledenen en de levenden, met een bijzondere plaats voor de Moeder Gods, zij die de “Geïncarneerde Tempel was en die de Kerk roemt als eerbiedwaardiger dan de Heiligen en zelfs dan de hemelse machten”(De Goddelijke liturgie van de Heilige Johannes Chrisostomos, éd.Cerf,p.67). De priester bewierookt het altaar en de heilige gaven en herdenkt de Moeder van God:  “Vooral voor onze alheilige, ongerepte, hooggezegende, roemrijke Koningin Godsmoeder en altijd-maagd Maria&rd
quo;. Het koort antwoordt met een lofzang tot de moeder Gods “ O waarlijk passend is het u zalig te prijzen, o moeder Gods.Zalig geprezen en ongeschonden moeder van onze God.Gij eerbiedwaardiger dan de cherubijnen en onvergelijkelijk glorierijker dan de serafijnen.Die zonder smet God, het Woord heeft gebaard. Gij waarlijk moeder van God, u roemen wij”  De priester  gaat nu verder met de herdenking van de Heiligen en voornamelijk de heiligen van de dag, de overledenen en alle levenden. “Dan besluit de priester :  “En gedenk hen die ieder in zijn gedachten heeft”, en het koor antwoordt :  “En allen, en allen”.  Bekijken we goed wat deze zin inhoudt. Hij drukt de universaliteit uit van het gebed van de Kerk en ons persoonlijk gebed. Wij sluiten niemand uit van ons gebed. Wij openen onze armen, wij strekken ze uit naar al onze noden, naar al onze tegenspoed. Aan u behoren allen en alles toe, wij verenigen ons met elkaar” (Une moine de l’Eglise d’Orient, op.cit.,p. 54). De priester spreekt ten beste voor alle menselijke noden en het eucharistisch gebed besluit met een trinitaire doxologie. Het is dus de ganse Kerk, aardse en hemelse die zich terugvindt in de eenheid van geloof en de gemeenschap met de Heilige Geest, dank zij het mysterie van de eucharistie. Deze eenheid van allen in het Lichaaan van Christus staat ons toe om de zegen te ontvangen die het gebed van de anaphora afsluit : “De barmhartigheid van onze grote God en de zaligmaker Jezus Christus, zal altijd met u zijn”. Het koor antwoordt : “En met  uw geest”. De noodzaak om de Goddelijke Liturgie voor te stellen in verschillende delen, mag ons de meest essentiële band niet doen vergeten die deze onderdelen met elkaar verbinden : te weten, de opgang van de Kerken, het Godsvolk naar het Koninkrijk. Dit Koninkrijk dat zich aan ons heeft geopenbaard en ons  is doorgegeven in de loop van deze mystieke maaltijd. Gans de opwaardse  beweging van de Liturgie heeft ons geleid tot aan deze aanroeping van de Heilige Geest over de Heilige Gaven, die ons zal toestaan om te kommuniceren met Christus, die zelf ons voedsel is geworden, ons Leven. 11. VOORBEREIDENDE GEBEDEN TOT DE COMMUNIE             Op het einde van de eucharistische canon, nadat de priester het volk heeft gezegend, verlaat de diaken het heiligdom langs de Noorderpoort en spreekt een ektenie uit die gelijkt op deze vóór de geloofsbelijdenis. Nu echter bid men voor de “hier neergelegde  en geheiligde, kostbare gaven” want vanaf nu heeft de concecratie plaats gevonden. Gedurende dit moment zegt de priester met gedempte stem : “Menslievende meester, aan U vertrouwen wij ons leven toe en onze hoop. Wij roepen U aan, wij bidden en smeken U : maak ons waardig om met een zuiver geweten deel te hebben aan Uw hemelse, ontzagwekkende Mysteriën van dit gewijd en geestelijk altaar; tot vergeving van onze zonden, en kwijtschelding van onze fouten; tot gemeenschap met de Heilige Geest; tot erfdeel van het Koninkrijk der Hemelen; tot vrijmoedigheid tegenover U; maar niet tot vonnis of veroordeling”. Vervolgens beëindigt de Diaken de smekingen met :” De eenheid van geloof, en gemeenschap met de Heilige Geest smekend, bevelen wij aan Christus God onszelf, elkaar, en geheel ons leven aan”.De eenheid van geloof : het is deze innerlijke zekerheid, onwrikbaar, zonder aarzeling, stabiel, beschut tegen uiterlijke  kwellingen, in het hart van deze mens die gelooft en die weet waarheen hij in alle rust gaat. “Wat betreft de gemeenschap met de Heilige Geest : zij betekent de genade van deze Geest. Men noemt het “gemeenschap” omdat de Heer, door zijn kruis, de “muur van verdeeldheid” (Ef.4,13) tussen God en ons heeft afgebroken. Zij die tot dan gescheiden waren en niet in communio leefden, moesten voortaan zich met mekaar verzoenen en de communio met elkaar herstellen. : de komst van de Heilige Geest over de Apostelen heeft dit bewerkstelligd…(N.Cabasilas, op.cit. p. 119-121). Om te “vertrouwen” op God”, moet men zekerheid hebben.. Welnu, deze zekerheid verkrijgt men door een zuiver geweten “wanneer wij vrede in ons hart hebben, dan hebben wij aandacht voor God”, zonder ons zorgen te maken over ons eigen zelf. Zoals de “lelie op het veld” vergeten we dan ook ons eigenbelang om ons volledig aan God over te geven. Hij weet het best van al wat wij nodig hebben” 

Het gebed van de Heer

             De priester zegt met luide stem :  “En maak ons waardig, Meester, dat wij vrijmoedig, zonder vrees voor een oordeel, het wagen U, hemelse God en Vader, aan te roepen en te zeggen”. Volgens de lokale gewoonten zingt nu het koor, of/en het volk, of de celebrant het “Onze Vader”.             “Voor de ganse Christelijke traditie, is het “Onze Vader” het gebed bij uitstek van de gedoopten, van hen die ten overstaan van God geen angstige  slaven meer zijn, maar aangenomen zonen ,die door de Heilige Geest aangespoord worden tot een kinderlijk vertrouwen ten opzichte van hun hemelse Vader”. “Daarna wenst de priester aan allen de vrede toe.Met dit gebed herinnert hij hen aan hun waardigheid, door God hun Vader te noemen : hij nodigt hen nu uit om Hem te erkennen als hun soevereine Meester en om ten opzichte van Hem gevoelens van een dienaar-zijn te tonen.Door het hoofd te buigen  belijden wij dat wij ten dienste staan van Hem. Wij buigen nu, niet alleen als wezens die als dienaars  geboren zijn het doen tegenover hun Meester, hun Schepper en God,maar zoals gekochte dienaars zich buigen voor Hem die hen heeft vrijgekocht met de prijs van het bloed van Zijn Enige Zoon. Krachtens dit bloed, bezit Hij ons om twee redenen : Hij heeft ons vrijgekocht als slaven en terzelfdertijd heeft Hij ons tot Zijn kinderen gemaakt. Want het is hetzelfde en unieke bloed dat de banden heeft versterkt en vermeerderd van onze dienstbaarheid en die de goddelijke  adoptie heeft teweeg gebracht” (Idem,p.221).  Terwijl de gelovigen het hoofd buigen, spreekt de priester een dankgebed en gebed tot voorbereiding op de communie uit. Dit wordt gericht tot alle gelovigen, want, vanaf haar oorsprong  heeft de Kerk de communie beschouwd als de vervulling door al haar leden, van haar christelijke roeping, en van  haar hoedanigheid van Lichaam van Christus. Wij moeten goed beseffen, zoals A.Schmemann het als een rode draad doorheen zijn boek “L’Eucharistie, sacrement du Royaume”sterk heeft onderlijnd, dat in de loop der tijden deze gemeenschappelijke houding  geworden is tot een individuele act, privaat, elkeen communiceert voor zijn eigen heiliging en niet meer om deel te nemen aan de realisatie van de Kerk.Wij
moeten terug  bewust worden van het feit dat deze twee aspecten nooit mogen gescheiden worden. Bijgevolg, vanaf het begin van de Liturgie van de Gelovigen  wijst niets erop dat er twee kategoriën van gelovigen zijn : diegenen die te communie gaan en deze die niet te communie gaan. In de oude Kerk werden zij die niet te communie gingen : catechumenen en  boetelingen, na de Liturgie van het Woord weggezonden. Voor de Liturgie van de Eucharistie bleven alleen zij die tot de communie waren toegelaten. Het volgende gebed en deze die de communie voorafgaan zullen dit bevestigen : “U danken wij, onzichtbare Koning, die door Uw onmetelijke kracht het heelal geformeerd, en in de volheid van Uw barmhartigheid alles vanuit het niets tot het zijn hebt gebracht. Mester, zie uit de hemel neer op hen die het hoofd buigen voor U. Want zij buigen zich niet voor vlees en bloed, maar voor U de ontzagwekkende God. Meester, wend ten goede alles wat ons overkomt; vaar uit met de varenden, reis mee met de reizigers; genees de zieken, Geneesheer van onze zielen en lichamen…” 12. COMMUNIE Riten en voorbereidende gebeden             De priester bidt met gedempte stem het volgende gebed :”Verhoor ons, Heer Jezus Christus onze God, uit Uw heilige woning, vanaf de glorietroon van Uw Koninkrijk; en kom ons heiligen. In de hoge zetelt Gij met de Vader op de Troon, en hier beneden zijt Gij onzichtbaar bij ons aanwezig. Gewaardig U om met Uw machtige hand ons Uw smetteloos Lichaam te geven, evenals Uw kostbaar Bloed; en door ons aan heel Uw volk”. “Wij moeten bekwaam worden, door de ogen van het geloof en de liefde, om de Heer Jezus Christus zelf te zien komen naar elk van ons en, zoals Hij deed met Zijn apostelen, geeft Hij ons de Heilige Gaven, doorheen dewelke Hijzelf zich aan ons geeft. Het is niet de priester die ons de communie geeft, maar het is door de priester dat de Heer zich offert en geofferd wordt en die persoonlijk bij ons komt” (Un moine de l’Eglise d’Orient, l’Offrande Liturgique, op.cit.).Gedurende het gebed van de priester houdt de diaken het orarion gekruisd over zijn borst, hij wordt zo gelijk aan de serafijnen “die hun vleugels kruisgewijs schikken over hun borst”, om zo het gezicht  te sluieren voor de schittering van het Goddelijk Licht.Daarna proklameert de priester :”Het heilige voor de heiligen !”.Het lichaam van de Heer, vermengd met de godheid, is God. Op dezelfde wijze wordt het ijzer dat in het vuur geworpen wordt ook vuur en niets kan het aanraken noch benaderen zonder te worden vernietigd en verteerd : alleen het vuur kan zich verenigen met vuur, alleen  de gloeiende kolen kunnen in kontact komen met andere gloeiende kolen zonder schade te ondervinden. Zo is ook de ziel, gezuiverd door het vuur van de Heilige Geest, vuur en geest geworden, en in staat in contact te treden met het smetteloze lichaam van Christus. Maar de ziel die niet door de geest gezuiverd is, noch zich kan vastklampen aan dit goddelijk licht, kan dit niet bereiken” (Saint Macaire d’Egypte, Homélie 52,6). Deze vereiste voor de communie der heilige Mysteries is nochtans niet de volmaakte heiligheid, maar deze van mensen die bij het doopsel de goddelijke gave hebben ontvangen, en die zich elke dag nederig inspannen om het in hun leven vruchten te laten dragen. Ook de gelovigen door de zang van het koor :”Eén is heilig, één is Heer : Jezus Christus; tot heerlijkheid van God de Vader.Amen”, antwoorden dat ze niet heilig zijn : “Want niemand  bezit de heiligheid uit zichzelf, ze is niet het resultaat van menselijke deugden, maar allen ontvangen ze van de Heer en door de Heer”.(N.Cabasilas, op.cit.p.225).Nu gaat de diaken terug in het heiligdom en plaatst zich rechts van de priester. Het koor zingt het communievers eigen aan de dag of het feest. Vervolgens, terwijl het koor verder liederen zingt, lezingen uit de psalmen en voorbereidingsgebeden tot de communie, verdeelt de priester in het heiligdom het brood in vier delen.Brood dat reeds voordien (tijdens de proskomidie) was doorkerfd in de vorm van een kruis. Hij legt deze delen op de disk : boven, onder , rechts en links . Terwijl hij deze ritus voltrekt zegt hij :  “Ontleed en gedeeld wordt het Lam Gods; Het wordt gedeeld, maar niet gescheiden; Het wordt altijd gegeten, maar nooit verteerd; Het heiligt allen die er aan deel hebben”. “Datgene waaraan we zullen communiceren is een gebroken brood, het Lichaam van de Heiland gebroken tijdens zijn lijden. Datgene wat we gaan drinken is een vergoten wijn, het Bloed van de Heer hangend aan het kruis. Wij hernieuwen  dit sacrificie van Golgotha niet fysisch, wij nemen er spiritueel aan deel. Elke eucharistische communie is een zelf-opoffering van hem die communiceert. Hij die communiceert laat zich doordringen door het zwaard van het vuur. Hij sterft aan zichzelf en wordt als een nieuwe mens herboren” (Une moine de l’Eglise d’Orient, l’Offrande Liturgique, op.cit)             De priester neemt het deel van het brood dat gemarkeerd is met de letters IC en doet het in de kelk terwijl hij zegt : “ Volheid van de Heilige Geest”. De diaken antwoordt :  “Amen”. Vervolgens verdeelt de priester het deel gemarkeerd met de letters XC in deeltjes, volgens het aantal concelebranten in het heiligdom. Op de vraag van de diaken zegent hij het Zeon met warm water zeggende : “Gezegend zij de gloed van Uw heiligen; nu en altijd en in de eeuwen der eeuwen.Amen”. “Dit  water, dat tegelijk water is en deel heeft aan de natuur van het vuur, betekent de Heilige Geest, die ook dikwijls water genoemd wordt en die verscheen als vuur wanneer het op de  leerlingen neerkwam. Dit moment van de Heilige Liturgie betekent de triomf van Pinsteren : Toen de Heilige Geest neerdaalde, nadat alle mysteries van Christus waren vervuld; hebben  de Heilige Gaven nu hun hoogste volmaaktheid bereikt, en men voegt er dit water bij” (N.Cabasilas,op.cit. p. 229). 

De communie van de klerus

 De celebranten buigen samen aan de voet van het altaar en vragen vergiffenis voor hun zonden. Zij ontvangen eerst het brood op hun rechterhand. De diaken ontvangt zijn deeltje uit de handen van de priester. De priester geeft zichzelf het stukje brood door het met de linkerhand te nemen en het dan in zijn rechterhand te leggen. Voor de nuttiging van het Heilig Lichaam, zeggen allen het communiegebed, vervolgens nuttigen zij de wijn in drie keren : eerst de priester, dan de diaken. “Door te communiceren in het gesloten heiligdom stellen de priester en de bedienaars de apostelen voor die in het Graf de eerste getuigen waren van de Verrijzenis. Aldus verlicht zijnde door het licht van de Verrijzenis, geven zij, bij de ope
ning van de Heilige Poorten, deze genade aan het volk.” Wanneer de klerus heeft gecommuniceerd, breekt de priester de twee delen van het “Lam” die op de disk zijn gebleven en gemarkeerd zijn met de letters NI en KA., ook dit volgens het aantal communicerenden. Hij doet ze in de kelk die hij vervolgens weer bedekt met de communie-doek, en waarop hij de lepel legt. 

De communie van de gelovigen

             De Heilige Poorten openen zich in stilte voor de neerbuigende gelovigen . De diaken toont de kelk en roept de ganse gemeenschap op tot de communie zeggende : “Nadert in vreze Gods, in geloof en met liefde”. Gekleed met zijn gekruiste orarion, zoals de vleugels voor het aangezicht van de Serafijnen, lijkt de diaken, het Heilige Lichaam en het kostbare Bloed van Christus dragend, op de serafijn die de gloeiende kool draagt naar Jesaja. Het koor zingt een lied die de aanwezigheid van de Heer bevestigt : “Amen,amen. Gezegend Hij die komt in de naam van de Heer”. De gelovigen naderen nu één voor één. De priester, geholpen door de diaken, geeft hen de communie onder de twee gedaanten met de lepel. Hij noemt daarbij ieder bij zijn/haar naam. Zoals de Serafijn met een tang op de lippen van de profeet Jesaja een gloeiende kool heeft gelegd, om ze te zuiveren, zo ook legt de priester op de lippen van hen die communiceren, door middel van de lepel, de gloeiende kool bij uitstek, die Christus zelf is, om ze te zuiveren en te bezielen met het vuur van de Heilige Geest.             “Datgene wat mij is gegeven is het Lichaam en Bloed van de Heer Jezus. Onder de fysische tekenen is er een realiteit : de tegenwoordigheid van mijn Redder en zijn reddend ons nabij zijn. Ik neem deel aan de offergave en het offer van Golgotha. De heilige gaven die ik ontvang zijn de uitdrukking van de vergeving van mijn zonden, welke het  geofferde Lam van mij heeft weggenomen en op zich heeft genomen. Ik ben rein geworden door Zijn Bloed, gewassen en ondergedompeld in Zijn Bloed, zoals de delen van dit brood ondergedompeld zijn in de Kelk. En deze Gave is het bewijs van eeuwig leven, want het geofferde Lam waaraan ik participeer, is ook het Lam dat de derde dag is Verrezen. Pasen omvat zowel de Verrijzenis als de Kruisiging van de Heer. Ik communiceer aan de Verrijzenis (l’Offrande liturgique, op.cit.p.61-62). 

Dankzegging

             Wanneer de communie van de gelovigen is beëindigd, zet de priester de kelk opnieuw op het altaar. De diaken doet nu de achtergebleven restjes op de disk in het Bloed van Christus in de kelk. Deze deeltjes vertegenwoordigen de Maagd, de heiligen, de levenden en de doden die vermeld werden tijdens de proskomidie. Terwijl de diaken deze ritus voltrekt, zegt hij de troparia van de Verrijzenis. Op het moment dat hij het deeltje van de Moeder Gods in de kelk doet zegt hij het volgende troparium : “Sta op, word verlicht, nieuw Jeruzalem ! want de heerlijkheid des Heren gaat over u op. Juicht en jubelt van vreugde, o Sion. En gij gans reine Moeder van God, verheug u over de Verrijzenis van Uw Zoon”. “Christus, verrezen en uitgestort over de Kerk, Nieuw Jeruzalem, het vuur van Zijn Heilige Geest vervult definitief de theofanie aangekondigd in Jesaja 60,1-3”.De diaken besluit het onderdompelen van de deeltjes in de kelk  met het zorgvuldig reinigen van de disk boven de kelk met de
spons zeggende : “Heer, wis door Uw kostbaar Bloed  en de gebeden van Uw heiligen de zonden uit van hen die wij op deze disk hebben herdacht”.             Deze ritus manifesteert zichtbaar de voorbede voor onze naasten, levenden en doden.Al diegenen waarvan de namen zijn genoemd toen de priester de verschillende delen van de prosfora, die door de gelovigen werden aangeboden,  heeft gescheiden , zijn op dit moment, door deze onderdompeling ledematen van het mysterie van de Verlossing.De priester, vanaf het ambon, zegent het volk zeggende : “God, red Uw volk en zegen Uw erfdeel”. Het koor antwoordt met een gezang uit het officie  van Pinksteren, die eraan herinnert, dat elke communie ook een ontvangen van de Heilige Geest inhoudt, een permanent Pinksteren :”Wij hebben het ware Licht aanschouwd,wij hebben de hemelse Geest ontvangen,wij hebben het ware geloof gevonden.Wij aanbidden de heilige Drieeenheid : Deze heeft ons gered”.             De priester keert terug in het heiligdom om,met de diaken, de Heilige Gaven van het altaar naar de proscomidietafel over te brengen. De diaken zet de asterix op de disk en bedekt het geheel met zijn doek. Eveneens wordt de kelk opnieuw bedekt. Vervolgens bewierookt de priester driemaal de Heilige Gaven terwijl hij volgende woorden uitspreekt : “Verhef U boven de hemelen, God ; over de gehele aarde zij Uw heerlijkheid”. De priester geeft hiermee het opgaan van de Heer naar Zijn Vader weer , om geprezen en verheerlijkt te worden : het is het thema van de hemelvaart. Had Christus, vooraleer ten hemel op te stijgen, niet gezegd : “Het is beter voor u dat ik heenga. Want  als ik niet heenga, kan de Trooster niet tot u komen, maar indien ik heenga, zal ik Hem tot u zenden” (Joh.16,7). In het tweede deel van het vers doet de priester beroep op de Geest van Pinksteren om zich uit te storten over de Kerk, om een metamorfose, een

gedaansverandering teweeg te brengen die zijn volheid zal tonen op de dag van de laatste komst. De priester neemt nu de kelk en heft ze omhoog als teken van zegen en zegt :”Gezegend zij onze God”, en gericht naar het volk zegt hij : “Immer, nu en altijd, en in de eeuwen der eeuwen”. Het koor zingt een hymne van dankzegging. De diaken verlaat het heiligdom, brengt zijn orarion uit de gekruiste houding om een laatste ektenie te zeggen. De priester zegt dan het gebed van dankzegging terwijl hij het antimension plooit en met het Evangelieboek , dat hij met beide handen vasthoudt,een kruisteken maakt. 13.CONCLUSIE 

Wegzending van de gelovigen en zegen

             Na dit gebed verlaat de priester het heiligdom langs de Heilige Poorten. Hij stelt zich op in het midden van de kerk en zegt met luide stem :  “Laat ons in vrede heengaan”. Door deze woorden en het slotgebed dat volgt  geeft hij de zending aan de gelovigen. Het betekent niet zozeer het weggaan uit de kerk, maar de intrede van de Kerk in de wereld. Zoals Vader Schmemann het zegt :  “ de tijd van de zending (missie) begint op het moment dat de liturgie beëindigt.             Vervolgens keert de diaken, die gedurende het gebed gebogen stond voor de ikoon van de Redder, terug in het heiligdom via de Noorderpoort en vraagt aan de priester de zegen voor het nuttigen van de Heilige Gaven. De priester spreekt het gebed uit van de nuttiging van de gaven, en terwijl de diaken  naar de proskomidietafel gaat om de inhoud van de kelk te nuttigen, zegent de priester het volk, neemt het kruis, gaat buiten de Heilige poorten staan, en gericht naar het volk geeft hij de wegzending. De gelovigen kussen het kruis en nemen een stukje gezegend brood, antidoron genaamd. Het zijn stukjes brood die afkomstig zijn van de prosfora van de proskomidie en beeldt de primitieve agapes uit.             Het vlugge en beknopte einde van de liturgie staat in tegenstelling met de trage progressieve opgang van de liturgie tot aan de communie.De communicerenden  zijn nu deelgenoten geworden aan het Koninkrijk en zijn in zekere zin weggegaan uit de tijd om de eeuwigheid binnen te gaan. “Want gelijk de bliksem komt van het oosten en licht tot het westen, zo zal de komst van de Zoon des mensen zijn”. Zo ook brengt de communie van de Heilige Gaven in de tegnwoordigheid van de Heer, zonder uitstel.Deze vlugheid en vrolijkheid  doet ons de Paasnacht in herinnering brengen, waar, na de Grote Vasten en de verheven officies van de Heilige Week, het licht en de vreugde van de Verrijzenis ons ineens verlicht  met haar frisheid en eeuwige jeugdigheid 

 ==================================================================                                      

Литургия на св. Йоан Златоуст

За божествената Литургия на св. Йоан Златоуст

БОЖЕСТВЕНА ЛИТУРГИЯ

oт светия наш отец Йоан Златоуст

На български език

(За ползване от благочестивите миряни)

Синодално издателство

2007 г.

Литургията на свети Йоан Златоуст се извършва през цялата година, освен в дните, през които е предвидено да се извършва света Василиева или света Преждеосвещена литургия.

През Великия пост света Златоустова литургия се извършва във всички съботи (освен Велика събота), на вход Господен в Йерусалим и в дните (освен Велики петък и Велика събота), в които се падат празниците Сретение Господне и Благовещение.

ЛИТУРГИЯ НА ОГЛАШЕНИТЕ

Свещеникът:

Благословено е Царството на Отца и Сина и Светия Дух, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин (1).

ВЕЛИКА ЕКТЕНИЯ

Свещеникът или дяконът:

С мир на Господа да се помолим.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът:

За мира от небето и за спасението на нашите души на Господа да се помолим (2).

За мира на целия свят, за благопреуспяване на светите Божии църкви и единението им на Господа да се помолим.

За този свят храм и за онези, които с вяра, благоговение и страх Божи влизат в него, на Господа да се помолим.

За Високопреосвещения наш митрополит (името), за честното свещенство, за дяконството в Христа, за всички църковнослужители и народа на Господа да се помолим.

За нашия български народ, за правителството и за христолюбивото ни войнство на Господа да се помолим.

За да му помага Бог и да покори под нозете му всеки враг и противник, на Господа да се помолим.

За този град (село или света обител), за всеки град и страна, и за тези, които с вяра живеят в тях, на Господа да се помолим.

За благоразтворение на въздуха, за изобилие на земните плодове и за мирни времена на Господа да се помолим.

За тези, които плават, пътуват, боледуват, страдат, за пленените и за тяхното спасение на Господа да се помолим.

За да се избавим от всяка скръб, гняв, беда и нужда, на Господа да се помолим.

Защити, спаси, помилвай и ни запази, Боже, с Твоята благодат.

Като поменем заедно с всички светии пресветата, пречиста, преблагословена, славна наша Владичица Богородица и Приснодева Мария, нека сами себе си, един другиго и целия си живот на Христа Бога да отдадем.

Народът:

Тебе, Господи.

Свещеникът:

Защото на Тебе, Отца и Сина и Светия Дух, подобава всяка слава, чест и поклонение сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

1. АНТИФОН

Народът:

(в празничните дни)

По молитвите на Богородица, Спасителю, спаси нас (три пъти).

Или:

(в неделни дни)

Благославяй, душо моя, Господа, благословен си, Господи…

През това време свещеникът тихо чете молитвата на първия антифон:

Господи Боже наш, Който имаш власт несравнима и слава непостижима, милост неизмерима и човеколюбие неизразимо, Сам, Владико, по Твоето добросърдечие, погледни на нас и на този свят храм и прояви към нас и към онези, които се молят с нас, Твоите богати милости и Твоите щедрости.

МАЛКА ЕКТЕНИЯ

Свещеникът или дяконът:

Пак и пак с мир на Господа да се помолим.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът:

Защити, спаси, помилвай и ни запази, Боже, с Твоята благодат.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът или дяконът:

Като поменем заедно с всички светии пресветата, пречиста, преблагословена, славна наша Владичица Богородица и Приснодева Мария, нека сами себе си, един другиго и целия си живот на Христа Бога да отдадем.

Народът:

Тебе, Господи.

Свещеникът възглася:

Защото Твоя е властта и Твое е царството и силата, и славата, на Отца и Сина и Светия Дух, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

ІІ. АНТИФОН:

Народът:

Сине Божий, Който възкръсна от мъртвите (3), спаси нас, които Ти пеем: алилуия (4)! (три пъти)

Слава на Отца и Сина и Светия Дух, сега и винаги, и во веки веков.

Свещеникът през това време чете молитвата на втори антифон:

Господи, Боже наш, спаси народа Си и благослови наследието Си, запази членовете на Твоята Църква, освети онези, които обичат благолепието на Твоя дом, и ги прослави с божествената Си сила, и не оставяй нас, които се уповаваме на Тебе.

Народът:

Единородни Сине и Слово Божие, Който си безсмъртен и благоволи заради нашето спасение да се въплътиш от света Богородица и Приснодева Мария, неизменно стана човек, а като се разпна, Христе Боже, със смъртта потъпка смъртта. Ти, Който си един от Светата Троица и си прославян заедно с Отца и Светия Дух, спаси нас.

МАЛКА ЕКТЕНИЯ

Свещеникът или дяконът:

Пак и пак с душевен мир на Господа да се помолим.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът или дяконът:

Защити, спаси, помилвай и ни запази, Боже, с Твоята благодат.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът или дяконът:

Като поменем заедно с всички светии пресветата, пречиста, преблагословена, славна наша Владичица Богородица и Приснодева Мария, нека сами себе си, един другиго и целия си живот на Христа Бога да отдадем.

Народът:

Тебе, Господи.

Възглас:

Защото си благ и човеколюбив Бог и на Тебе въздаваме слава, на Отца и Сина и Светия Дух, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

ІІІ. АНТИФОН

Народът:

Помени нас, Господи, когато дойдеш в царството Си.

Блажени бедните духом, защото тяхно е царството небесно.

Блажени плачещите, защото те ще се утешат.

Блажени кротките, защото те ще наследят земята.

Блажени гладните и жадните за правда, защото те ще се наситят.

Блажени милостивите, защото те ще бъдат помилувани.

Блажени чистите по сърце, защото те ще видят Бога.

Блажени миротворците, защото те ще се нарекат синове Божии.

Блажени изгонените заради правда, защото тяхно е царството небесно.

Блажени сте вие, когато ви похулят и изгонят, и кажат против вас лъжовно каква и да е лоша дума заради Мене.

Радвайте се и се веселете, защото голяма е наградата ви на небесата! (Мат. 5:3-12)

През това време свещеникът тихо чете молитвата на третия антифон:

Ти, Който си дал тези общи и единодушни молитви, Който си обещал на двама или трима, съгласили се в Твое име, да изпълниш молбите, Сам и сега изпълни просбите в полза на Твоите раби, като в сегашния век ни даваш познаване на Твоята истина, а в бъдещия ни даруваш живот вечен.

МАЛЪК ВХОД

След прочитане на молитвата, при пеене на тропара или блаженствата, свещеникът отваря царските двери, застава пред светия престол, покланя се три пъти, целува светото Евангелие, взема го с двете си ръце и го носи издигнато, върви отдясно зад светия престол, покланя се благоговейно пред жертвеника и като излезе през северната врата, предшестван от свещоносец, прави малкия вход, като казва тихо молитвата на входа:

Владико Господи Боже наш, Който си установил на небесата чинове и войнства на ангели и архангели в служба на Твоята слава, направи така, че с този наш вход да се извърши и вход на светите ангели, които заедно с нас да служат и славословят Твоята благост.

Като дойде на определеното място, обърнат към светия олтар, покланя се леко, като държи светото Евангелие и тихо казва завършека на входната молитва:

Защото на Тебе, Отца и Сина и Светия Дух, подобава всяка слава, чест и поклонение, сега и винаги, и во веки веков. Амин.

Свещеникът изправен държи в лявата ръка светото Евангелие, облегнато от лявата страна на гърдите си, а с издигната дясна ръка благославя към светия олтар и тихо казва:

Благословен е входът на Твоите светии, всякога, сега и винаги, и во веки веков.

Взема светото Евангелие с двете ръце, целува го, издига го и прави кръст с него.

Свещеникът или дяконът гласно:

Премъдрост, застанете прави!

Народът:

Дойдете да се поклоним и да паднем пред Христа.

Сине Божий, Кой–то възкръсна от мъртвите, спаси нас, които Ти пеем: алилуия (5).

Пеят се определените за деня тропари и кондаци.

В това време свещеникът чете тихо молитвата на Трисветата песен (Трисветоето):

Боже светий, Който пребъдваш сред светии и Когото с трисвята песен възпяват херувимите и славословят серафимите и Комуто всички небесни сили се покланят, Ти от нищо си направил всичко, създал си човека по Твой образ и подобие и си го украсил с всеки Твой дар. Ти даваш на просещия премъдрост и разум и не презираш съгрешилия, но си отредил покаяние за спасение, Ти си удостоил нас, смирените и недостойни Твои раби, и в този час да застанем пред славата на Твоя свят жертвеник и да Ти принесем дължимото поклонение и славословие. Сам, Владико, приеми и от устата на нас грешните трисветата песен и ни посети с Твоята благост. Прости ни всяко волно и неволно прегрешение, освети душите и телата ни и дай ни да Ти служим в святост през всички дни на живота си, по молитвите на Света Богородица и на всички светии, които от века са Ти благоугодили.

Свещеникът (или дяконът) гласно:

На Господа да се помолим.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът възглася:

Защото си свят, Боже наш, и на Тебе, Отца и Сина и Светия Дух, въздаваме слава сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

ТРИСВЕТАТА ПЕСЕН

Светий Боже, Светий Крепки, Светий Безсмъртни, помилуй нас (три пъти).

Слава на Отца и Сина и Светия Дух.

И сега и винаги, и во веки веков. Амин.

Светий Безсмъртни, помилуй нас.

Светий Боже, Светий Крепки, Светий Безсмъртни, помилуй нас.

Свещеникът също казва тихо… “Светий Боже“, като се покланя три пъти пред светия Престол. След това отива към жертвеника (св. Престол), покланя се и казва:

Благословен е, Който идва в името Господне!

Връща се към светия престол и отдясно върви покрай южната му страна, откъдето се покланя към горното място и казва:

Благословен си на престола на Твоето царство, Ти, Който седиш върху херувимите, всякога, сега и винаги, и во веки веков.

Свещеникът възглася:

Да внимаваме!

Мир на всички.

Четецът:

И на твоя дух.

Свещеникът или дяконът:

Премъдрост!

Четецът:

Прокимен глас…

Свещеникът или дяконът:

Премъдрост!

Четецът:

Ще се чете из посланието (обявява апостолското послание)

Свещеникът или дяконът:

Да внимаваме!

ЧЕТЕНЕ НА АПОСТОЛА

В това време свещеникът благославя кадилницата, взема я и кади светия престол наоколо, жертвеника и целия свят олтар, излиза на солея през царските двери и обърнат на изток, кади светите икони на иконостаса, след това се обръща и кади архиерейския трон, клиросите и народа; обръща се пак на изток, отново кади само иконата на Спасителя и Пресвета Богородица, влиза в светия олтар и покадява пред светия престол само отпред. Оставя кадилницата и застанал пред светия престол, тихо чете молитвата преди евангелието:

Човеколюбче Владико, дай да светне в сърцата ни нетленната светлина на Твоето богопознание и отвори очите на разума ни, за да разбираме Твоето евангелско учение; вложи в нас страхопочитание към Твоите блажени заповеди, та като потъпчем всички плътски похоти, да водим духовен живот, като мислим и вършим всичко, което Ти е благоугодно. Защото Ти, Христе Боже, си просвещение на душите и телата ни, и на Тебе въздаваме слава с безначалния Твой Отец и с всесветия и благия, и животворящ Твой Дух, сега и винаги, и во веки веков. Амин.

Свещеникът:

Мир на тебе, който четеш.

Народът:

Алилуия (три пъти).

Свещеникът:

Премъдрост! Да застанем прави, за да изслушаме светото Евангелие. Мир на всички.

Народът:

И на твоя дух.

Свещеникът или дяконът:

Ще се чете из светото Евангелие от (името на евангелиста).

Народът:

Слава Тебе, Господи, Слава Тебе!

Свещеникът или дяконът:

Да внимаваме!

ЧЕТЕНЕ НА СВ. ЕВАНГЕЛИЕ

Народът:

Слава Тебе, Господи, слава Тебе!

Свещеникът целува страницата на светото Евангелие, която е чел, затваря го, оставя го на светия престол върху светия антиминс, затваря царските двери и застанал пред светия престол, казва сугубата ектения.

СУГУБА ЕКТЕНИЯ

Свещеникът или дяконът:

Да речем всички от цялата си душа и с целия си разум да речем.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът или дяконът:

Господи, Вседържителю, Боже на нашите отци, молим Ти се, чуй ни и ни помилвай.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът или дяконът:

Помилвай ни, Боже, по великата Си милост, молим Ти се, чуй ни и ни помилвай.

Народът:

Господи, помилуй! (три пъти) (6)

Свещеникът или дяконът:

Още се молим за благочестивия български народ и христолюбивото воинство, за неговата сила, победа, пребъдване, мир, здраве, спасение и нашият Господ Бог особено да му съдейства и му помага във всичко.

Свещеникът (тихо):

Господи Боже наш, приеми от Твоите раби това усърдно моление и ни помилвай по множеството Твои милости, и изпрати Твоите щедрости върху нас и върху всички Твои люде, които очакват от Тебе богата милост.

Свещеникът или дяконът:

Още се молим за Високопреосвещения наш митрополит (името), за нашите братя свещеници, свещеномонаси, свещенодякони и монаси и за цялото в Христа наше братство.

Още се молим за нашето войнство.

Още се молим за блажените и приснопаметни създатели на този свят храм (или обител) и за всички по–рано починали православни отци и братя, тук и навсякъде благочестиво погребани.

Още се молим за милост, живот, мир, здраве, спасение, посещение, прощение и освобождение от греховете на Божиите раби и всички благочестиви и православни християни, които живеят и пребивават в тази енория и в този град (село), настоятелите и братята на този свят храм (света обител).

Още се молим за дарителите и добротворците в този свят и всечестен храм, за ония, които се трудят, пеят и се молят в него, и за присъстващия народ, който очаква от Тебе велика и богата милост.

Свещеникът възглася:

Защото си милостив и човеколюбив Бог, и на Тебе, Отца и Сина и Светия Дух, въздаваме слава, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

Тук свещеникът се моли тихо на Бога Той да приеме това усърдно моление и да изпрати богатите Си милости на всички Свои люде. (Ако литургията е заупокойна, тук се произнася специална заупокойна ектения и молитва.)

ЕКТЕНИИ ЗА ОЛАШЕНИТЕ (7)

Свещеникът или дяконът:

Оглашени, помолете се на Господа.

Народът:

Господи, помилуй (8).

Свещеникът или дяконът:

Верни, да се помолим за оглашените, за да ги помилва Господ.

Да ги огласи със словото на истината.

Да им открие евангелието на правдата.

Да ги присъедини към Своята света, вселенска и апостолска Църква.

Спаси, помилвай, защити и запази ги, Боже, с Твоята благодат.

Оглашени, преклонете главите си пред Господа.

Народът:

Тебе, Господи.

Свещеникът тихо чете молитвата за оглашените:

Господи Боже наш, Който живееш във висините и приглеждаш смирените, Ти си изпратил Единородния Твой Син и Бог, нашия Господ Иисус Христос, за спасението на човешкия род, погледни на Твоите раби, оглашените, преклонили пред Тебе главите си, и ги удостой в благоприятно време с банята на възраждането, с опрощаване на греховете и с дрехата на нетлението. Присъедини ги към Твоята света, вселенска Църква и ги причисли към Твоето избрано стадо.

Свещеникът възглася:

Та и те заедно с нас да славят Твоето, на Отца и Сина и Светия Дух, пречестно и великолепно име, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

Свещеникът или дяконът:

Вие, които сте оглашени, излезте. Оглашени, излезте, които сте оглашени, излезте, та никой от оглашените да не остане. А ние, верните, пак с мир на Господа да се помолим.

Народът:

Господи, помилуй.

ЛИТУРГИЯ НА ВЕРНИТЕ

Свещеникът тихо чете първата молитва на верните:

Благодарим Ти, Господи Боже на силите, Който си ни удостоил да застанем и сега пред Твоя свят жертвеник и да паднем пред Твоята милост за прошка на нашите грехове и греховете на народа, сторени по незнание. Приеми, Боже, нашата молитва, направи ни да бъдем достойни да Ти принасяме моления и молби, и безкръвни жертви за всички Твои люде; и нас, които си поставил чрез силата на Светия Твой Дух в това Твое служение, удостой ни неосъдно и безпрепятствено, в чистото свидетелство на съвестта ни, да Те призоваваме на всяко време и място, та като ни послушаш, да бъдеш милостив към нас поради обилната Си благост.

Свещеникът или дяконът:

Защити, спаси, помилвай и ни запази, Боже, с Твоята благодат.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът или дяконът:

Премъдрост!

Свещеникът възглася:

Защото на Тебе, Отца и Сина и Светия Дух, подобава всяка слава, чест и поклонение, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

Свещеникът или дяконът:

Пак и пак с мир на Господа да се помолим.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът чете тихо втората молитва на верните:

Пак и многократно падаме пред Тебе и Ти се молим, Благий и Човеколюбче, погледни на нашето моление, очисти душите и телата ни от всяка сквернота на плътта и духа и ни дай безукорно и неосъдно да стоим пред светия Твой жертвеник. И на тези, които заедно с нас се молят, дарувай, Боже, успех в живота и вярата и духовното познание; дай им всякога с благоговение и любов да Ти служат безукорно и неосъдно да се причастят с Твоите свети Тайни и да се удостоят с Твоето небесно царство.

Свещеникът или дяконът:

Защити, спаси, помилвай и ни запази, Боже, с Твоята благодат.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът или дяконът:

Премъдрост!

Свещеникът възглася:

Та всякога закриляни от Твоята сила да въздаваме слава на Тебе, Отца и Сина и Светия Дух, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

ХЕРУВИМСКА ПЕСЕН

Ние, които тайнствено изобразяваме херувимите и пеем трисветата песен на Животворящата Троица, нека сега отложим всяка житейска грижа.

В това време свещеникът отваря царските двери и застанал пред светия престол, тихо чете молитвата:

Никой от свързаните с плътски желания и наслади не е достоен да пристъпи или да се приближи, или да Ти служи, Царю на славата, защото да се служи на Тебе е велико и страшно и за самите небесни сили. Обаче поради Твоето неизразимо и неизмеримо човеколюбие Ти действително и неизменно си станал Човек и Архиерей за нас и като Господар на всичко си ни предал свещенодействието на тази спасителна и безкръвна жертва; защото Ти единствен, Господи Боже наш, владееш небесните и земни твари; Ти си носен на херувимски престол; Ти си Господ на серафимите и цар Израилев; Ти единствен си свят и сред светии пребъдваш. Прочее, Тебе едничък благ и добропослушлив, моля: погледни към мене, грешния и недостоен Твой раб, и очисти душата и сърцето ми от лукава съвест, и мене, който със силата на Твоя Свят Дух съм облечен с благодатта на свещенството, удостой да застана пред тази света Твоя Трапеза и да извърша свещенодействието на светото и пречисто Твое Тяло и драгоценна Кръв. И тъй, пристъпвам пред Тебе, навел глава, и Ти се моля, не отвръщай лицето Си от мене и не ме отхвърляй изсред Твоите чеда, но удостой мене, грешния и недостоен Твой раб, да Ти принеса тези Дарове, защото Ти си, Който принасяш и си принасян, Който приемаш и си раздаван, Христе Боже наш, и на Тебе с безначалния Твой Отец, с Пресветия, и благия, и животворящ Твой Дух въздаваме слава, сега и винаги, и во веки веков.

След това свещеникът тихо казва Херувимската песен три пъти, като след всяко казване се покланя. Веднага след това благославя кадилницата, взема я и кади светия престол наоколо, жертвеника, целия свят олтар и народа. Във време на каденето тихо казва 50-и псалом и умилителните тропари:

Помилвай ни, Господи,… Господи, помилвай ни… Отвори ни вратите на милосърдието… (ако е неделя, в началото казва: Като видяхме Христовото възкресение…).

Тогава оставя кадилницата, застава пред светия престол, покланя се три пъти и целува светия антиминс и светия престол, като казва тихо:

Съгреших Ти, Спасителю, както Блудния син, Отче, приеми мене, който се кая и ме помилвай, Боже.

Обръща се към народа и се покланя. След това отива пред жертвеника, взема наново кадилницата и кади предложените Дарове. След това се покланя три пъти, като на всяко поклонение казва:

Боже, очисти мене грешния и ме помилвай.

Простете ме, отци, братя и сестри, и се помолете за мене грешния.

ВЕЛИК ВХОД

Свещеникът целува покритите Дарове. После взема покровеца–въздух и го полага на раменете си. С голямо внимание взема покрития св. дискос с лявата си ръка и го поиздига до наведената си глава, а с дясната си ръка взема покритата света чаша и излиза през северната врата, предшестван от свещоносец и от свещено–служител или църковнослужител, който с кадилница кади пред него, и прави великия вход.

Свещеникът или дяконът:

Благочестивия и православен български народ, правителството и христолюбивото му войнство да помене Господ Бог в Своето царство вся–кога, сега и винаги, и во веки веков.

Високопреосвещения наш митрополит (името) и целия свещенически, дяконски и монашески чин да помене Господ Бог в царството Си.

Блаженопочиналия наш освободител, император Александър Николаевич, и всички воини, паднали на бойното поле за вярата и освобождението на нашето отечество, да помене Господ Бог в царството Си сега и винаги, и во веки веков.

Блаженопочиналите наши екзарси Антим, Йосиф и Стефан, патриарх Кирил и всички от века починали архиереи, йереи, дякони, монаси и християни да помене Господ Бог в Своето царство всякога, сега, винаги и во веки веков.

Свещениците поменават местните (на дадена епархия) починали архиереи.

Основателите, дарителите и настоятелите на този свят храм (или света обител), пеещите, служещите и трудещите се с нас да помене Господ Бог в Царството Си.

Вас и всички благочестиви и православни християни да помене Господ Бог в Своето царство, всякога, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

Народът довършва Херувимската песен:

…За да прославим Царя на славата, Когото ангелските чинове невидимо тържествено носят. Алилуия, алилуия, алилуия!

В това време свещеникът влиза в светия олтар. Царските двери и завесата се затварят. Свещеникът поставя върху светия антиминс първо светата чаша, а след това светия дискос в същия ред, както са били и на жертвеника, като казва тихо:

Благообразният Йосиф сне от кръста пречистото Твое тяло, обви го в чиста плащаница с благоухания, положи го в нов гроб и го покри. Ти, неописуеми Христе, Който всичко изпълваш, си бил в гроба с плътта Си, в ада с душата Си като Бог, в рая с разбойника и на Престола заедно с Отца и Духа.

Христе, Твоят гроб, извор на нашето възкресение, наистина се показа живоносен, като рая прекрасен и по–светъл от всеки царски чертог.

Вдига покровците от светия дискос и светата чаша, сгъва ги и ги слага встрани. Снема покровеца–въздух от раменете си, покадява го и покрива с него Даровете.

Взема кадилницата, покадява три пъти Даровете, като казва тихо:

Господи, стори добро на Сион по Твоето благоволение; въздигни стените йерусалимски; тогава ще Ти бъдат угодни жертви на правдата, възношение и всесъжение; тогава на Твоя олтар ще възложат телци.

ПРОСИТЕЛНА ЕКТЕНИЯ

Свещеникът или дяконът:

Да изпълним молитвата си към Господа.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът или дяконът:

За предложените драгоценни Дарове на Господа да се помолим (9).

За този свят храм и за тези, които с вяра, благоговение и страх Божи влизат в него, на Господа да се помолим.

За да се избавим от всяка скръб, гняв, беда и нужда, на Господа да се помолим.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът тихо чете молитвата на приношението след поставяне Даровете на светия престол:

Господи, Боже Вседържителю, Ти, Който единствен си свят и приемаш хвалебна жертва от тези, които Те призовават от все сърце, приеми моленията на нас, грешните, и ги принеси пред Твоя свят жертвеник и ни удостой да Ти принасяме дарове и жертви духовни за нашите грехове и за греховете на народа, сторени по незнание, и ни удостой да намерим благодат пред Тебе, за да Ти бъде благоприятна нашата жертва, и да се всели благият Дух на Твоята благодат в нас, в тези предложени Дарове и във всички Твои люде.

Свещеникът или дяконът:

Защити, спаси, помилвай и ни запази, Боже, с Твоята благодат.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът или дяконът:

Целият ден да бъде съвършен, свят, мирен и безгрешен, от Господа да просим.

Народът:

Подай, Господи.

Свещеникът или дяконът:

Ангел на мира, верен наставник, пазител на душите и телата ни, от Господа да просим (10).

Прощение и освобождение от греховете и прегрешенията ни от Господа да просим.

Доброто и полезното за душите ни и мир за света от Господа да просим.

Да завършим останалото време от нашия живот в мир и покаяние, от Господа да просим.

Християнски безболестен, непосрамен, мирен свършек на нашия живот и добър отговор пред страшния Христов съд от Господа да просим.

Като поменем заедно с всички светии пресветата, пречиста, преблагословена, славна наша Владичица Богородица и Приснодева Мария, нека сами себе си, един другиго и целия си живот на Христа Бога да отдадем.

Народът:

Тебе, Господи.

Свещеникът възглася:

Чрез щедростите на Твоя Единороден Син, с Когото си благословен, заедно с всесветия, и благия, и животворящия Твой Дух, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

Свещеникът:

Мир на всички.

Народът:

И на твоя дух.

Свещеникът или дяконът:

Да се възлюбим един другиго, та в единомислие да изповядаме:

Народът:

Отца и Сина и Светия Дух, Троица единосъщна и неразделна (11).

Свещеникът се покланя три пъти, като на всяко покланяне казва:

Ще те възлюбя, Господи, крепост моя. Господ е моя твърдиня и мое прибежище, мой Избавител.

И целува покритите Дарове и края на светия престол пред себе си. След това взема за двата горни края покровеца–въздух, с който са покрити Даровете, издига го отвесно над тях.

Свещеникът или дяконът:

Дверите, дверите! В премъдростта да внимаваме!

СИМВОЛ НА ВЯРАТА

Народът или четец:

Вярвам в един Бог Отец, Вседържител, Творец на небето и земята, на всичко видимо и невидимо.

И в един Господ Иисус Христос, Сина Божий, Единородния, Който е роден от Отца преди всички векове: Светлина от Светлина, Бог истинен от Бог истинен, роден, несътворен, единосъщен с Отца, и чрез Когото всичко е станало; Който заради нас, човеците, и заради нашето спасение слезе от небесата и се въплъти от Светия Дух и Дева Мария и стана човек; и бе разпнат за нас при Пилат Понтийски, и страда, и бе погребан; и възкръсна в третия ден според писанията; и възлезе на небесата, и седи отдясно на Отца; и пак ще дойде със слава да съди живи и мъртви, и царството Му не ще има край.

И в Светия Дух, Господа, Животворящия, Който от Отца изхожда, Комуто се покланяме и Го славим наравно с Отца и Сина, и Който е говорил чрез пророците.

В една света, вселенска и апостолска Църква.

Изповядвам едно кръщение за опрощаване на греховете.

Чакам възкресение на мъртвите и живот в бъдещия век. Амин.

ЕВХАРИСТИЕН КАНОН

Свещеникът или дяконът:

Да стоим добре, да стоим с благоговение, да внимаваме, за да принесем в мир светото възношение.

Народът:

Милостта на мира е жертва на хвалението.

Свещеникът:

Благодатта на нашия Господ Иисус Христос и любовта на Бога и Отца, и общуването със Светия Дух да бъдат с всички вас!

Народът:

И с твоя дух.

Свещеникът:

Да издигнем сърцата си нагоре!

Народът:

Издигнати са към Господа.

Свещеникът:

Да благодарим на Господа!

Народът:

Достойно и справедливо е да се покланяме на Отца и Сина и Светия Дух Троица единосъщна и неразделна.

През това време свещеникът тихо чете молитвата:

Достойно и справедливо е да Те възпяваме, да Те благославяме, да Те хвалим, да Ти благодарим, да Ти се покланяме на всяко място на Твоето владичество. Защото Ти си Бог неизказан, неизследим, невидим, непостижим, Който вечно съществуваш и винаги си един и същ, Ти и Единородният Твой Син и Светият Твой Дух. Ти от небитие си ни привел в битие; и падналите пак си въздигнал, и не си престанал да вършиш всичко, докато не ни възведе на небето и дари Твоето бъдещо царство. За всичко това благодарим на Тебе, и на Единородния Твой Син, и на Твоя Свети Дух, за всички сторени за нас видими и невидими благодеяния, които знаем и които не знаем. Благодарим Ти и за тази служба, която благоволи да приемеш от нашите ръце, макар и пред Тебе да стоят хиляди архангели и безброй ангели, херувими и серафими, шестокрили, многооки, които високо летят.

Свещеникът взема звездицата и като прави с нея кръст над дискоса, възглася:

Небесните сили пеят, възкликват, възгласят победната песен и казват:

Народът:

Свят, свят, свят е Господ Саваот. Пълни са небето и земята с Твоята слава. Осанна във висините! Благословен е, Който иде в името Господне. Осанна във висините (12)!

Свещеникът (тихо):

Заедно с тези блажени сили и ние, човеколюбиви Владико, възкликваме и казваме: свят си и пресвят Ти и Единородният Твой Син и Светият Твой Дух; свят и пресвят си и великолепна е Твоята слава, защото Ти тъй си възлюбил Твоя свят, че отдаде Своя Единороден Син, та всеки, който вярва в Него, да не погине, но да има вечен живот; и Той, като дойде и като изпълни всичко промислено за нас, в нощта, в която беше предаван, или по–точно Сам се предаваше за живота на света, взе в Своите свети и пречисти и непорочни ръце хляба, благодари и благослови, освети, разчупи и даде на Своите свети ученици и апостоли, като каза:

Свещеникът възглася:

Вземете, яжте, това е Моето тяло, което за вас се преломява за опрощаване на греховете.

Народът:

Амин.

Свещеникът (тихо):

Също и чашата след вечеря, като каза:

Свещеникът възглася:

Пийте от нея всички, това е Моята кръв на Новия Завет, която за вас и за мнозина се пролива за опрощаване на греховете.

Народът:

Амин.

Свещеникът (тихо):

И тъй, като възпоменаваме тази спасителна заповед и всичко, извършено за нас: кръста, гроба, тридневното възкресение, възнесението на небето, сядането отдясно на Отца и славното второ пришествие.

Взема светия дискос и светата чаша, издига ги

Свещеникът възглася:

Твои (дарове) от Твоите на Теб принасяме за всички и за всичко.

Народът:

Тебе възпяваме, Тебе благославяме, на Тебе благодарим, Господи, и молим Ти се, Боже наш.

В това време свещеникът тихо казва същата молитва и продължава:

Още Ти принасяме тази словесна и безкръвна служба и просим, и молим, и умоляваме: изпрати Твоя Свети Дух върху нас и над тези предлежащи Дарове.

ПРЕСЪЩЕСТВЯВАНЕ НА СВЕТИТЕ ДАРОВЕ

При пресъществяване на Даровете свещеникът с ръка посочва на светия хляб (Агнеца), благославя го (само него), като казва тихо:

И направи този хляб драгоценно Тяло на Твоя Христос. Амин.

Посочва на светата чаша, благославя я, като казва тихо:

А това, което е в тази чаша драгоценна Кръв на Твоя Христос. Амин.

След това благославя общо Даровете, като казва:

Като ги претвориш чрез Твоя Свети Дух. Амин, амин, амин.

Прави благоговейно три поклона пред пресъществените Дарове, след което тихо се моли:

За да бъдат на тези, които се причастяват, за бодрост на душата, за опрощаване на греховете, за приобщаване със Светия Дух, за наследяване на царството небесно, за дръзновение към Тебе, а не за съд или за осъждане.

Още Ти принасяме тази словесна служба за починалите във вяра праотци, отци, патриарси, пророци, апостоли, проповедници, евангелисти, мъченици, изповедници, въздържници и за всеки праведен дух, завършил във вяра.

След като певците изпеят: „Тебе възпяваме, Тебе благославяме…”, свещеникът взема кадилницата и като кади пред светия престол три пъти, възглася:

Особено за пресветата, пречиста, преблагословена, славна наша Владичица Богородица и Приснодева Мария.

Народът:

Достойно е наистина да те облажаваме, Богородице, присноблажена и пренепорочна Майка на нашия Бог. По–чтима от херувимите и несравнено по–славна от серафимите, нетленно родила Бог–Слово, тебе, истинска Богородица, величаем!

Свещеникът тихо:

За светия пророк, Предтеча и Кръстител Йоан, за светите славни и всехвални апостоли и за светия (името на дневния светец), чиято памет честваме днес, и за всички Твои светии, по чиито молитви посети ни, Боже.

И помени всички починали с надежда за възкресение и за вечен живот (поменава имената на покойници), и ги упокой там, където сияе светлината на Твоето лице.

Още Те молим: помени, Господи, всяко епископство на православните, което вярно преподава учението на Твоята истина, всяко свещенство, в Христа дяконството и всеки свещенически чин.

Още Ти принасяме тази словесна служба за вселената, за светата вселенска и апостолска Църква, за всички, които пребивават в чистота и честен живот, за нашия български народ, за правителството и войнството му. Дарувай им, Господи, мирно управление, та и ние да преживеем тих и спокоен живот във всяко благочестие и честност.

Помени, Господи, този град (село или света обител), в който живеем, и всеки град и страна, и онези, които с вяра живеят в тях. Помени, Господи, които плават, пътуват, боледуват, страдат, които са пленени и ги спаси. Помени, Господи, дарителите и добротворците в Твоите свети църкви и онези, които си спомнят за бедните, и на всички нас изпрати Твоите милости. Помени, Господи, за здраве и спасение (поменава имена на живи).

Свещеникът възглася:

Между първите помени, Господи, Високопреосвещения наш митрополит (името), когото си подарил на Твоите свети църкви в мир невредим, почитан, здрав, дългоденствен, за да преподава вярно словото на Твоята истина.

Народът:

И всеки, и всички.

Свещеникът:

И ни дай с едни уста и с едно сърце да славим и възпяваме пречестното и великолепно Твое име, на Отца и Сина и Светия Дух, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

Свещеникът:

И да бъдат милостите на великия наш Бог и Спасител Иисус Христос с всички вас.

Народът:

И с твоя дух.

Свещеникът или дяконът:

Като поменахме всички светии, нека пак и пак с мир на Господа да се помолим.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът или дяконът:

За принесените и осветени драгоценни Дарове, на Господа да се помолим.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът или дяконът:

И като човеколюбец нашият Бог да ги приеме в Своя свят, наднебесен и мислен жертвеник като духовно благоухание, и да ни изпрати божествената благодат и дара на Светия Дух, да се помолим.

За да се избавим от всяка скръб, гняв, беда и нужда, на Господа да се помолим.

Защити, спаси, помилвай и ни запази, Боже, с Твоята благодат.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът (тихо):

На Тебе поверяваме целия си живот и надежда, човеколюбиви Владико, и просим, и молим, и умоляваме: удостой ни да се причастим с Твоите небесни и страшни Тайни на тази свещена и духовна трапеза с чиста съвест, за опрощение на греховете, за прошка на съгрешенията, за общение със Светия Дух, за наследяване на небесното царство, за дръзновение пред Тебе, а не за съд или за осъждане.

Свещеникът или дяконът:

Целият ден да бъде съвършен, свят, мирен и безгрешен, от Господа да просим.

Народът:

Подай, Господи.

Свещеникът или дяконът:

Ангел на мира, верен наставник, пазител на душите и телата ни, от Господа да просим.

Прощение и освобождение от греховете и прегрешенията ни от Господа да просим.

Доброто и полезното за душите ни и мир за света от Господа да просим.

Да завършим останалото време от живота ни в мир и покаяние, от Господа да просим.

Християнски, безболестен, непосрамен, мирен свършек на нашия живот и добър отговор пред страшния Христов съд от Господа да просим.

Като изпросихме единството на вярата и общение със Светия Дух, нека сами себе си и един други и целия наш живот на Христа Бога да отдадем.

Народът:

Тебе, Господи.

Свещеникът възглася:

И удостой ни, Владико, с дръзновение, неосъдно да се осмеляваме да призоваваме Тебе, небесния Бог Отец и да казваме:

Народът:

Отче наш, Който си на небесата! Да се свети Твоето име; да дойде Твоето царство; да бъде Твоята воля, както на небето, тъй и на земята; насъщния ни хляб дай ни днес; и прости нам дълговете ни, както и ние прощаваме на длъжниците си; и не ни въвеждай в изкушение, но избави ни от лукавия.

Свещеникът:

Защото Твое е царството и силата, и славата, на Отца и Сина и Светия Дух, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

Свещеникът:

Мир на всички.

Народът:

И на твоя дух.

Свещеникът или дяконът:

Преклонете главите си пред Господа.

Народът:

На Теб, Господи.

Свещеникът тихо се моли:

Благодарим Ти, Царю невидими, Който с неизмеримата Твоя сила си създал всичко и по множеството Твоя милост всичко си привел от небитие в битие. Сам, Владико, погледни от небето на преклонилите главите си пред Тебе, защото не ги преклониха пред плът и кръв, но пред Тебе, Великия Бог. Ти, Владико, направи така, че предлежащите Дарове да бъдат за всички нас за добро, всекиму според неговата нужда: придружавай тези, които плават; съпътствай онези, които пътуват; изцери болните, Лекарю на душите и телата.

Свещеникът възглася:

Чрез благодатта и щедростите и човеколюбието на Единородния Твой Син, с Когото си благословен, с Пресветия и благия, и животворящ Твой Дух, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

Свещеникът тихо се моли:

Погледни, Господи Иисусе Христе, Боже наш, от светото Си жилище и от престола на царството Си и дойди, за да ни осветиш, Ти, Който горе седиш с Отца и тук с нас невидимо пребиваваш, и ни удостой с Твоята властна ръка да ни преподадеш пречистото Твое Тяло и честна Кръв, и чрез нас на всички люде.

Покланя се три пъти пред светия престол, като на всяко покланяне казва:

Боже, очисти мене грешния и ме помилвай.

След това с двете си ръце благоговейно взема светия Агнец и го издига.

Свещеникът възглася:

Да внимаваме! Светинята е за светите.

Народът:

Един е свят, един е Господ, Иисус Христос, за слава на Бога Отца. Амин.

ПРИОБЩАВАНЕ СЪС СВЕТИТЕ ТАЙНИ

Свещеникът и другите свещенослужители, ако има такива, пристъпват към св. Причастие. Това става по специален чин те произнасят определени молитви и следват определен ред. В това време народът в храма пее специални стихове, наречени “причастни” или духовни химни. В това време се изнася проповед или се четат молитви преди св. причастие.

Свещеникът или дяконът:

Със страх Божий, вяра и любов пристъпете.

Народът:

Благословен е, който иде в името Господне! Бог е Господ и ни се яви!

Свещеникът причастява онези, които са се подготвили за свето Причастие и казва:

Причастява се Божият раб (името) с драгоценното и свято Тяло и Кръв на Господа и Бога и наш Спасител Иисус Христос за опрощаване на греховете му и за вечен живот. Амин.

Причастилият се, след избърсване на устните с нарочна кърпа, се покланя и отминава. По време на причастяването народът пее причастния стих:

Тялото Христово приемете, от безсмъртния извор вкусете. Алилуия, алилуия, алилуия!

Свещеникът:

Спаси, Боже, Твоите люде и благослови наследието Си!

Народът:

Видяхме истинската светлина, приехме небесния Дух, намерихме истинската вяра. Покланяме се на неразделната Троица, защото Тя ни е спасила.

Свещеникът показва на християните за последен път св. Дарове, като казва тихо:

Благословен Бог наш!

Свещеникът възглася:

Всякога, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

Да се изпълнят устата ни с хвала за Тебе, Господи, та да възпяваме Твоята слава, защото си ни удостоил да се причастим с Твоите свети, божествени, безсмъртни и животворящи Тайни. Запази ни в Твоята светиня, за да се поучаваме целия ден на Твоята правда. Алилуия, алилуия, алилуия.

Свещеникът или дяконът:

Прави! Като приехме благоговейно Божествените, свети, пречисти, безсмъртни, небесни и животворящи, страшни Христови Тайни, нека достойно да благодарим на Господа.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът или дяконът:

Защити, спаси, помилуй и ни запази, Боже, с Твоята благодат.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът или дяконът:

Като изпросихме целия ден да бъде съвършен, свят, мирен и безгрешен, нека сами себе си и един други, и целия наш живот на Христа Бога да отдадем.

Народът:

На Теб, Господи.

Свещеникът възглася:

Защото Ти си нашето освещение и на Тебе, Отец и Син, и Свети Дух, въздаваме слава, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

ОТПУСТ

Свещеникът:

С мир да излезем.

Народът:

В името Господне.

Свещеникът или дяконът:

На Господа да се помолим.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът:

Господи, Който благославяш онези, които Те благославят, и освещаваш онези, които се надяват на Тебе, спаси Твоите люде и благослови наследството Си. Запази пълнотата на Твоята Църква. Освети онези, които обичат благолепието на Твоя дом. Ти ги прослави с Твоята божествена сила и не оставяй нас, които се уповаваме на Тебе. Дай мир на Твоя свят, на Твоите църкви, на свещениците, на нашия български народ, на войнството и на всички Твои люде! Защото всяко добро даване и всеки съвършен дар иде от горе, слизайки от Тебе, Отче на светлините, и на Тебе въздаваме слава и благодарение, и поклонение, на Отца и Сина и Светия Дух, сега и винаги, и во веки веков. Амин.

Народът:

Амин.

Да бъде благословено името Господне от сега и до века! (три пъти)

Свещеникът влиза през царските двери, отива при жертвеника и тихо чете молитвата:

Христе Боже наш, Който Сам си изпълнението на закона и пророците, Който си изпълнил целия Отечески промисъл, изпълвай сърцата ни с радост и веселие, всякога, сега и винаги, и во веки веков.

Свещеникът или дяконът:

На Господа да се помолим.

Народът:

Господи, помилуй.

Свещеникът:

Благословението Господне и Неговата милост да дойдат върху вас чрез благодатта и човеколюбието Му, всякога, сега и винаги, и во веки веков.

Народът:

Амин.

Свещеникът:

Слава на Теб, Христе Боже, упование наше, слава на Теб.

Народът:

Слава на Отца и Сина и Светия Дух! Сега и винаги, и во веки веков. Амин. Господи, помилуй. (три пъти)

Благослови!

Свещеникът дава отпуст:

Възкръсналият от мъртвите Христос, истинският наш Бог, по молитвите на Своята пречиста и преблагословена света Майка (името на храмовия светец), на светите славни и всехвални апостоли, на светите славни и добропобедни мъченици, на преподобните и богоносни наши отци, на светите равноапостолни славянобългарски просветители Методий и Кирил, на светия благоверен цар Борис–Михаил, на светия отец наш Климент архиепископ, Охридски чудотворец, на преподобния наш отец Йоан, пустинножител Рилски, чудотворец, на светия наш отец Йоан Златоуст, архиепископ Цариградски, на светите и праведни богоотци Йоаким и Анна, на светия (името на светеца на деня), чиято памет честваме, и на всички светии да ни помилва и спаси като благ и човеколюбец.

Така се дава отпуст само в неделни дни, а в другите отпустът започва с думите: „Христос, истинний Бог наш…” като се споменава светията, който се чества в този ден. На Господски празници има специални отпусти.

Народът:

Амин.

Свещеникът:

По молитвите на светите наши отци, Господи Иисусе Христе, Боже наш, помилуй нас.

Народът:

Амин.

Бележки:

(1). Амин (евр.) – наистина, така да бъде.

(2). След всяко моление от Великата ектения, което завършва с „Господу помолимся“, народът отговаря с „Гсподи, помилуй“.

(3). Така се пее този антифон само в неделни дни, както и в дните от Великден до деня преди Възнесение. В обикновени делнични дни вм. „Който възкръсна от мъртвите” се пее „Дивен (прославян) Си сред Своите светии“. На Господски празници се пеят специални думи.

(4). Алилуия (евр.) – Хвалете Бога!

(5). И тук важи бележка (3). На Господски празници се пеят специални стихове, наречени „входни“.

(6). От тука до края на сугубата ектения се пее тройно „Господи, помилуй“.

(7). Днес поради липса на организирани оглашени, които да присъстват по време на св. Литургия в храма, цялата тази част се пее тихо или се пропуска.

(8). Народът на всяко следващо моление от тази ектения отговаря с: „Господи, помилуй“.

(9). На всяко молебствие, което завършва с „Господу помолимся“, народът отговаря с: „Господи, помилуй“.

(10). На всяко прошение, което завършва с „ у Господа просим“, народът отговаря с: „Господи, помилуй“.

(11). Ако служат няколко духовници, след „Отца и Сина…” се пее: „Ще те възлюбя, Господи, крепост моя! Господ е моя твърдиня и мое прибеждище, мой Избавител” ( Псалом 17:2-3).

(12). Осанна (евр.) – спаси. Осанна е молитвено възклицание към Бога, подобно на латинското „salve” и на българското „ура“.

Разяснения за божествената Литургия на св. Йоан Златоуст

“И когато ядяха, Иисус взе хляба и, като благослови, преломи го и, раздавайки на учениците, каза:

вземете, яжте: това е Моето тяло.

И като взе чашата и благодари, даде им и рече:

пийте от нея всички; защото това е Моята кръв на новия завет, която за мнозина се пролива за опрощаване на грехове.”

(Мат. 26:26-28; Марк 14:22-24; Лука 22:19-20)

На Тайната вечеря Христос взел хляб, благословил го, благодарил, преломил го и, раздавайки го на Своите ученици, казал: “Вземете, яжте, това е Моето тяло, за вас преломявано! Това правете за мой спомен!” (Мат. 26:26-28). След като привършил вечерята, Спасителят взел чашата, подал я на учениците Си и казал: “Тая чаша е новият завет в Моята кръв! Това правете, колчем пиете, за Мой спомен!” (1 Кор. 11:25). Верни на тази заръка, светите апостоли и първите християни се събирали по къщите и преломявали хляб и, по дадения от Христа пример, се причащавали с пречистото тяло и кръв Христови. Това приобщение с Господа се е придружавало с молитви и песнопения. Така били положени основите на светата литургия. Светата и божествена Литургия е сърцевината или центърът на православното богослужение. Тя се явява молитвен спомен за Тайната вечеря на Господа Иисуса Христа с дванадесетте му апостоли, станала непосредствено преди Неговите кръстни страдания. Тя е спомен и за изкупителната Му смърт. Светата Литургия символично възпоменава най–важните моменти от земния живот на нашия Господ. Светата и божествена литургия на свети Йоан Златоуст се извършва през цялата църковна и календарна година, с изключение на дните, в които Светият синод на БПЦ е предвидил, съобразно светите канони, да се извършва света Василиева Литургия или света Литургия на преждеосветените дарове. В дните на Великия пост светата и божествена Литургия на св. Йоан Златоуст се извършва във всички съботни дни (с изключение на Велика събота), на празника Вход Господен в Йерусалим (Връбница, Цветница) и в дните (освен Велики петък и Велика събота), в които се паднат празниците св. Благовещение и св. Сретение Господне. По време на богослужението и последованието ние, с посредничеството на свещенослужителя, извършваме нашето безкръвно жертвоприношение. През време на светата Литургия, при приемането на св. причастие, под вид на хляб и вино, претворени в тялото и кръвта Христови, осъществяваме напълно и действително общението си с Бога. Всички християни обичаме живота, но в нас няма истински живот без извора на живота – Иисуса Христа. Литургията е съкровищница, извор на истинския живот, защото в нея Сам Господ преподава Самия Себе Си за храна и питие на вярващите в Него и дава живот на причастниците Си, както Сам говори: “Който яде Моята плът и пие Моята кръв, има живот вечен. Аз дойдох, за да имат живот, и да имат в изобилие” (Йоан 6:54; 10:10). Дълбокият смисъл на св. Литургия е всички да бъдем заедно и едно в Христа. За съучастие в божествената Литургия се призовават по време на проскомидията и Литургията всички светии, светите честни и безплътни сили, светите пророци и отроци, светите апостоли и светители, светите мъченици и мъченички, преподобните и Богоносни отци, светите чудотворци начело с Пресвета Богородица. Чрез светата Литургия ние обновяваме общението си в Христа и с цялата земна Църква. Светата литургия се състои от три главни части: Проскомидия; Учителна или “Литургия на оглашените“; Тайноизвършителна или “Литургия на верните“.

Проскомидия (подготовка на Св. Дарове)

Литургия на оглашените: Встъпителен възглас; Велика ектения; Първи антифон; Малка ектения; Втори антифон – химн „Единородни Сине ….”; Малка ектения; Трети антифон – тропар на блаженствата; Малък вход със свето напрестолно Евангелие; Пеене на тропари и кондаци на деня, на празника, на патрона на храма; Възглас „Господи спаси благочестивия…”; Пеене на трисветата песен; Четене на Апостолски текст от Свещеното писание; Благовестване с текст от светото Евангелие; Ектения и молитва за покойници ако литургията е заупокойна; Ектения за оглашените; Ектения с призив оглашените да напуснат Божия дом;

Литургия на верните: Съкратена Велика Ектения; Херувимска песен – първа част; Велик вход – пренасяне на светите дарове; Херувимска песен – втора част; Първа Просителна ектения; Символ на вярата; Възглас „Да застанем смирено, да стоим с благоговение …”; Евхаристийна молитва; “Достойно и справедливо е да Те възпяваме…”; Възпоменаване на живи и покойни; Внушение на свещеника за мир, любов и единомислие; Втора Просителна ектения; „Отче Наш”; Възношение на Светите Дарове; “Святая святим” – Причастяване на свещенослужителите; “Со страхом, верою и любовию приступите” – Причастяване на миряните; Възгласи „Спаси Боже твоя народ …” и „Видяхме истинската светлина…”; “Да се изпълнят устата ни с хваления…”; Благодарствена ектения; Задамвонна молитва; “Да бъде благословено името на Господа…” и Псалом 33; Последно благословение от свещенослужителя и отпуст.

Йеромонах Стефан ПОПОВ

П

VADER  JOB GETCHA

            Op zekere dag vroeg iemand aan Vader Sophrony (Sakharov), leerling van de Heilige Silouan de Athoniet : “Wat is God ?”. Deze
antwoordde : “Wat is de mens ?”. Wat is de mens ?. Om op deze vraag te antwoorden, ondervraagt de Kerk de Schrift. Het verhaal van Genesis zegt ons hieromtrent dat de mens de zesde dag geschapen werd, ná alle andere schepselen. Hij verschijnt aldus als het hoogtepunt van de ganse schepping.

De mens, een schepping van God

Van het beeld naar de gelijkenis

De  vrijheid

De ware Adam

Een bijdrage aan de post-moderne gedachte

OCR: Библиотека святоотеческой литературы http://orthlib.ru

Б9eственнаz слyжба во сhхь nтцA нaшегw їwaнна златоyстагw начинaетсz си1це: Діaконъ: Бlгослови2, вLко. Їерeй: Бlгословeно цrтво, nц7A, и3 сн7а, и3 сaгw дƒа, нhнэ и 3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Діaконъ: Ми1ромъ гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ свhшнэмъ ми1рэ, и3 спасeніи дyшъ нaшихъ, гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ ми1рэ всегw2 мjра, бlгостоsніи сhхъ б9іихъ цRквeй, и 3 соединeніи всёхъ, гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ сёмъ хрaмэ сeмъ, и3 съ вёрою, бlгоговёніемъ и3 стрaхомъ б9іимъ входsщихъ в0нь, гDу пом0лимсz.

Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ сёйшемъ прави1тельствующемъ сmн0дэ, [и3 њ митрополjтэ нaшемъ, и 4м>къ, є3гHже џбласть,] честнёмъ пресвЂтерствэ, во хrтЁ діaконствэ, њ всeмъ при1чтэ и3 лю1дехъ. гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ бlгочести1вэйшемъ, самодержaвнэйшемъ, вели1комъ гDрэ нaшемъ їмперaторэ ніколaэ ґлеxaндровичэ всеS рwссjи: њ супрyгэ є3гw2, бlгочести1вэйшей гDрнэ, їмператрjцэ ґлеxaндрэ fе0дwровнэ, њ мaтери є 3гw2, бlгочести1вэйшей гDрнэ їмператрjцэ марjи fе0дwровнэ гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ наслёдникэ є3гw2, бlговёрномъ гDрэ, цесарeвичэ и3 вели1комъ кн7зэ геHргіи ґлеxaндровичэ, и3 њ всeмъ цaрствующемъ д0мэ: њ всeй палaтэ и3 в0инствэ и 4хъ гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ пособи1ти и3 покори1ти под8 н0зэ и 4хъ всsкаго врагA и 3 супостaта, гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ грaдэ сeмъ, [ѓще въ монастырЁ: Њ сёй nби1тели сeй,] всsкомъ грaдэ, странЁ, и3 вёрою живyщихъ въ ни1хъ, гDу пом0лимсz.

Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ бlгорастворeніи воздyхwвъ, њ и 3з8oби1ліи плодHвъ земнhхъ, и 3 врeменэхъ ми1рныхъ, гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ плaвающихъ, путешeствующихъ, недyгующихъ, стрaждущихъ, плэнeнныхъ, и3 њ спасeніи и 4хъ. гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ и 3збaвитисz нaмъ t всsкіz ск0рби, гнёва и3 нyжды, гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Заступи2, спаси2, поми1луй, и3 сохрани2 нaсъ б9е, твоeю благодaтію. Ли1къ: ГDи поми1луй. Пресyю, пречcтую, пребlгословeнную, слaвную вLчцу нaшу бц dу и 3 приснодв7у мRjю со всёми сhми помzнyвше, сaми себE, и 3 другъдрyга, и3 вeсь жив0тъ нaшъ хrтY бGу предади1мъ. Ли1къ: ТебЁ гDи. Возглашeніе: Ћкw подобaетъ тебЁ всsкаz слaва, чeсть и3 поклонeніе, nц7Y, и 3 сн7у, и3 с0му дƒу, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ.

Ли1къ: Ґми1нь. И# поeтсz пeрвый ґнтіфHнъ t пэвцє1въ. Свzщeнникъ же глаг0летъ моли1тву ґнтіфHна. Діaконъ же поклони1всz ўступaетъ t мёста своегw2, и3 tшeдъ стои1тъ пред8 їкHною хrт0вою, держS и3 nрaрь треми2 пeрсты деснhz руки2. Моли1тва пeрвагw ґнтіфHна: ГDи б9е нaшъ, є3гHже держaва не сказaнна, и3 слaва непостижи1ма, є3гHже ми1лость безмёрна и3 человэколю1біе неизречeнно: сaмъ, вLко, по бlгоутр0бію твоемY, при1зри на ны2 и3 на сhй хрaмъ сeй, и3 сотвори2 съ нaми, и3 молsщимисz съ нaми, богтыz ми1лwсти тво и3 щедрHты тво. По и 3сполнeніи же ґнтіфHна, пришeдъ діaконъ и3 стaвъ на nбhчномъ мёстэ и3 поклони1всz, глаг0летъ: Пaки и3 пaки ми1ромъ гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Заступи2, спаси2, поми1луй и3 сохрани2 нaсъ б9е, твоeю бlгодaтію. Ли1къ: ГDи поми1луй. Пресyю, пречcтую, пребlгословeнную, слaвную вLчцу нaшу бц dу и 3 приснодв7у мRjю со всёми сhми помzнyвше, сaми себE, и 3 другъдрyга, и3 вeсь жив0тъ нaшъ хrтY бGу предади1мъ.

Ли1къ: ТебЁ гDи. Возглашeніе: Ћкw твоS держaва, и3 твоE є4сть цrтво и3 си1ла и3 слaва, nцA7, и 3 сн7а, и3 сaгw дƒа, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. И# поeтсz под0бнэ t пэвцє1въ вторhй ґнтіфHнъ: діaконъ же под0бнэ твори1тъ, ћкоже и3 въ пeрвой моли1твэ. Моли1тва вторaгw ґнтіфHна: ГDи б9е нaшъ, спаси2 лю1ди тво и3 бlгослови2 достоsніе твоE, и 3сполнeніе цeркве твоеS сохрани2, њсвzти2 лю1бzщыz благолёпіе д0му твоегw2: ты2 тёхъ воспрослaви б9eственною твоeю си1лою, и 3 не њстaви нaсъ ўповaющихъ на тS. Діaконъ: Пaки и3 пaки ми1ромъ гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Заступи2, спаси2, поми1луй и3 сохрани2 нaсъ б9е, твоeю благодaтію. Ли1къ: ГDи поми1луй. Пресyю, пречcтую, пребlгословeнную, слaвную вLчцу нaшу бц dу и 3 приснодв7у мRjю со всёми сhми помzнyвше, сaми себE, и 3 другъдрyга, и3 вeсь жив0тъ нaшъ хrтY бGу предади1мъ. Ли1къ: ТебЁ гDи.

Возглашeніе: Ћкw бlгъ и3 человэколю1бецъ бGъ є3си2, и3 тебЁ слaву возсылaемъ, nц7Y, и3 сн7у, и3 с0му дƒу, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Моли1тва трeтіzгw ґнтіфHна: И $ же џбщыz сі, и3 соглсныz даровaвый нaмъ моли6твы, и 4же и 3 двэмA и 3ли2 трє1мъ согласyющымсz њ и 4мени твоeмъ прошє1ніz подaти њбэщaвый, сaмъ и3 нhнэ рбъ твои1хъ прошє1ніz къ полeзному и 3сп0лни, подаS нaмъ и3 въ настоsщемъ вёцэ познaніе твоеS и 4стины, и3 въ бyдущемъ жив0тъ вёчный дaруz. ЗдЁ tверзaютсz двє1ри на мaлый вх0дъ. Пэвaему же трeтіему ґнтіфHну t пэвцє1въ, и 3ли2 бlжeннамъ, ѓще є4сть недёлz, є3гдA пріи1дутъ на Слaва: свzщeнникъ и3 діaконъ, стaвше пред8 с0ю трапeзою, творsтъ покл0ны три2. Тaже пріeмъ свzщeнникъ с0е є3ђліе, даeтъ діaкону, и3 и 4дутъ t деснhz страны2 созади2 прест0ла, и3 тaкw и 3зшeдше сёверною стран0ю, пред8идyщымъ и 5мъ лампaдамъ, творsтъ мaлый вх0дъ, и3 стaвше на nбhчномъ мёстэ, приклонsютъ џба главы6, и3 діaкону рeкшу: ГDу пом0лимсz. глаг0летъ сщ7eнникъ моли1тву вх0да тaйнw. Моли1тва вх0да: ВLко гDи б9е нaшъ, ўстaвивый небесёхъ чи1ны и3 вHинства ѓгGлъ и3 ґрхгGлъ въ служeніе твоеS слaвы, сотвори2 со вх0домъ

нaшимъ вх0ду сhхъ ѓгGлwвъ бhти, сослужaщихъ нaмъ, и 3 сославосл0вzщихъ твою2 бlгость. Ћкw подобaетъ тебЁ всsкаz слaва, чeсть и3 поклонeніе, nц7Y, и 3 сн7у, и3 с0му дƒу, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Моли1твэ же скончaвшейсz, глаг0летъ діaконъ ко свzщeннику, показyzй къ вост0ку десни1цею, держS вкyпэ и3 nрaрь треми 2 пeрсты: Бlгослови,2 вLко, сhй вх0дъ. И# сщ7eнникъ, блг cвлsz, глаг0летъ: Бlгословeнъ вх0дъ сhхъ твои1хъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Посeмъ tх0дитъ ко свzти1телю, и 3ли2 и 3гyмену, діaконъ, и 3 цэлyетъ є3ђліе, ѓще предстои1тъ: ѓще же ни2, цэлyетъ сіE свzщeнникъ. И # сп0лньшусz же конeчному тропарю2, вх0дитъ діaконъ посредЁ, и 3 стaвъ пред8 їерeемъ возвышaетъ мaлw рyцэ, и3 показyzй с0е є3ђліе, глаг0летъ велеглaснw: Премyдрость, пр0сти. Тaже поклони1всz, сaмъ же и3 свzщeнникъ созади2 є3гw2, вх0дитъ во сhй nлтaрь: и3 діaконъ ќбw полагaетъ с0е є3ђліе на сёй трапeзэ.

Пэвцh же пою1тъ: Пріиди1те, поклони1мсz и3 припадeмъ ко хrтY. спаси1 ны сн7е б9ій, во сhхъ ди1венъ сhй, пою1щыz ти2, ґллилyіа. [є3ди1ножды.] Ѓще же недёлz: Воскресhй и 3з8 мeртвыхъ, пою1щыz ти2, ґллилyіа. [є3ди1ножды.] Тaже, nбы 6чныz тропари2: и3 є3гдA пріи1дутъ въ послёдній тропaрь, гlетъ діaконъ ко їерeю, приклонS вкyпэ главY, и3 nрaрь въ руцЁ держS треми2 пeрсты: Бlгослови,2 вLко, врeмz трисaгw. Їерeй же, знaменуz є3го,2 глаг0летъ: Ћкw съ є3си2 б9е нaшъ, и3 тебЁ слaву возсылaемъ, nц7Y, и3 сн7у, и3 с0му дƒу, нhнэ и3 при1снw. Скончaвшусz же тропарю2, прих0дитъ діaконъ бли1зъ свzтhхъ дверeй, и3 показyzй nрарeмъ, пeрвэе ќбw ко їкHнэ хrт0вэ глаг0летъ: ГDи, спаси2 бlгочести 6выz, и3 ўслhши ны2. Тaже нав0дитъ, глаг0лz ко внЁ стоsщымъ велеглaснw: И# во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Пэвaему же трис0му, глаг0летъ їерeй моли1тву сію2.

Моли1тва трисaгw пёніz: Б9е сhй, и 4же во сhхъ почивazй, трисhмъ глaсомъ t серафjмwвъ воспэвaемый и3 t херувjмwвъ славосл0вимый, и3 t всsкіz нбcныz си1лы покланsемый, и 4же t небытіS во є4же бhти приведhй всsчєскаz, создaвый человёка по џбразу твоемY и3 по под0бію, и3 всsкимъ твои1мъ даровaніемъ ўкраси1вый, даsй просsщему премyдрость и3 рaзумъ, и3 не презирazй согрэшaющагw, но полагazй на спасeніе покаsніе, спод0бивый нaсъ, смирeнныхъ и3 недост0йныхъ рбъ твои1хъ, и3 въ чaсъ сeй стaти пред8 слaвою сaгw твоегw2 жeртвенника, и3 д0лжное тебЁ поклонeніе и3 славосл0віе приноси1ти: сaмъ, вLко, пріими2 и3 t ќстъ нaсъ грёшныхъ трисyю пёснь, и3 посэти1 ны бlгостію твоeю, прости2 нaмъ всsкое согрэшeніе в0льное же и 3 нев0льное, њсвzти2 нaшz дyшы и3 тэлесA, и3 дaждь нaмъ въ препод0біи служи1ти тебЁ вс дни6 животA нaшегw, моли1твами сhz бцdы, и3 всёхъ свzтhхъ, t вёка тебЁ бlгоугоди1вшихъ. Ћкw съ є3си2 б9е нaшъ, и3 тебЁ слaву возсылaемъ, nц7Y, и3 сн7у, и3 с0му дƒу, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Сeй же скончaвшейсz, глаг0лютъ и3 сaми, їерeй же и3 діaконъ, трис0е: творsще вкyпэ и3 покл0ны три2 пред8 с0ю трапeзою. Тaже глаг0летъ діaконъ ко їерeю: Повели2, вLко.

И# tх0дита къ г0рнему мёсту: и3 свzщeнникъ tходS глаг0летъ: Бlгословeнъ грzдhй во и 4мz гDне. Діaконъ: Бlгослови2, вLко, г0рній пrт0лъ. Їерeй же: Бlгословeнъ є3си2 на пrт0лэ слaвы цrтвіz твоегw2, сэдsй на херувjмэхъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. [зри2] [Вёдательно, ћкw свzщeннику не подобaетъ на г0рнее мёсто восходи1ти, нижE сэдёти на нeмъ: но сэдёти во странЁ г0рнzгw пrт0ла, и 3з8 ю4жныz страны2.] И# по и 3сполнeніи трисaгw, діaконъ, пришeдъ пред8 сы6z двє1ри, глаг0летъ: В0нмемъ. Їерeй же возглашaетъ: Ми1ръ всBмъ. И# чтeцъ глаг0летъ: И# дƒови твоемY. И# діaконъ пaки: Премyдрость. И# чтeцъ, прокjменъ, pал0мъ дв7довъ. Посeмъ діaконъ: Премyдрость. И# чтeцъ надписaніе ґп cла: Къ ри1млzнwмъ, [и 3ли2, Къ корjнfzнwмъ, и 3ли2, Къ галaтwмъ] послaніz сaгw ґп cла пavла чтeніе. И# пaки діaконъ: В0нмемъ. Ґпcлу же и 3сп0лньшусz, глаг0летъ свzщeнникъ: Ми1ръ ти2. И# Чтeцъ: И # дƒови твоемY. Діaконъ: Премyдрость. И# чтeцъ: Ґллилyіа. Ґллилyіа же пэвaему, и3 пріeмъ діaконъ кади1льницу и3 fmміaмъ, прих0дитъ къ свzщeннику, и3 пріeмъ благословeніе t негw2, кади1тъ сyю трапeзу џкрестъ, и3 nлтaрь вeсь, и3 свzщeнника. Свzщeнникъ же глаг0летъ моли1тву сію2. Моли1тва прeжде є3ђліа:

Возсіsй въ сердцaхъ нaшихъ. чlвэколю1бче вLко, твоегw2 бGоразyміz нетлённый свётъ, и3 мhслєнныz нaши tвeрзи џчи, во є3ђльскихъ твои1хъ проповёданій разумёніе: вложи2 въ нaсъ и 3 стрaхъ блажeнныхъ твои1хъ зaповэдей, да плотскz п0хwти вс попрaвше, дух0вное жи1тельство пр0йдемъ, вс, ћже ко бlгоугождeнію твоемY, и3 мyдрствующе и3 дёюще. тh бо є3си 2 просвэщeніе дyшъ и3 тэлeсъ нaшихъ, хrтE б9е: и3 тебЁ слaву возсылaемъ, со безначaльнымъ твои1мъ nц7eмъ, и3 пресhмъ и 3 бlги1мъ и3 животворsщимъ твои1мъ дƒомъ, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ, ґми1нь. Діaконъ же, кади1льницу tложи1въ на nбhчное мёсто, прих0дитъ къ сщ7eннику, и3 подклони1въ є3мY главY свою2, держS и3 nрaрь со сhмъ є3ђліемъ крaйними пeрсты, си1рэчь, во џномъ мёстэ сhz трапeзы, глаг0летъ: Бlгослови,2 вLко, бlговэсти1телz сaгw ґп cла и3 є3ђлjста, и 4м>къ. Сщe7нникъ, знaменуz є3го2, глаг0летъ: БGъ, мlтвами сaгw, слaвнагw, всехвaльнагw ґп cла и3 є3ђлjста, и 4м>къ, да дaстъ тебЁ глаг0лъ бlговэствyющему си1лою мн0гою, во и 3сполнeніе є3ђліа возлю1бленнагw сн 7а своегw2, гDа нaшегw ї}са хrтA. Діaконъ же рeкъ: Ґми1нь, и3 поклони1всz с0му є3ђлію, в0зметъ є,5 и3 и 3зшeдъ сhми двeрьми, предходsщымъ є3мY лампaдамъ, прих0дитъ и3 стои1тъ на ґмвHнэ, и 3ли2 на ўчинeнномъ мёстэ.

Їерeй же, стоS пред8 с0ю трапeзою и3 зрS къ зaпаду, возглашaетъ: Премyдрость, прости2, ўслhшимъ сaгw є3ђліа. Тaже: Ми1ръ всBмъ. Лю1діе: И# дƒови твоемY. Діaконъ: T и4м>къ сaгw є3ђліа чтeніе. Ли1къ: Слaва тебЁ гDи, слaва тебЁ. Сщe7нникъ: В0нмемъ. Ѓще же сyть двA дікона, то є3ди1нъ да глаг0летъ: Премyдрость, пр0сти. Тaже, и3: В0нмемъ. И # сп0лнившусz є3ђлію, глаг0летъ сщ7eнникъ: Ми1ръ ти 2 бlговэствyющему. Ли1къ: Слaва тебЁ гDи, слaва тебЁ. И# tшeдъ діaконъ дaже до сhхъ дверeй, tдаeтъ с0е є3ђліе свzщeннику, и3 затворsютсz пaки свzты6z двє1ри. Діaконъ, стaвъ на nбhчномъ мёстэ, начинaетъ си1це: Рцeмъ вси2 t всеS души2, и3 t всегw2 помышлeніz нaшегw рцeмъ. Ли1къ: ГDи поми1луй. ГDи вседержи1телю, б9е nц7ъ нaшихъ, м0лимъ ти сz, ўслhши и 3 поми1луй. Ли1къ: ГDи поми1луй. Поми1луй нaсъ б9е, по вели1цэй ми1лости твоeй, м0лимъ ти сz,

ўслhши и3 поми1луй. Ли1къ: ГDи поми1луй, три1жды. Е#щE м0лимсz њ бlгочести1вэйшемъ, самодержaвнэйшемъ, вели1комъ гDрэ нaшемъ їмперaторэ ніколaэ ґлеxaндровичэ всеS рwссjи: њ держaвэ, побёдэ, пребывaніи, ми1рэ, здрaвіи, спасeніи є3гw2, и3 гDу бGу нaшему наипaче поспэши1ти и3 пособи1ти є3мY во всёхъ, и3 покори1ти под8 н0зэ є3гw2 всsкаго врагA и3 супостaта. Ли1къ: ГDи поми1луй, три1жды. Мlтва прилёжнагw молeніz: ГDи б9е нaшъ, прилёжное сіE молeніе пріими2 t твои1хъ рбъ, и 3 поми1луй нaсъ по мн0жеству ми1лости твоеS, и3 щедрHты тво низпосли2 на ны2, и3 на вс лю1ди тво, чaющыz t тебE богaтыz ми1лости. Е#щE м0лимсz њ супрyгэ є3гw2, бlгочести1вэйшей гDрнэ їмператрjцэ ґлеxaндрэ fе0дwровнэ: њ мaтери є3гw2, бlгочести1вэйшей гDрнэ їмператрjцэ марjи fе0дwровнэ: њ наслёдникэ є3гw2, бlговёрномъ гDрэ цесарeвичэ и3 вели1комъ кн7зэ геHргіи ґлеxaндровичэ, и3 њ всeмъ цaрствующемъ д0мэ. Ли1къ: ГDи поми1луй, три1жды. Е#щE м0лимсz њ сёйшемъ прави1тельствующемъ сmн0дэ [ѓще под8 митрополjтомъ, приглаг0летъ: и3 њ митрополjтэ нaшемъ,

є3гHже џбласть,] и3 всeй во хrтЁ брaтіи нaшей. Ли1къ: ГDи поми1луй, три1жды. Е#щE м0лимсz њ всeмъ и 4хъ хrтолюби1вомъ в0инствэ. Ли1къ: ГDи поми1луй, три1жды. Е#щE м0лимсz њ брaтіzхъ нaшихъ, сщ7eнницэхъ, сщ7енномонaсэхъ, и3 всeмъ во хrтЁ брaтствэ нaшемъ. Ли1къ: ГDи поми1луй, три1жды. Е#щE м0лимсz њ бlжeнныхъ и3 приснопaмzтныхъ, сёйшихъ патріaрсэхъ правослaвныхъ, и3 бlгочести1выхъ цRёхъ, и 3 благовёрныхъ цRи1цахъ, и3 создaтелехъ сhz nби1тели сеS, и3 њ всёхъ преждепочи1вшихъ nц7ёхъ и3 брaтіzхъ, здЁ лежaщихъ, и 3 повсю1ду правослaвныхъ. Ли1къ: ГDи поми1луй, три1жды. Е#щE м0лимсz њ плодоносsщихъ и3 добродёющихъ во сёмъ и 3 всечестнёмъ хрaмэ сeмъ, труждaющихсz, пою1щихъ и 3 предстоsщихъ лю1дехъ, њжидaющихъ t тебE вели1кіz и3 богaтыz млcти. Ли1къ: ГDи поми1луй, три1жды. Возглашeніе: Ћкw ми1лостивъ и3 чlвэколю1бецъ бGъ є3си,2 и3 тебЁ слaву

возсылaемъ, nц7Y, и3 сн7у, и3 с0му дƒу, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Ѓще ли бyдетъ њ ўс0пшихъ приношeніе, діaконъ и 3ли2 свzщeнникъ глаг0летъ є3ктенію2 сію2: Поми1луй нaсъ б9е, по вели1цэй млcти твоeй, м0лимъ ти сz, ўслhши и3 поми1луй. Ли1къ: ГDи поми1луй, три1жды. Е#щE м0лимсz њ ўпокоeніи дyшъ ўс0пшихъ рабHвъ б9іихъ, и 4м>къ, и3 њ є4же прости1тисz и 5мъ всsкому прегрэшeнію, в0льному же и3 нев0льному. Ли1къ: ГDи поми1луй, три1жды. Ћкw да гDь бGъ ўчини1тъ дyшы и4хъ, и 3дёже прaведніи ўпокоsютсz. Ли1къ: ГDи поми1луй, три1жды. Ми1лости б9іz, цrтва нбcнагw, и3 њставлeніz грэхHвъ и 4хъ, ў хrтA безсмeртнагw цRS и3 бGа нaшегw пр0симъ. Ли1къ: Подaй гDи. Діaконъ: ГDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй.

Сщe7нникъ: Б9е духHвъ, и3 всsкіz пл0ти, смeрть попрaвый и3 діaвола ўпраздни1вый, и3 жив0тъ мjру твоемY даровaвый: сaмъ, гDи, пок0й дyшы ўс0пшихъ рбъ твои1хъ, и 4м>къ, въ мёстэ свётлэ, въ мёстэ ѕлaчнэ, въ мёстэ пок0йнэ, tню1дуже tбэжE болёзнь, печaль и3 воздыхaніе. всsкое согрэшeніе, содёzнное и 4ми сл0вомъ, и 3ли2 дёломъ, и 3ли2 помышлeніемъ, ћкw бlгjй чlвэколю1бецъ бGъ, прости2: ћкw нёсть человёкъ, и 4же жи1въ бyдетъ, и3 не согрэши1тъ: тh бо є3ди1нъ кромЁ грэхA, прaвда твоS прaвда во вёки, и3 сл0во твоE и 4стина. Возглaсъ: Ћкw ты2 є3си2 воскресeніе и3 жив0тъ и3 пок0й ўс0пшихъ рбъ твои1хъ, и 4м>къ, хrтE б9е нaшъ, и3 тебЁ слaву возсылaемъ, со безначaльнымъ твои1мъ nц7eмъ, и3 пресhмъ и3 бlги1мъ и 3 животворsщимъ твои1мъ дƒомъ, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Діaконъ: Помоли1тесz, њглашeнніи гDви. Ли1къ: ГDи поми1луй. Вёрніи, њ њглашeнныхъ пом0лимсz, да гDь поми1луетъ и 5хъ. Ли1къ: ГDи поми1луй.

Њгласи1тъ и 5хъ сл0вомъ и 4стины. Ли1къ: ГDи поми1луй. Tкрhетъ и 5мъ є3ђліе прaвды. Ли1къ: ГDи поми1луй. Соедини1тъ и 5хъ сёй своeй соб0рнэй и3 ґп cльстэй цeркви. Ли1къ: ГDи поми1луй. Спаси2, поми1луй, заступи2 и3 сохрани2 и 5 хъ, б9е, твоeю бlгодaтію. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њглашeнніи, главы6 вaшz гDви приклони1те. Ли1къ: ТебЁ гDи. Мlтва њ њглашeнныхъ, прeжде сaгw возношeніz: ГDи б9е нaшъ, и 4же на выс0кихъ живhй и3 на смирє1нныz призирazй, и 4же спасeніе р0ду чlвёческому низпослaвый, є3динор0днаго сн7а твоего2 и3 бGа, гDа нaшего ї}са хrтA: при1зри на рабы6 тво њглашє1нныz, подкл0ншыz тебЁ сво вы6z, и 3 спод0би | во врeмz бlгополyчное бaни пакибытіS, њставлeніz грэхHвъ и3 nдeжди нетлёніz, соедини2 и 5хъ сёй твоeй соб0рнэй и3 ґп c льстэй цeркви, и3 сопричти2 и 5хъ и 3збрaнному твоемY стaду. Возглашeніе: Да и3 тjи съ нaми слaвzтъ пречестн0е и 3 великолёпое и4мz твоE, nц7A, и3 сн7а, и3 сaгw дƒа, нhнэ и 3

при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. И# простирaетъ ґнтіми1нсъ свzщeнникъ. Діaконъ глаг0летъ: Е#ли1цы њглашeнніи, и 3зыди1те. Ѓще ли є4сть вторhй діaконъ, возглашaетъ и3 т0й: Њглашeнніи, и 3зыди1те. Тaже пaки пeрвый: Е#ли1цы њглашeнніи, и 3зыди1те. Да ни кто2 t њглашeнныхъ: є3ли1цы вёрніи, пaки и3 пaки ми1ромъ гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Ѓще ли же є3ди1нъ т0чію їерeй, тогдA глаг0летъ си1це: Е#ли1цы њглашeнніи, и 3зыди1те, њглашeнніи и 3зыди1те, є3ли1цы њглашeнніи и 3зыди1те: да ни кто2 t њглашeнныхъ, є3ли1цы вёрніи, пaки и3 пaки ми1ромъ гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Мlтва вёрныхъ, пeрваz, по є4же распрострeти ґнтіми1нсъ: Бlгодари1мъ тS гDи б9е си1лъ, спод0бившаго нaсъ предстaти и 3 нhнэ с0му твоемY жeртвеннику, и3 припaсти ко щедр0тамъ

твои 6мъ њ нaшихъ грэсёхъ, и3 њ людски1хъ невёдэніихъ. пріими2 б9е молeніе нaше, сотвори1 ны дост0йны бhти, є4же приноси1ти тебЁ молє1ніz и3 мольбы6, и3 жє1ртвы безкрHвныz њ всёхъ лю1дехъ твои1хъ: и3 ўдовли2 нaсъ, и 5хже положи1лъ є3си2 въ слyжбу твою2 сію,2 си1лою дƒа твоегw2 сaгw, неwсуждeннw и 3 непреткновeннw въ чи1стэмъ свидётельствэ с0вэсти нaшеz, призывaти тS на всsкое врeмz и3 мёсто: да послyшаz нaсъ, ми1лостивъ нaмъ бyдеши, во мн0жествэ твоеS бlгости. Заступи2, спаси2, поми1луй и3 сохрани2 нaсъ б9е, твоeю благодaтію. Ли1къ: ГDи поми1луй. Премyдрость. Возглашeніе: Ћкw подобaетъ тебЁ всsкаz слaва, чeсть и3 поклонeніе, nц7Y, и 3 сн7у, и3 с0му дƒу, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Діaконъ: Пaки и3 пaки ми1ромъ гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Е#гдA сщ7eнникъ є3ди1нъ слyжитъ, сі не глаг0летъ: Њ свhшнэмъ ми1рэ, и3 спасeніи дyшъ нaшихъ, гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй.

Њ ми1рэ всегw2 мjра, бlгостоsніи сhхъ б9іихъ цRквeй и3 соединeніи всёхъ, гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ сёмъ хрaмэ сeмъ, и3 съ вёрою, бlгоговёніемъ и3 стрaхомъ б9іимъ входsщихъ в0нь, гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ и 3збaвитисz нaмъ t всsкіz ск0рби, гнёва и3 нyжды, гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Мlтва вёрныхъ, вторaz: Пaки, и3 мн0гажды тебЁ припaдаемъ, тебЁ м0лимсz, благjй и 3 человэколю1бче, ћкw да призрёвъ на молeніе нaше, њчи1стиши нaшz дyшы и3 тэлесA t всsкіz сквeрны пл0ти и3 дyха, и3 дaси нaмъ непови1нное и3 неwсуждeнное предстоsніе сaгw твоегw2 жeртвенника. дaруй же б9е, и3 молsщымсz съ нaми преспёzніе житіS и3 вёры и3 рaзума дух0внагw: дaждь и5мъ всегдA со стрaхомъ и3 люб0вію служaщымъ тебЁ, непови1ннw и 3 неwсуждeннw причасти1тисz сhхъ твои1хъ тинъ, и3 небeснагw твоегw2 цrтвіz спод0битисz. Заступи2, спаси2, поми1луй и3 сохрани2 нaсъ б9е, твоeю благодaтію. Ли1къ: ГDи поми1луй.

Діaконъ: Премyдрость. Вх0дитъ діaконъ сёверными двeрьми. Возглашeніе: Ћкw да под8 держaвою твоeю всегдA храни1ми, тебЁ слaву возсылaемъ, nц7Y, и3 сн7у, и3 с0му дƒу, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Мlтва ю 4же твори1тъ свzщeнникъ въ себЁ, херувjмской пёсни пэвaемэй: Никт0же дост0инъ t свzзaвшихсz плотски1ми похотьми2 и 3 сластьми2 приходи1ти, и 3ли2 прибли1житисz, и 3ли2 служи1ти тебЁ, цRю2 слaвы: є4же бо служи1ти тебЁ, вели1ко и3 стрaшно и3 самёмъ нбcнымъ си1ламъ. но nбaче неизречeннагw рaди и3 безмёрнагw твоегw2 человэколю1біz, непрел0жнw и3 неизмённw бhлъ є3си 2 человёкъ, и3 ґрхіерeй нaмъ бhлъ є3си2: и3 служeбныz сеS и3 безкр0вныz жeртвы свzщеннодёйствіе прeдалъ є3си2 нaмъ, ћкw вLка всёхъ. тh бо є3ди1нъ, гDи б9е нaшъ, владhчествуеши нбcными и3 земнhми, и 4же на пrт0лэ херувjмстэ носи1мый, и 4же серафjмwвъ гDь, и3 цRь ї}левъ, и 4же є3ди1нъ съ, и3 во сhхъ почивazй. тS u5бо молю2 є3ди1наго благaго и3 благопослушли1ваго: при1зри на мS грёшнаго и3 непотрeбнаго рабA твоего2, и3 њчи1сти мою2 дyшу и3 сeрдце t с0вэсти лукaвыz, и3 ўдовли1 мz, си1лою

сaгw твоегw2 дƒа, њблечeна благодaтію свzщeнства, предстaти сёй твоeй сeй трапeзэ, и3 свzщеннодёйствовати с0е и3 пречcтое твоE тёло, и3 честнyю кр0вь. къ тебё бо прихождY прикл0нь мою2 вhю, и3 молю1 ти сz, да не tврати1ши лицA твоегw2 t менE, нижE tри1неши менE t џтрwкъ твои1хъ: но спод0би принесє1ннымъ тебЁ бhти, мн0ю грёшнымъ и3 недост0йнымъ раб0мъ твои1мъ, дарHмъ си 6мъ. тh бо є3си2 приносsй и 3 приноси1мый, и3 пріeмлzй и3 раздавaемый хrтE б9е нaшъ, и3 тебЁ слaву возсылaемъ, со безначaльнымъ твои1мъ nц7eмъ, и 3 пресhмъ, и3 благи1мъ, и3 животворsщимъ твои1мъ дƒомъ, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. И # сп0лнившейсz же мlтвэ, глаг0лютъ и3 тjи херувjмскую пёснь, три1жды: по к0емждо же скончaніи, покланsютсz по є3ди1нощи. И % же херувjмы тaйнw њбразyюще, и3 животворsщей трbцэ трисyю пёснь припэвaюще, всsкое нhнэ житeйское tложи1мъ попечeніе. Ћкw да цRS всёхъ под8и1мемъ, ѓгGльскими неви1димw дорmноси1ма чи1нми. Ґллилyіа, ґллилyіа, ґллилyіа. Пaки tверзaютсz сы6z двє1ри. Тaже пріeмъ діaконъ кади1льницу, и3 fmміaмъ вложи1въ, прих0дитъ ко свzщeннику, и3 пріeмъ благословeніе t негw2, кади1тъ сyю трапeзу џкрестъ и3 nлтaрь вeсь, и3 свzщeнника: глаг0летъ же и3 н7-й pал0мъ, и3 тропари 2 ўмили1тєльныz, є3ли 6ка и 3зв0литъ вкyпэ со свzщeнникомъ. и 3

tх0дита въ предложeніе, предходsщу діaкону, и3 кади1тъ сz, въ себЁ молsсz: Б9е, њчи1сти мS грёшнаго. три1жды. Глаг0летъ ко свzщeннику: Возми2 вLко. И# свzщeнникъ, взeмъ воздyхъ, возлагaетъ на лёвое рaмо є3гw2, глаг0лz: Возми1те рyки вaшz во сz, и3 блг cви1те гDа. Тaже сhй дjскосъ пріeмъ, возлагaетъ на главY діaкона, со всsкимъ внимaніемъ и3 бlгоговёніемъ, и 3мёzй вкyпэ діaконъ и 3 кади1льницу на є3ди1номъ t пeрстwвъ, сaмъ же сhй поти1рь въ рyцэ пріeмъ: и 3сх0дzтъ же сёверною стран0ю, предходsщымъ и 5мъ лампaдамъ, и3 њбх0дzтъ хрaмъ, молsщесz. Діaконъ глаг0летъ: Бlгочести1вэйшаго, самодержaвнэйшаго, вели1каго гDрz нaшего їмперaтора ніколaz ґлеxaндровича всеS рwссjи, да помzнeтъ гDь бGъ во цrтвіи своeмъ, всегдA, нhнэ и 3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Тaже сщ7eнникъ: Супрyгу є3гw2, бlгочести1вэйшую гDрню, їмператрjцу ґлеxaндру fе0дwровну: мaтерь є3гw2, бlгочестив1эйшую гDрню, їмператрjцу марjю fе0дwровну, да помzнeтъ гDь бGъ во цrтвіи своeмъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Наслёдника є3гw2, бlговёрнаго гDрz, цесарeвича и3 вели1каго кн7зz геHргіz ґлеxaндровича, и3 вeсь цaрствующій д0мъ, да помzнeтъ гDь бGъ во цrтвіи своeмъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ.

Діaконъ гlетъ: Сёйшій прави1тельствующій сmн0дъ, да помzнeтъ гDь бGъ во цrтвіи своeмъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и 3 во вёки вэкHвъ. Тaже сщ7eнникъ: Всёхъ вaсъ, правослaвныхъ хrтіaнъ, да помzнeтъ гDь бGъ во цrтвіи своeмъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Си1це да глаг0летъ ѓще є3ди1нъ є4сть сщ7eнникъ служaй, и3 кромЁ діaкона. Ѓще же служaщіи сщ7eнницы мн0зи, си1це да гlютъ: Діaконъ: Бlгочести1вэйшаго, самодержaвнэйшаго, вели1каго гDрz нaшего їмперaтора ніколaz ґлеxaндровича всеS рwссjи, да помzнeтъ гDь бGъ во цrтвіи своeмъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и 3 во вёки вэкHвъ. Пeрвый сщ7eнникъ: Супрyгу є3гw2, бlгочести1вэйшую гDрню, їмператрjцу ґлеxaндру fе0дwровну, да помzнeтъ гDь бGъ во цrтвіи своeмъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Вторhй: Мaтерь є3гw2, бlгочести1вэйшую гDрню, їмператрjцу марjю fе0дwровну, да помzнeтъ гDь бGъ во цrтвіи своeмъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ.

Трeтій: Наслёдника є3гw2, бlговёрнаго гDрz цесарeвича и3 вели1каго кн7зz геHргіz ґлеxaндровича, и3 вeсь цaрствующій д0мъ, да помzнeтъ гDь бGъ во цrтвіи своeмъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Четвeртый сщ7eнникъ, ѓще же ни2, діaконъ: Сёйшій прави1тельствующій сmн0дъ, да помzнeтъ гDь бGъ во цrтвіи своeмъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Пsтый сщ7eнникъ, ѓще же ни2, пaки пeрвый: Всёхъ вaсъ, правослaвныхъ хrтіaнъ, да помzнeтъ гDь бGъ во цrтвіи своeмъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Вшeдъ же діaконъ внyтрь сhхъ двeрей, стои1тъ њдеснyю, и3 хотsщу сщ7eннику вни1ти, глаг0летъ къ немY діaконъ: Да помzнeтъ гDь бGъ сщ7eнство твоE во цrтвіи своeмъ. И# свzщeнникъ къ немY: Да помzнeтъ гDь бGъ свzщеннодіaконство твоE во цrтвіи своeмъ, всегдA, нhнэ и 3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. И# свzщeнникъ ќбw поставлsетъ сhй поти1рь на сyю трапeзу: сhй же дjскосъ взeмъ со главы2 діaкона, поставлsетъ и3 т0й на сyю трапeзу, глаг0лz: Благоoбрaзный їHсифъ, со дрeва снeмъ пречcтое твоE тёло,

плащани1цею чи1стою њбви1въ, и3 благоухaньми во гр0бэ н0вэ закрhвъ, положи2. Во гр0бэ пл0тски, во ѓдэ же съ дш7eю ћкw бGъ, въ раи1 же съ разб0йникомъ, и3 на пrт0лэ бhлъ є3си2 хrтE, со nц7eмъ и3 дƒомъ, вс и 3сполнszй неwпи1санный. Ћкw живон0сецъ, ћкw раS краснёйшій вои1стинну, и3 всsкагw черт0га цaрскагw kви1сz свэтлёйшій хrтE гр0бъ тв0й, и3ст0чникъ нaшегw воскресeніz. Тaже покр0вцы ќбw взeмъ t свzщeннагw дjскоса, и3 сaгw потирS, полагaетъ на є3ди1ной странЁ свzтhz трапeзы: воздyхъ же t діaконz рaма взeмъ, и3 покади1въ покрывaетъ и 4мъ сz, глаг0лz: Благоoбрaзный їHсифъ, со дрeва снeмъ пречcтое твоE тёло, плащани1цею чи1стою њбви1въ, и3 благоухaньми во гр0бэ н0вэ закрhвъ, положи2. И# пріeмъ кади1льницу t діaконовы руки2, кади1тъ сz три1жды, глаг0лz: Ўблажи2 гDи, бlговолeніемъ твои1мъ сіHна, и3 да сози1ждутсz стёны їерусали 6мскіz: тогдA благоволи1ши жeртву прaвды, возношeніе и3 всесожегaємаz, тогдA возложaтъ на nлтaрь тв0й тельцы2. И# tдaвъ кади1льницу, и3 њпусти1въ фелHнь, приклони1въ же главY,

глаг0летъ діaкону: Помzни1 мz, брaте и3 сослужи1телю. И# діaконъ къ немY: Да помzнeтъ гDь бGъ свzщeнство твоE во цrтвіи своeмъ. Тaже и3 діaконъ, поклони1въ и3 сaмъ главY, держS вкyпэ и3 nрaрь треми2 пeрсты десни1цы, гlетъ ко свzщeннику: Помоли1сz њ мнЁ, вLко сhй. И# свzщeнникъ: Дƒъ сhй нaйдетъ на тS, и3 си1ла вhшнzгw њсэни1тъ тS. И# діaконъ: Т0йже дƒъ содёйствуетъ нaмъ вс дни6 животA нaшегw. И# пaки т0йжде: Помzни1 мz, вLко сhй. И# свzщeнникъ: Да помzнeтъ тS гDь бGъ во цaрствіи своeмъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. И# діaконъ, рeкъ: Ґми1нь. и3 цэловaвъ десни1цу сщ7eнника, и3сх0дитъ сёверными двeрьми, и3 стaвъ на nбhчномъ мёстэ, глаг0летъ: И # сп0лнимъ моли1тву нaшу гDви. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ предложeнныхъ честнhхъ дарёхъ, гDу пом0лимсz.

Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ сёмъ хрaмэ сeмъ, и3 съ вёрою, бlгоговёніемъ и3 стрaхомъ б9іимъ входsщихъ в0нь, гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ и 3збaвитисz нaмъ t всsкіz ск0рби, гнёва и3 нyжды, гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Мlтва проскомjдіи, по поставлeніи б9eственныхъ дарHвъ на сёй трапeзэ. ГDи б9е вседержи1телю, є3ди1не се, пріeмлzй жeртву хвалeніz t призывaющихъ тS всёмъ сeрдцемъ. пріими2 и3 нaсъ грёшныхъ молє1ніz и3 принеси2 ко с0му твоемY жeртвеннику, и3 ўдовли 2 нaсъ приноси1ти тебЁ дaры же и3 жє1ртвы дƒHвныz њ нaшихъ грэсёхъ и3 њ людски1хъ невёдэніихъ, и3 спод0би нaсъ њбрэсти 2 благодaть пред8 тоб0ю, є4же бhти тебЁ благопріsтнэй жeртвэ нaшей, и3 всели1тисz дƒу благодaти твоеS бlг0му въ нaсъ, и3 на предлежaщихъ дарёхъ си1хъ, и3 на всёхъ лю1дехъ твои1хъ. Діaконъ: Заступи2, спаси2, поми1луй и3 сохрани2 нaсъ б9е твоeю бlгодaтію. Ли1къ: ГDи поми1луй. ДнE всегw2 совершeнна, свsта, ми1рна и3 безгрёшна, ў гDа

пр0симъ. Ли1къ: Подaй гDи. ЃгGла ми1рна, вёрна настaвника, храни1телz дyшъ и3 тэлeсъ нaшихъ, ў гDа пр0симъ. Ли1къ: Подaй гDи. Прощeніz и3 њставлeніz грэхHвъ и3 прегрэшeній нaшихъ, ў гDа пр0симъ. Ли1къ: Подaй гDи. Д0брыхъ и3 полeзныхъ душaмъ нaшымъ, и3 ми1ра мjрови, ў гDа пр0симъ. Ли1къ: Подaй гDи. Пр0чее врeмz животA нaшегw въ ми1рэ и3 покаsніи скончaти, ў гDа пр0симъ. Ли1къ: Подaй гDи. Хrтіaнскіz кончи1ны животA нaшегw, безболёзненны, непостhдны, ми1рны и3 д0брагw tвёта на стрaшнэмъ суди1щи хrт0вэ пр0симъ. Ли1къ: Подaй гDи. Пресyю, пречcтую, пребlгословeнную, слaвную вLчцу нaшу бц dу, и 3 приснодв7у мRjю со всёми сhми помzнyвше, сaми себE, и 3

другъдрyга, и3 вeсь жив0тъ нaшъ хrтY бGу предади1мъ. Ли1къ: ТебЁ гDи. Возглашeніе: Щедр0тами є3динор0днагw сн7а твоегw2, съ ни1мже бlгословeнъ є3си2, со пресhмъ и3 бlги1мъ и3 животворsщимъ твои1мъ дƒомъ, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Їерeй: Ми1ръ всBмъ. Ли1къ: И# дƒови твоемY. Діaконъ: Возлю1бимъ другъдрyга, да є3диномhсліемъ и 3сповёмы. Ли1къ: Nц7A, и3 сн7а, и3 сaго дƒа, трbцу є 3диносyщную, и 3 нераздёльную. И# сщ7eнникъ покланsетсz три1жды, гlz тaйнw: Возлюблю2 тS гDи, крёпосте моS, гDь ўтверждeніе моE, и 3 прибёжище моE. три1жды. И# цэлyетъ сz си1це, ћкоже сyть покровeны, пeрвэе верхY сaгw дjскоса: тaже верхY сaгw потирS, и3 крaй сhz трапeзы пред8 соб0ю. Ѓще ли бyдутъ свzщeнникwвъ двA, и 3ли2 мн0жае, то и3 nни 2 цэлyютъ сz вси2, и3 другъдрyга въ рaмена. Настоsтель же

глаг0летъ: хrт0съ посредЁ нaсъ. И# tвэщaетъ цэловaвый: И # є4сть, и3 бyдетъ. Тaкожде и3 діaкони, ѓще бyдутъ двA и 3ли2 три2, цэлyютъ кjйждо nрaрь св0й и 3дёже кrтA џбразъ, и3 другъдрyга въ рaмена, т0жде глаг0люще, є4же и3 свzщeнницы. Под0бнэ же и3 діaконъ спокланsетсz, на нeмже стои1тъ мёстэ, и3 цэлyетъ nрaрь св0й, и 3дёже є4сть кrтA џбразъ, и3 тaкw возглашaетъ: Двє1ри, двє1ри премyдростію в0нмемъ. Сщe7нникъ же воздвизaетъ воздyхъ, и3 держи1тъ над8 сhми дарми2. Ѓще же и 3нjи бyдутъ сщ7eнницы служaщіи, тaкожде воздвизaютъ сhй воздyхъ, и3 держaтъ над8 сhми дарми2, потрzсaюще, и3 глаг0люще къ себЁ, ћкоже и3 лю1діе, и 3сповёданіе вёры: Вёрую во є3ди1наго бGа nц7A вседержи1телz, творцA нб7у и3 земли2, ви 6 димымъ же всBмъ и3 неви 6 димымъ. И# во є3ди1наго гDа ї}са хrтA, сн7а б9іz, є3динор0днаго, и 4же t nц7A рождeннаго прeжде всёхъ вBкъ. Свёта t свёта, бGа и 4стинна t бGа и 4стинна, рождeнна, не сотворeнна, є 3диносyщна nц7Y, и 4мже вс бhша. Нaсъ рaди человBкъ, и3 нaшегw рaди спасeніz, сшeдшаго съ нб7съ, и 3 воплоти1вшагосz t дƒа са и3 мRjи дв7ы, и3 вочеловёчшасz. Распsтаго же за ны2 при понтjйстэмъ пілaтэ, и3 страдaвша, и 3 погребeнна, и3 воскrшаго въ трeтій дeнь по писaніємъ. И # возшeдшаго на нб7сA, и3 сэдsща њдеснyю nц7A. И# пaки грzдyщаго

со слaвою, суди1ти живы 6мъ и3 мє1ртвымъ, є3гHже цrтвію не бyдетъ концA. И# въ дƒа сaго, гDа, животворsщаго, и 4же t nц7A и 3сходsщаго, и 4же со nц7eмъ и3 сн7омъ спокланsема и3 сслaвима, глаг0лавшаго прbр0ки. Во є3ди1ну сyю соб0рную и3 ґп cльскую цRковь. И #сповёдую є3ди1но кRщeніе, во њставлeніе грэхHвъ. Чaю воскrніz мeртвыхъ: И# жи1зни бyдущагw вёка. Ґми1нь. Діaконъ: Стaнемъ д0брэ, стaнемъ со стрaхомъ, в0нмемъ, с0е возношeніе въ ми1рэ приноси1ти. Ли1къ: Ми1лость ми1ра, жeртву хвалeніz. И# сщ7eнникъ ќбw взeмъ воздyхъ t сhхъ, и3 цэловaвъ и5, полагaетъ на є3ди1но мёсто, глаг0лz: Бlгодaть гDа: Діaконъ же поклони1всz, вх0дитъ во сhй nлтaрь. И# пріи1мъ ріпjду, вёетъ сz бlгоговёйнw. Возглашeніе: Бlгодaть гDа нaшегw ї}са хrтA, и3 любы2 бGа и3 nц7A, и3 причaстіе сaгw дƒа, бyди со всёми вaми. Ли1къ: И# со дƒомъ твои1мъ. Сщe7нникъ: ГорЁ и 3мёимъ сердцA. Ли1къ: И $мамы ко гDу. Сщe7нникъ: Бlгодари1мъ гDа.

Ли1къ: Дост0йно и3 прaведно є4сть, покланsтисz nц7Y, и3 сн7у, и 3 с0му дƒу, трbцэ є3диносyщнэй и3 нераздёльнэй. Сщe7нникъ же м0литсz: Дост0йно и3 прaведно тS пёти, тS бlгослови1ти, тS хвали1ти, тS бlгодари1ти, тебЁ покланsтисz на всsкомъ мёстэ вLчествіz твоегw2: тh бо є3си2 бGъ неизречeненъ, недовёдомь, неви1димь, непостижи1мь, при1снw сhй, тaкожде сhй, ты2 и 3 є3динор0дный тв0й сн7ъ, и3 дƒъ тв0й сhй. ты2 t небытіS въ бытіE нaсъ привeлъ є3си2, и3 tпaдшыz возстaвилъ є3си2 пaки, и3 не tступи1лъ є3си2 вс творS, д0ндеже нaсъ на нб7о возвeлъ є3си,2 и 3 цrтво твоE даровaлъ є3си2 бyдущее. њ си1хъ всёхъ благодари1мъ тS, и3 є3динор0днаго твоего2 сн7а, и3 дƒа твоего2 сaго, њ всёхъ, и 4хже вёмы, и3 и 5 хже не вёмы, kвлeнныхъ и3 неsвленныхъ бlгодэsніихъ бhвшихъ на нaсъ. бlгодари1мъ тS и3 њ слyжбэ сeй, ю4же t рyкъ нaшихъ пріsти и 3зв0лилъ є3си.2 ѓще и3 предстоsтъ тебЁ тhсzщы ґрхaгGлwвъ, и3 тмы6 ѓгGлwвъ, херувjми, и3 серафjми шестокрилaтіи, многоoчи1тіи возвышaщіисz пернaтіи. Возглашeніе: Побёдную пёснь пою1ще, вопію1ще, взывaюще и 3 глаг0люще. Ли1къ: Съ, съ, съ гDь саваHfъ, и 3сп0лнь нб7о и3 землS слaвы твоеS, њсaнна въ вhшнихъ, бlгословeнъ грzдhй во и 4мz гDне, њсaнна въ вhшнихъ. И# здЁ пaки діaконъ, пріи1мъ сyю ѕвэзди1цу t сaгw дjскоса,

твори1тъ кrтA џбразъ верхY є3гw2, и3 цэловaвъ ю5 полагaетъ. Тaже прих0дитъ, и3 стaнетъ на деснёй странЁ: и3 взeмъ ріпjду въ рyцэ, њмaхиваетъ ти1хw со всsкимъ внимaніемъ и3 стрaхомъ, верхY сhхъ дарHвъ, ћкw не сёсти мyхамъ, ни и 3н0му чесомY таков0му. Ѓще же нёсть ріпjды, твори1тъ сіE со є3ди1нэмъ покр0вцемъ. Сщe7нникъ м0литсz: Съ си1ми и3 мы2 блажeнными си1лами, вLко человэколю1бче, вопіeмъ и3 глаг0лемъ: съ є3си2 и3 пресъ, ты2 и3 є3динор0дный тв0й сн7ъ, и3 дƒъ тв0й сhй. съ є3си2 и3 пресъ, и3 великолёпна слaва твоS, и 4же мjръ тв0й тaкw возлюби1лъ є3си2, ћкоже сн7а твоего 2 є3динор0днаго дaти: да всsкъ вёруzй въ него2 не поги1бнетъ, но и 4мать жив0тъ вёчный, и 4же пришeдъ, и3 всE є4же њ нaсъ смотрeніе и 3сп0лнивъ, въ н0щь въ ню1же предаsшесz, пaче же сaмъ себE предаsше, за мірскjй жив0тъ, пріeмъ хлёбъ во сы6z сво и 3 пречи 6стыz и3 непоро6чныz рyки, бlгодари1въ и3 бlгослови1въ, њсвzти1въ, преломи1въ, дадE сы 6мъ свои 6мъ ў§нкHмъ и3 ґп cлwмъ, рeкъ: Возглашeніе: Пріими1те, kди1те, сіE є4сть тёло моE є4же за вы2 ломи1мое во њставлeніе грэхHвъ. Ли1къ: Ґми1нь.

Семy же глаг0лемому, показyетъ свzщeннику діaконъ сhй дjскосъ, держS и3 nрaрь треми2 пeрсты десни1цы. Под0бнэ, и3 є3гдA глаг0летъ свzщeнникъ: Пjйте t неS вси2: споказyетъ и3 сaмъ сhй поти1рь. Сщe7нникъ тaйнw: Под0бнэ и3 чaшу по вeчери, глаг0лz: Возглашeніе: Пjйте t неS вси2, сіS є4сть кр0вь моS н0вагw завёта, ћже за вы2 и3 за мнHгіz и 3зливaемаz, во њставлeніе грэхHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Свzщeнникъ м0литсz: Поминaюще ќбw спаси1тельную сію2 зaповэдь, и3 вс –же њ нaсъ бы 6вшаz: кrтъ, гр0бъ, триднeвное воскресeніе, на нб7сA восхождeніе, њдеснyю сэдёніе, втор0е и3 слaвное пaки пришeствіе. Возглашeніе: Тво t твои1хъ тебЁ приносsще, њ всёхъ и3 за вс. Семy же глаг0лему, діaконъ tлагaетъ ріпjду, и3 прел0жъ рyцэ кrтоoбрaзнэ, и3 под8eмъ сhй дjскосъ, и3 сhй поти1рь, и 3 поклони1тсz ўмилeннэ. Ли1къ: ТебE поeмъ, тебE бlгослови1мъ, тебЁ бlгодари1мъ гDи, и 3 м0лимъ ти сz, б9е нaшъ.

Свzщeнникъ же м0литсz: Е#щE прин0симъ ти2 словeсную сію2 и3 безкр0вную слyжбу, и 3 пр0симъ, и3 м0лимъ, и3 ми1ли сz дёемъ, низпосли2 дƒа твоего 2 сaго на ны2, и3 на предлежaщыz дaры сі. И# діaконъ ќбw tлагaетъ ріпjду, и3 прих0дитъ бли1зъ ко їерeю, и 3 покланsютсz џба три1жды пред8 с0ю трапeзою, молsщасz въ себЁ и3 глаг0люща: ГDи, и 4же пресaго твоего2 дƒа въ трeтій чaсъ ґп cлwмъ твои 6мъ низпослaвый, того2 благjй не tими2 t нaсъ: но њбнови2 нaсъ молsщихъ ти сz. Стjхъ: Сeрдце чи1сто сози1жди во мнЁ б9е, и3 дyхъ прaвъ њбнови 2 во ўтр0бэ моeй. Пaки: ГDи, и 4же пресaго твоего2 дƒа: Стjхъ: Не tвeржи менE t лицA твоегw2, и3 дƒа твоегw2 сaгw не tими2 t менE. И# пaки: ГDи, и4же пресaго твоего2 дƒа: Тaже главY подклони1въ діaконъ, и3 показyz со nрарeмъ сhй хлёбъ, глаг0летъ тaйнw: Бlгослови2 вLко, сhй хлёбъ. Сщe7нникъ же востaвъ, знaменуетъ три1жды сы6z дaры, глаг0лz:

И# сотвори2 ќбw хлёбъ сeй честн0е тёло хrтA твоегw2. Діaконъ: Ґми1нь. И# пaки діaконъ: Бlгослови2 вLко, сyю чaшу. И# свzщeнникъ благословлsz глаг0летъ: Ґ є4же въ чaши сeй, чcтнyю кр0вь хrтA твоегw2. Діaконъ: Ґми1нь. И# пaки діaконъ, показyz и3 nбо сz, гlетъ: Бlгослови2 вLко, nбо. Свzщeнникъ же, бlгословлsz nбо сz, гlетъ: Преложи1въ дƒомъ твои1мъ сhмъ. Діaконъ: Ґми1нь, ґми1нь, ґми1нь. И# главY подклони1въ діaконъ свzщeннику, и3 рeкъ: Помzни1 мz, сhй вLко. Свzщeнникъ же глаг0летъ: Помzнeтъ тS гDь бGъ во цrтвіи своeмъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Діaконъ же рeкъ: Ґми1нь. прех0дитъ, на нeмже пeрвэе стоsше мёстэ, и3 взeмъ ріпjду, њмaхиваетъ сz ћкw и3 прeжде.

Свzщeнникъ же м0литсz: Ћкоже бhти причащaющымсz во трезвёніе души2, во њставлeніе грэхHвъ, въ пріwбщeніе сaгw твоегw2 дƒа, во и 3сполнeніе цrтвіz нбcнагw, въ дерзновeніе є4же къ тебЁ, не въ сyдъ, и 3ли2 во њсуждeніе. Е#щE прин0симъ ти2 словeсную сію2 слyжбу, њ и 5же въ вёрэ почи1вшихъ, прaoц7эхъ, nц7ёхъ, патріaрсэхъ, прbр0цэхъ, ґп cлэхъ, проповёдницэхъ, є3ђлjстэхъ, мyченицэхъ, и 3сповёдницэхъ, воздeржницэхъ, и3 њ всsкомъ дyсэ прaведнэмъ въ вёрэ скончaвшемсz. Діaконъ же кади1тъ сyю трапeзу џкрестъ, и3 поминaетъ –же х0щетъ живы6z и3 мє1ртвыz. Свzщeнникъ же возглашaетъ: И # зрsднw њ пресёй, пречcтэй, пребlгословeннэй, слaвнэй вLчцэ нaшей бцdэ и3 приснодв7э мRjи. Ли1къ поeтъ: Дост0йно є4сть ћкw вои1стинну, блажи1ти тS бцdу, приснобlжeнную, и3 пренепор0чную, и3 мрь бGа нaшегw. Ч Cтнёйшую херувмъ, и3 слaвнэйшую без8 сравнeніz серафмъ, без8 и 3стлёніz бGа сл0ва р0ждшую, сyщую бцdу тS величaемъ. Діaконъ поминaетъ дjптmха, си1рэчь помsнникъ ўс0пшихъ.

Свzщeнникъ же м0литсz: Сaгw їwaнна прор0ка, предтeчи и3 крести1телz, сhхъ слaвныхъ и 3 всехвaльныхъ ґп cлъ, сaгw, и 4м>къ, є3гHже и3 пaмzть совершaемъ, и3 всёхъ сhхъ твои1хъ: и 4хже моли1твами посэти2 нaсъ б9е, и 3 помzни2 всёхъ ўс0пшихъ њ надeжди воскrніz животA вёчнагw, и3 ўпок0й и 5хъ, и3дёже присэщaетъ свётъ лицA твоегw2. Е#щE м0лимъ тS, помzни2 гDи всsкое є3п cкпство правослaвныхъ, прaвw прaвzщихъ сл0во твоеS и 4стины, всsкое пресвЂтерство, во хrтЁ діaконство, и3 всsкій свzщeнническій чи1нъ. Е#щE прин0симъ ти2 словeсную сію2 слyжбу њ вселeннэй, њ сёй соб0рнэй и3 ґп cльстэй цRкви, њ и 5же въ чистотЁ и3 честнёмъ жи1тельствэ пребывaющихъ: њ бlгочести1вэйшемъ, самодержaвнэйшемъ, вели1комъ гDрэ нaшемъ їмперaторэ ніколaэ ґлеxaндровичэ всеS рwссjи: њ супрyгэ є3гw2, бlгочести1вэйшей гDрнэ, їмператрjцэ ґлеxaндрэ fе0дwровнэ: њ мaтери є3гw2, бlгочести1вэйшей гDрнэ, їмператрjцэ марjи fе0дwровнэ: њ наслёдникэ є3гw2, бlговёрномъ гDрэ, цесарeвичэ и3 вели1комъ кн7зэ геHргіи ґлеxaндровичэ, и3 њ всeмъ цaрствующемъ д0мэ: њ всeй палaтэ, и3 в0инствэ и 4хъ. Дaждь и 5мъ гDи ми1рное цrтво, да и3 мы2 въ тишинЁ и 4хъ ти1хое и3 безм0лвное житіE поживeмъ, во всsкомъ бlгочeстіи и3 чистотЁ. И# по пёніи стіхA, свzщeнникъ возглашaетъ: Въ пeрвыхъ помzни2 гDи, сёйшій прави1тельствующій сmн0дъ,

и 5хже дaруй сы 6мъ твои 6мъ цRквамъ, въ ми1рэ цёлыхъ, чcтнhхъ, здрaвыхъ, долгодeнствующихъ, прaвw прaвzщихъ сл0во твоеS и 4стины. И# пэвцы2 пою1тъ: И# всёхъ, и3 вс. Діaконъ поминaетъ помsнникъ живhхъ. Свzщeнникъ же м0литсz: Помzни2 гDи грaдъ сeй, въ нeмже живeмъ, и3 всsкій грaдъ и 3 странY, и3 вёрою живyщихъ въ ни1хъ. Помzни2 гDи плaвающихъ, путешeствующихъ, недyгующихъ, стрaждущихъ, плэнeнныхъ, и 3 спасeніе и 4хъ. Помzни2 гDи плодоносsщихъ, и3 добротворsщихъ во сhхъ твои1хъ цRквахъ, и3 поминaющихъ ўбHгіz, и3 на вс ны 2 ми1лwсти тво низпосли2. Возглашeніе: И# дaждь нaмъ є3ди1нэми ўсты2 и3 є3ди1нэмъ сeрдцемъ слaвити и 3 воспэвaти пречcтн0е и3 великолёпое и 4мz твоE, nц7A, и3 сн7а, и 3 сaгw дƒа, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Возглашeніе: И# да бyдутъ ми1лwсти вели1кагw бGа и3 сп 7са нaшегw ї}са хrтA со всёми вaми.

Ли1къ: И# со дƒомъ твои 6мъ. Діaконъ, пріeмъ врeмz t свzщeнника, и3 и 3 зшeдъ, стaвъ на nбhчномъ мёстэ, глаг0летъ: Вс сы6z помzнyвше, пaки и3 пaки ми1ромъ гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ принесeнныхъ и3 њсвzщeнныхъ честнhхъ дарёхъ, гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Ћкw да чlвэколю1бецъ бGъ нaшъ пріeмъ | во сhй и3 пренбcный и3 мhсленный св0й жeртвенникъ, въ воню2 бlгоухaніz дух0внагw, вознисп0слетъ нaмъ б9eственную бlгодaть и3 дaръ сaгw дƒа, пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Њ и 3збaвитисz нaмъ t всsкіz ск0рби, гнёва и3 нyжды, гDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Свzщeнникъ же м0литсz: ТебЁ предлагaемъ жив0тъ нaшъ вeсь и3 надeжду, вLко человэколю1бче, и3 пр0симъ, и3 м0лимъ, и3 ми1ли сz дёемъ, спод0би нaсъ причасти1тисz нбcныхъ твои1хъ и3 стрaшныхъ тинъ, сеS

свzщeнныz и3 дух0вныz трапeзы, съ чи1стою с0вэстію, во њставлeніе грэхHвъ, въ прощeніе согрэшeній, во nбщeніе дƒа сaгw, въ наслёдіе цrтвіz нбcнагw, въ дерзновeніе є4же къ тебЁ, не въ сyдъ и 3ли2 во њсуждeніе. Діaконъ: Заступи2, спаси2, поми1луй и3 сохрани2 нaсъ б9е, твоeю благодaтію. Ли1къ: ГDи поми1луй. ДнE всегw2 совершeнна, свsта, ми1рна и3 безгрёшна, ў гDа пр0симъ. Ли1къ: Подaй гDи. ЃгGла ми1рна, вёрна настaвника, храни1телz дyшъ и3 тэлeсъ нaшихъ, ў гDа пр0симъ. Ли1къ: Подaй гDи. Прощeніz и3 њставлeніz грэхHвъ и3 прегрэшeній нaшихъ, ў гDа пр0симъ. Ли1къ: Подaй гDи. Д0брыхъ и3 полeзныхъ душaмъ нaшымъ, и3 ми1ра мjрови, ў гDа пр0симъ. Ли1къ: Подaй гDи. Пр0чее врeмz животA нaшегw въ ми1рэ и3 покаsніи скончaти, ў

гDа пр0симъ. Ли1къ: Подaй гDи. Хrтіaнскіz кончи1ны животA нaшегw, безболёзнены, непостhдны, ми1рны и3 д0брагw tвёта на стрaшнэмъ суди1щи хrт0вэ пр0симъ. Ли1къ: Подaй гDи. Соединeніе вёры, и3 причaстіе сaгw дƒа и 3спроси1вше, сaми себE, и 3 другъдрyга, и3 вeсь жив0тъ нaшъ хrтY бGу предади1мъ. Ли1къ: ТебЁ гDи. Свzщeнникъ возглашaетъ: И# спод0би нaсъ, вLко, со дерзновeніемъ, неwсуждeннw смёти призывaти тебE нбcнаго бGа nцA7, и3 глаг0лати. Лю1діе: Џ§е нaшъ, и4же є3си2 на нб7сёхъ, да си1тсz и 4мz твоE, да пріи1детъ цaрствіе твоE: да бyдетъ в0лz твоS, ћкw на нб7си2, и 3 на земли.2 хлёбъ нaшъ насyщный дaждь нaмъ днeсь, и3 њстaви нaмъ д0лги нaшz, ћкоже и3 мы2 њставлsемъ должникHмъ нaшымъ: и3 не введи2 нaсъ во и 3скушeніе, но и 3збaви нaсъ t лукaвагw. Свzщeнникъ: Ћкw твоE є4сть цrтво, и3 си1ла, и3 слaва, nц7A, и3 сн7а, и3 сaгw

дƒа, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Тaже: Ми1ръ всBмъ. Ли1къ: И# дƒови твоемY. Діaконъ: Главы6 вaшz гDви приклони1те. Ли1къ: ТебЁ гDи. Сщe7нникъ м0литсz: Бlгодари1мъ тS, цRю2 неви1димый, и 4же неисчeтною твоeю си1лою вс содётельствовалъ є3си2, и3 мн0жествомъ ми1лости твоеS t небытіS въ бытіE вс привeлъ є3си2: сaмъ вLко, съ нб7сE при1зри на подкл0ншыz тебЁ главы6 сво, не бо2 подклони1ша пл0ти и 3 кр0ви, но тебЁ стрaшному бGу. ты2 u5бо вLко, предлежщаz всBмъ нaмъ во благ0е и 3зравнsй, по коегHже своeй потрeбэ: плaвающымъ сплaвай, путешeствующымъ спутешeствуй, недyгующыz и 3сцэли2, врачY дyшъ и3 тэлeсъ. Возглашeніе: Бlгодaтію, и3 щедр0тами, и3 человэколю1біемъ є3динор0днагw сн7а твоегw2, съ ни1мже бlгословeнъ є3си,2 со пресhмъ и3 бlги1мъ и 3 животворsщимъ твои1мъ дƒомъ, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ.

Ли1къ: Ґми1нь. Сщe7нникъ же м0литсz: Вонми2, гDи ї}се хrтE б9е нaшъ, t сaгw жили1ща твоегw2, и3 t прест0ла слaвы цaрствіz твоегw2, и3 пріиди2 во є4же њсвzти1ти нaсъ, и4же горЁ со nц7eмъ сэдsй, и3 здЁ нaмъ неви1димw спребывazй: и3 спод0би держaвною твоeю рук0ю преподaти нaмъ пречи1стое тёло твоE и3 честнyю кр0вь, и3 нaми всBмъ лю1демъ. Сeй моли1твэ глаг0лемэй, діaконъ стоsй пред8 сhми двeрьми, њпоzсyетсz nрарeмъ кrтови1днw. Тaже покланsетсz свzщeнникъ, под0бнэ и3 діaконъ, на нeмже стои1тъ мёстэ, гlюща тaйнw, три1жды: Б9е, њчи1сти мS грёшнаго, и3 поми1луй мS. Е#гдa же ви1дитъ діaконъ сщ7eнника простирaюща рyцэ, и 3 прикасaющасz с0му хлёбу, во є4же сотвори1ти свzт0е возношeніе, возглашaетъ: В0нмемъ. Сщe7нникъ же, возносS сhй хлёбъ, возглашaетъ: Сz сы6мъ. Ли1къ: Е#ди1нъ съ, є3ди1нъ гDь, ї}съ хrт0съ, во слaву бGа nц7A, ґми1нь. И# пою1тъ ли1цы кінwнjкъ днE, и 3ли2 сaгw. Діaконъ же вх0дитъ во сhй nлтaрь, и3 стaвъ њдеснyю свzщeнника держaщагw сhй хлёбъ, глаг0летъ: Раздроби2, вLко, сhй хлёбъ.

Сщe7нникъ же раздроблsz и5 на четhре чсти со внимaніемъ и 3 благоговёніемъ, глаг0летъ: Раздроблsетсz раздэлsетсz ѓгнецъ б9іи, раздроблsемый и3 нераздэлsемый, всегдA kд0мый и 3 никогдaже и3ждивaемый, но причащaющыzсz њсвzщazй. Њ раздроблeніи сaгw ѓгнца. Подобaетъ тебЁ вёдати, q їерeе, ћкw раздроблsz сhй ѓгнецъ, полагaй чсти крeстнымъ знaменіемъ д0лу ко с0му дjскосу, заклaніемъ же горЁ ћкоже прeжде є3гдA закалaшесz. ЇИ & С, ќбw полагaй на вhшнэй странЁ сaгw дjскоса, –же є4сть на вост0цэ: Х&С же, t д0лу є4же є4сть на зaпадэ: ґ є4же, НІ, t сёверныz страны2: КА же, съ полyденныz страны2, ћкоже здЁ и 3з8wбрази1сz.

* ЇИ & С, ќбw чaсть взeмъ, и 3сполнsй сyю чaшу. Х&С же, чaсть, раздроблsй свzщeнникwмъ и3 діaконwмъ. Ты6z же двЁ чсти сы6z, є4же НІ, и3 є4же, КА, причaстникwмъ да раздроблsеши на чсти млыz, є3ли1кw бyдетъ дов0льно по разсмотрeнію твоемY. Ґ t чaсти пресы6z бцdы, и3ли2 девzти1хъ чинHвъ сhхъ, и 3ли 2 и 3нhхъ є3ли1кw во сёмъ дjскосэ сyть, никaкоже кого2 да причасти1ши: т0чію t двою2 чстію, њстaвшею сaгw ѓгнца, да причащaеши.

*р.2, с. п 7а

Къ томyже тебЁ вёдомо бyдетъ и3 њ сeмъ, ћкw є3гдA растворsеши сhмъ ўкр0пцемъ б9eственную кр0вь вLчню, тогдA да вливaеши съ разсмотрeніемъ, є3ли1кw бhти дов0льно всBмъ хотsщымъ причасти1тисz. Тaкожде и3 t вінA и3 воды2, є3гдA прободaеши сhй ѓгнецъ, тогдA да вливaеши толи1кw, є3ли1кw бhти дов0льно всBмъ: послэди1 же никaкоже что2 да вливaеши, но т0чію t растворeніz є3ди1ною, є4же на сz сы 6мъ, и3 тaкw причащaй всёхъ t си1хъ. Діaконъ же, показyz nрарeмъ сhй поти1рь, глаг0летъ: И # сп0лни вLко, сhй поти1рь. Сщe7нникъ же взeмъ горЁ лежaщую чaстицу, ћже, ЇИ &С, твори1тъ съ нeю кrтъ верхY сaгw потирS, глаг0лz: И #сполнeніе дƒа сaгw. И# тaкw влагaетъ во сhй поти1рь. Діaконъ: Ґми1нь. И# пріeмлz теплотY, глаг0летъ къ сщ7eннику: Бlгослови2 вLко теплотY. Сщe7нникъ же бlгословлsетъ, глаг0лz: Бlгословeнна теплотA сhхъ твои1хъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и 3 во вёки вэкHвъ, ґми1нь. И# діaконъ вливaетъ, є3ли1кw дов0льно, кrтоoбрaзнw внyтрь сaгw потирS, глаг0лz: ТеплотA вёры, и 3сп0лнь дƒа сaгw, ґми1нь.

И# tстaвивъ теплотY, стои1тъ мaлw подaлэ. Сщe7нникъ же глаг0летъ: Діaконе, приступи2. И# пришeдъ діaконъ твори1тъ покл0нъ благоговёйнw, просS прощeніz. Сщ7eнникъ же держS сhй хлёбъ, даeтъ діaкону: и3 цэловaвъ діaконъ подаю1щую є3мY рyку, пріeмлетъ сhй хлёбъ, глаг0лz: Преподaждь мнЁ вLко, чcтн0е и3 с0е тёло гDа и3 бGа и3 сп 7са нaшегw ї}са хrтA. Сщe7нникъ же глаг0летъ: И $ м>къ, свzщеннодіaкону преподаeтсz чcтн0е и3 с0е и3 пречcтое тёло гDа и3 бGа и3 сп 7са нaшегw ї}са хrтA, во њставлeніе грэхHвъ є3гw2, и3 въ жи1знь вёчную. И# tх0дитъ созади2 сhz трапeзы, приклони1въ главY, и3 м0литсz ћкw и3 свzщeнникъ. Под0бнэ взeмъ и3 свzщeнникъ є3ди1ну чaстицу сaгw хлёба, глаг0летъ: Ч Cтн0е и3 прес0е тёло гDа и3 бGа и3 сп 7са нaшегw ї}са хrтA преподаeтсz мнЁ, и4м>къ, свzщeннику, во њставлeніе грэхHвъ мои1хъ, и3 въ жи1знь вёчную. И# приклони1въ главY м0литсz, глаг0лz:

Вёрую, гDи, и3 и 3 сповёдую, ћкw ты2 є3си2 вои1стинну хrт0съ, сн7ъ бGа живaгw, пришeдый въ мjръ грBшныz спасти2, t ни1хже пeрвый є4смь ѓзъ: є3щE вёрую, ћкw сіE сaмое є4сть пречи1стое тёло твоE, и3 сіS є4сть сaмаz честнaz кр0вь твоS. молю1сz u5бо тебЁ: поми1луй мS, и3 прости1 ми прегрэшє1ніz мо вHльнаz и3 невHльнаz, –же сл0вомъ, –же дёломъ, –же вёдэніемъ и 3 невёдэніемъ: и3 спод0би мS неwсуждeннw причасти1тисz пречи1стыхъ твои1хъ тaинствъ, во њставлeніе грэхHвъ и3 въ жи1знь вёчную. Тaже: Вeчери твоеS тaйныz, днeсь сн7е б9ій, причaстника мS пріими2: не бо2 врагHмъ твои 6мъ тaйну повёмъ, ни лобзaніz ти2 дaмъ ћкw їyда, но ћкw разб0йникъ и3сповёдаю тS: помzни1 мz гDи, во цrтвіи твоeмъ. Да не въ сyдъ и 3ли2 во њсуждeніе бyдетъ мнЁ причащeніе сhхъ твои1хъ тинъ гDи, но во и 3сцэлeніе души2 и3 тёла. И# тaкw причащaютсz въ рукaхъ держи1магw со стрaхомъ и 3 всsцэмъ ўтвержeніемъ. Тaже востaвъ, пріeмлетъ nбёма рукaма съ покр0вцемъ сhй поти1рь, и3 причащaетсz три1жды и 3з8 негw2, глаг0лz: Ч Cтнhz и3 сhz кр0ве гDа бGа и3 сп 7са нaшегw ї}са хrтA, причащaюсz ѓзъ рaбъ б9ій, сщ7eнникъ и4м>къ, во њставлeніе грэхHвъ мои1хъ, и3 въ жи1знь вёчную, ґми1нь.

И# тaкw свои2 ўстнЁ, и3 сщ7eннагw потирS въ рукY держи1мымъ покр0вцемъ њтeръ, и3 глаг0летъ: СE прикоснyсz ўстнaмъ мои 6мъ, и3 tи1метъ беззакHніz мо, и 3 грэхи2 мо њчи1ститъ. Призывaетъ діaкона, глаг0лz: Діaконе, приступи2. И# діaконъ прих0дитъ и3 покланsетсz є3ди1ною, глаг0лz: СE прихождY къ безсмeртному цRю2: и3, Вёрую гDи, и3 и 3 сповёдую: всE. И# глаг0летъ сщ7eнникъ: Причащaетсz рaбъ б9ій діaконъ, и 4м>къ, чcтнhz и3 сhz кр0ве гDа и3 бGа и3 сп 7са нaшегw ї}са хrтA, во њставлeніе грэхHвъ свои1хъ, и 3 въ жи1знь вёчную. Причасти1вшусz же діaкону, гlетъ сщ7eнникъ: СE прикоснyсz ўстнaмъ твои 6мъ, и3 tи1метъ беззакHніz тво, и 3 грэхи2 тво њчи1ститъ. [зри2] Подобaетъ вёдати, ћкw ѓще сyть хотsщіи причащaтисz сhхъ тинъ, раздроблsетъ сщ7eнникъ. двЁ чсти сaгw ѓгнца њстaвшыz, є4же, НІ, и3 є 4 же КА, на млыz чстицы, ћкw бhти всBмъ причaстникwмъ дов0льно, и3 тaкw вложи1въ и 5хъ во сyю чaшу, причащaетъ по nбhчаю t тёла и3 кр0ве гDни, со всsкимъ nпaсствомъ.

Причащaетъ же и 5хъ, повнегдA рещи2 діaкону: Со стрaхомъ б9іимъ и3 вёрою приступи1те. Тaже приступaютъ хотsщіи причащaтисz: и3 тaкw и 4дутъ є3ди1нъ по є3ди1ному, и3 покланsютсz со всsцэмъ ўмилeніемъ и 3 стрaхомъ, согбeннэ рyцэ къ пeрсемъ и3мyще: тaже пріeмлетъ б9eствєнныz тйны. Сщe7нникъ же причащaz є 3го2 глаг0летъ: Причащaетсz рaбъ б9ій, и 4м>къ, чcтнaгw и3 сaгw тёла и3 кр0ве гDа и3 бGа и3 сп 7са нaшегw ї}са хrтA, во њставлeніе грэхHвъ и3 въ жи1знь вёчную. И# тaкw њтирaетъ є3мY ўстнЁ сhмъ покр0вцемъ, и3 цэлyетъ сyю чaшу, и3 поклони1всz tх0дитъ. ТогдA пріeмъ діaконъ сhй дjскосъ верхY сaгw потирS, и 3 глаг0лz воскре6сныz пBсни сі: Воскресeніе хrт0во ви1дэвше, поклони1мсz с0му гDу ї}су, є3ди1ному безгрёшному. кrтY твоемY покланsемсz хrтE, и3 с0е воскrніе твоE поeмъ и3 слaвимъ: тh бо є3си2 бGъ нaшъ, рaзвэ тебE и 3 н0го не знaемъ, и 4мz твоE и 3менyемъ. Пріиди1те вси2 вёрніи, поклони1мсz с0му хrт0ву воскrнію: сe бо пріи1де кrт0мъ рaдость всемY мjру. всегдA благословsще гDа, поeмъ воскrніе є3гw2: распsтіе бо претерпёвъ, смeртію смeрть разруши2.

Свэти1сz, свэти1сz, н0вый їерусали1ме, слaва бо гDнz на тебЁ возсіS. ликyй нhнэ, и3 весели1сz сіHне: тh же чcтаz красyйсz бцdе, њ востaніи рж cтвA твоегw2. Q пaсха вeліz, и3 свzщeннэйшаz хrтE! q мyдросте, и3 сл0ве б9ій и3 си1ло! подавaй нaмъ и 4стэе тебE причащaтисz, въ невечeрнэмъ дни2 цaрствіz твоегw2. Њтирaетъ с0ю гyбою ѕэлw2 д0брэ, со внимaніемъ и3 бlгоговёніемъ, глаг0лz словесA сі: Tмhй гDи, грэхи2 поминaвшихсz здЁ кр0вію твоeю честн0ю, мlтвами сhхъ твои1хъ. И# покрывaетъ сhй поти1рь покр0вцемъ, под0бнэ и3 на сhй дjскосъ возлагaетъ ѕвэзди1цу и3 покр0вцы. Тaже приглаг0летъ мlтву благодaрственную сщ7eнникъ: Бlгодари1мъ тS, вLко чlвэколю1бче, бlгодётелю дyшъ нaшихъ: ћкw и3 въ настоsщій дeнь спод0билъ є3си2 нaсъ нбcныхъ твои1хъ и 3 безсмeртныхъ тaинствъ. и 3спрaви нaшъ пyть, ўтверди1 ны во стрaсэ твоeмъ вс, соблюди2 нaшъ жив0тъ, ўтверди2 нaшz стwпы2, моли1твами и3 молeньми слaвныz бцdы и3 приснодв7ы мRjи, и3 всёхъ сhхъ твои1хъ. И# тaкw tверзaютъ двє1ри сaгw nлтарS, и3 діaконъ поклони1всz є3ди1ною, пріeмлетъ поти1рь со благоговёніемъ, и3 прих0дитъ во двє1ри, и3 возносS сhй поти1рь, показyетъ и5 лю1демъ, глаг0лz:

Со стрaхомъ б9іимъ и3 вёрою приступи1те. Ли1къ: Бlгословeнъ грzдhй во и 4мz гDне, бGъ гDь, и3 kви1сz нaмъ. Сщe7нникъ же благословлsетъ лю1ди, приглаг0лz возглaснw: Спаси2 б9е лю1ди тво, и3 благослови2 достоsніе твоE. И# њбращaютсz діaконъ же и3 сщ7eнникъ къ сёй трапeзэ, и 3 кади1тъ сщ7eнникъ три1жды, глаг0лz въ себЁ: Вознеси1сz на нб7сA б9е, и3 по всeй земли2 слaва твоS. Ли1къ же поeтъ: Ви1дэхомъ свётъ и 4стинный, пріsхомъ дƒа нбcнаго, њбрэт0хомъ вёру и 4 стинную, нераздёльнэй трbцэ покланsемсz: тa бо нaсъ спаслA є4сть. Тaже взeмъ сщ7eнникъ сhй дjскосъ, возлагaетъ на главY діaкона, и3 діaконъ пріeмъ и3 со благоговёніемъ, зрS внЁ къ двeремъ, ничт0же глаг0лz, tх0дитъ въ предложeніе, и 3 поставлsетъ и5. Сщ7eнникъ же поклони1всz, и3 пріeмъ сhй поти1рь, и3 њбрaщсz къ двeремъ, зрS на лю1ди, глаг0летъ тaйнw: Благословeнъ бGъ нaшъ: И# возглaснw: ВсегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь.

Да и 3сп0лнzтсz ўстA нaшz хвалeніz твоегw2 гDи, ћкw да поeмъ слaву твою,2 ћкw спод0билъ є3си2 нaсъ причасти1тисz сы 6мъ твои 6мъ, б9eствєннымъ, безсмє1ртнымъ и3 животворsщымъ тaйнамъ, соблюди2 нaсъ во твоeй сhни вeсь дeнь поучaтисz прaвдэ твоeй. ґллилyіа, ґллилyіа, ґллилyіа. И# и 3зшeдъ діaконъ сёверною двeрію, и3 стaвъ на nбhчномъ мёстэ, глаг0летъ: Пр0сти пріи1мше б9eственныхъ, сhхъ, пречcтыхъ, безсмeртныхъ, небeсныхъ и3 животворsщихъ, стрaшныхъ хrт0выхъ тинъ, дост0йнw благодари1мъ гDа. Ли1къ: ГDи поми1луй. Заступи2, спаси2, поми1луй и3 сохрани2 нaсъ б9е твоeю бlгодaтію. Ли1къ: ГDи поми1луй. Дeнь вeсь совершeнъ, съ, ми1ренъ и3 безгрёшенъ и 3спроси1вше, сaми себE и3 другъдрyга, и3 вeсь жив0тъ нaшъ хrтY бGу предади1мъ. Ли1къ: ТебЁ гDи. Їерeй же прsмw держS є3ђліе, согнyвъ ґнтіми1нсъ, твори1тъ над 8 ни1мъ кrтъ. Возглашaетъ: Ћкw ты2 є3си2 њсвzщeніе нaше, и3 тебЁ слaву возсылaемъ, nц7Y,

и3 сн7у, и3 с0му дƒу, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Їерeй: Съ ми1ромъ и 3зhдемъ. Ли1къ: Њ и 4мени гDни. Діaконъ: ГDу пом0лимсz. Ли1къ: ГDи поми1луй. Мlтва заамвHннаz возглaснw: Бlгословлszй бlгословsщыz тS гDи, и3 њсвzщazй на тS ўповaющыz, спаси2 лю1ди тво, и3 благослови2 достоsніе твоE, и 3сполнeніе цRкве твоеS сохрани2, њсвzти2 лю1бzщыz благолёпіе д0му твоегw2: ты2 тёхъ воспрослaви б9eственною твоeю си1лою, и 3 не њстaви нaсъ ўповaющихъ на тS. ми1ръ мjрови твоемY дaруй, цeрквамъ твои 6мъ, свzщeнникwмъ, бlгочести1вэйшему, самодержaвнэйшему, вели1кому гDрю нaшему їмперaтору ніколaю ґлеxaндровичу всеS рwссjи, в0инству, и3 всBмъ лю1демъ твои 6мъ: ћкw всsкое даsніе бlго, и3 всsкъ дaръ совершeнъ свhше є4сть, сходsй t тебE nц7A свётwвъ: и3 тебЁ слaву, и3 бlгодарeніе, и 3 поклонeніе возсылaемъ, nц7Y, и3 сн7у, и3 с0му дƒу, нhнэ и 3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Тaже: Бyди и 4мz гDне: три1жды.

И# pал0мъ lг: Благословлю2 гDа: Моли1твэ же глаг0лемэй, діaконъ стои1тъ на деснёй странЁ пред8 џбразомъ вLки хrтA, держS nрaрь св0й, главY прикл0нь, до совершeніz мlтвы: сeй же скончaвшейсz, сщ7eнникъ ќбw вх0дитъ сhми двeрьми, и3 tшeдъ въ предложeніе, глаг0летъ настоsщую мlтву: Мlтва, глаг0лемаz внегдA потреби1ти сz: И # сполнeніе зак0на и3 прор0кwвъ сaмъ сhй хrтE б9е нaшъ, и 3сп0лнивый всE n§еское смотрeніе, и 3сп0лни рaдости и3 весeліz сердцA нaшz, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Діaконъ же вшeдъ и3 сaмъ сёверною стран0ю, потреблsетъ сz со стрaхомъ, и3 со всsкимъ ўтверждeніемъ. [зри2] Сщ7eнникъ же и 3зшeдъ, даeтъ лю1демъ ґнтjдwръ. По скончaніи же pалмA, и3 раздаsніи ґнтjдwра, глаг0летъ: Благословeніе гDне на вaсъ, тогw2 бlгодaтію и3 чlвэколю1біемъ, всегдA, нhнэ и3 при1снw, и3 во вёки вэкHвъ. Ли1къ: Ґми1нь. Свzщeнникъ: Слaва тебЁ хrтE б9е, ўповaніе нaше, слaва тебЁ. Ли1къ: Слaва, и3 нhнэ: ГDи поми1луй, три1жды. Благослови2. Сщe7нникъ: Хrт0съ и 4стинный бGъ нaшъ, мlтвами пречcтыz своеS

мре [и3 прHчаz], и4же во сhхъ nц7A нaшегw ґрхіеп cкпа кwнстантjнz грaда їwaнна златоyстагw: и3 сaгw, и 4 м>къ, є3гHже є4сть дeнь, и3 всёхъ сhхъ, поми1луетъ и3 спасeтъ нaсъ, ћкw бlгъ и3 чlвэколю1бецъ. Ли1къ же многолётствуетъ їмперaтора. И# свzщeнникъ, вшeдъ во сhй nлтaрь, совлачи1тсz свzщeнныz nдeжды, глаг0лz: Нhнэ tпущaеши: Трис0е. И# по Џ§е нaшъ: Tпусти1тельный тропaрь, глaсъ }: Ќстъ твои1хъ ћкоже свётлость nгнS возсіsвши бlгодaть, вселeнную просвэти2: не сребролю1біz мjрови сокрHвища снискA, высотY нaмъ смиреномyдріz показA. но твои1ми словесы 2 наказyz, џ§е їwaнне златоyсте. моли2 сл0ва хrтA бGа, спасти1сz душaмъ нaшымъ. Слaва: Кондaкъ, глaсъ ѕ7. Под0бенъ: Е$же њ нaсъ: T нб7съ пріsлъ є3си2 б9eственную бlгодaть, и3 твои1ма ўстнaма вс ўчи1ши, покланsтисz въ трbцэ є3ди1ному бGу, їwaнне златоyсте, всебlжeнне прпdбне, дост0йнw хвaлимъ тS: є3си1 бо настaвникъ, ћкw б9eствєннаz kвлsz. И# нhнэ, бGор0диченъ:

Предстaтельство хрістіaнъ непостhдное, ходaтайство ко творцY непрел0жное, не прeзри грёшныхъ молeній глaсы: но предвари2, ћкw благaz, на п0мощь нaсъ вёрнw зовyщихъ ти2: ўскори2 на моли1тву, и3 потщи1сz на ўмолeніе, предстaтельствующи при1снw бцdе, чтyщихъ тS. И # ли2 ѓще х0щеши, рцы2 и3 дню2 тропaрь. ГDи поми1луй, вi7. Честнёйшую: Слaва, и3 нhнэ: и3 твори1тъ tпyстъ. Потреби1вшу же діaкону сz со всsкимъ nпасeніемъ, ћкw ничемY t ѕэлw2 др0бнэйшихъ пaсти крупи1цъ, и 3ли2 њстaтисz, наліsвъ во сyю чaшу t вінA и3 воды2, и3 потреби1въ, и3 сопрsтавъ гyбою всю2 мокротY. Тaже слагaетъ сы6z сосyды вкyпэ, и 3 њбвzзaвъ и 4хъ, полагaетъ на nбhчномъ мёстэ, глаг0лz: Нhнэ tпущaеши: и3 пр0чаz, ћкоже и3 сщ7eнникъ. И# њмывaетъ рyки на nбhчномъ мёстэ, и3 поклони1всz вкyпэ со сщ7eнникомъ, творsтъ tпyстъ, и3 бlгодарsще бGа њ всёхъ и 3сх0дzтъ. Конeцъ б9eственныz літургjи сaгw їwaнна златоyстагw.

 

WELKE ZIJN DE UITDAGINGEN VOOR DE KERK OP DE DREMPELVAN HET DERDE MILLENIUM 

                                     

De  Kerk in haar bestaan en in haar tastbare aanwezigheid situeren ten overstaan van de uitdagingen die haar op een  directe of een meer indirecte  manier vanuit de maatschappij tegemoet komen. Een Kerk, wiens taak het is er- te-zijn voor mens en wereld . Dit is het onderwerp van een uiteenzetting van Michel  STAVROU, tijdens het XXIIe  Westeuropees orthodox congres te Blankenberge.  Michel STAVROU, 46 jaar, is gediplomeerde van de ‘Ecole centrale de Lyon’ en van het Instituut voor orthodoxe theologie te Parijs (Instituut Saint-Serge), waar hij momenteel dogmatische theologie doceert. Hij combineert dit met zijn werk als informaticaingenieur. Hij is tevens mede-secretaris van het comité voor  Katholiek-Orthodoxe dialoog in Frankrijk, en toegevoegd directeur aan het Instituut voor Oecumenische studies te Parijs. Hij is gehuwd en vader van een kind. In december 2004 heeft hij zijn doctoraatsthesis verdedigd aan de Sorbonne over het thema ‘La doctrine trinitaire de Nicéphore Blemmydès’.     (…)Het tijdperk waarin wij ons heden ten dage bevinden,op de drempel van het derde millenium is er een van  grote omwentelingen die te wijten zijn aan de technologische , politieke en economische veranderingen van de laatste tientallen jaren van vorige eeuw. Wij bevinden ons in een onomkeerbaar proces ,namelijk dat van de mondialisering, ondersteund door een revolutie op het gebied van techniek,electronika informatica en op het gebied van netwerken met de exponentiële ontwikkeling van het internet en van de spitstechnologieeën.Door de mondialisering wordt op wereldschaal een soort mega-samenleving geschapen die door allerlei netwerken met elkaar verbonden zijn. De informatica schept een situatie waarbij elke analyst-programmateur met de  anderen uit zijn werkomgeving verbonden is door bemiddeling van zijn  computer. Het is méér dan een voorstelling welke wij ons hiervan  maken, het is een voorbeeld van een leven in een gemondialiseerde wereld waarin wij zijn terechtgekomen. Binnen de context van deze wereldwijde veranderde situatie, stelt zich de vraag naar ons bestaan en dat van de gehele wereld. In onze post-moderne samenleving stelt zich bovendien het probleem van de verwerping van onze overgeërfde  waardensystemen en ideologieën die in het verleden zoveel betekenis hadden voor ons . Zo is er onder andere  de verwerping door velen van de traditionele religies, die verondersteld worden ouderwets en dogmatisch te zijn. Men constateert binnen het modernisme ook een vermindering van het naïve volksgeloof  en het opkomen van  een wetenschappelijk humanisme en een sectair laïcisme. Men constateert nochtans binnen onze samenleving een echte spirituele honger, vooral bij mensen  beneden de dertig jaar.. Velen gaan dan op zoek naar alternatieve vormen van religie  die echter dikwijls een ambigu en bedenkelijk karakter hebben  ; (…) De praktijk echter van de traditionele religies stort ineen. 

Religie, eucharistie, Kerk,

DE KERK EN HAAR VERHOUDING TOT DE EUCHARISTIE

Tegenover deze situatie van een wezenlijk veranderende wereld en tegenover de crisissen die dergelijke wereld met zich meebrengt, moeten wij om deze het hoofd te kunnen bieden, op de eerste plaats trachten terug te keren dot de eenvoudige vragen : wat betekent de Kerk voor ons ? Wat is de Kerk in wezen ? en wat is haar roeping ? In he
t credo, dat wij gezamenlijk opzeggen tijdens de goddelijke liturgie, zeggen wij over de Kerk : ‘Ik geloof in één,heilige, katholiek en apostolische Kerk’. Daardoor plaatsen wij ons geloof in de Kerk. De Kerk doet zich niet voor als een ‘menselijke’ onderneming, ze is een gave van God, die wij gemeenschappelijk hebben ontvangen en die ons gegeven is door hen die door Hem daartoe waren geroepen.(Dat is de betekenis zelf van het griekse woord ek-kaleô, waarvan het woord Kerk is afgeleid). En hoe schenkt de Kerk ons dit leven in God ? Doorheen de eucharistische bijeenkomst, die in haar liturgie begint met het Woord van God en eindigt met de communie van de Heilige Gaven van brood en wijn, door de Heilige Geest veranderd in het lichaam en bloed van Christus. En dit op vraag van de ganse gemeenschap. Anderzijds wordt de eucharistie altijd gecelebreerd in naam van de plaatselijke bisschop. Daardoor wordt de éénheid beleden met, enerzijds de plaatselijke gemeenschap, en anderzijds met de andere Kerken, zowel ruimtelijk  (conciliariteit) als in de tijd (apostolische opvolging). Aldus wordt de katholiciteit van de Kerk daadwerkelijk  gerespecteerd. De eenheid en de verscheidenheid worden op deze manier samengesmolten op een concrete plaats, en dit in de volheid van het leven dat wij ontvangen van de Al-hoge (…) De Kerk kan dus concreet worden gedefinieerd als de gemeenschap die samenkomt om de eucharistie te celebreren, met alles wat dit vooronderstelt,en met alles wat daaruit voortvloeit.(….) Dit betekent twee dingen : 1) Door in zijn bestaan te putten uit zijn toekomstig bestaan, smaakt de Kerk reeds op een reële wijze de eerste vruchten van het Koninkrijk. De Eucharistische communio is een voorafbeelding van de bijeenroeping van allen op het laatste oordeel. In het licht van de laatste dagen (eschata), is de Kerk in zijn authentiek bestaan het volk van God, verenigd uit alle natieën, uit alle menselijke condities, uit alle tijden.2) Als zijnde de ‘icoon’ van het Koninkrijk Gods, is de Kerk nog altijd niet de gelijke van haar prototype. Zij onderscheidt zich van het Koninkrijk. Zij draagt als een schat in lemen vaten de realiteit van het Koninkrijk met zich mee (2 Kor.4,7) 

De Kerk is niet enkel goddelijk, zij is God-menselijk. God heeft mensen nodig.’De oogst is wel groot, maar arbeiders zijn er weinig’(Matt.,9,37)

HET LEVEN VERKERKELIJKEN

DE ONTMOETING TUSSEN  KERK  EN  CULTUREN

Op alle tijdstippen en op alle plaatsen is de Kerk geroepen om zich te engageren

de boodschap van het evangelie en de kerkelijke Traditie worden binnengebracht in de locale cultuur, er zich als het ware in nestelt. Cultuur betekent de wijze waarop een groep mensen waarneemt, zich uitdrukt en uiteindelijk de werkelijkheid beleeft. Men ziet zich als het ware getransformeerd en tot op zekere hoogte gëevangeliseerd.

EEN VERNIEUWING IN DE ERVARING VAN DE KATHOLICITEIT 

Iedereen weet dat de lange geschiedenis van de orthodoxie er een is geweest van tegenstand en tragische momenten : de invasies van de arabieren, de mongolen , de Turken, de kruisvaarders, de scheiding van de Westerse Kerk, de onafhankelijkheidsoorlogen, de Russische revolutie. Alhoewel de orthodoxe Kerk altijd heeft geleefd vanuit de volheid en het leven dat van God komt, zo constateert Vader Jean Meyendorff,’zijn de locale Kerken nog veraf zich overal aan te passen aan deze waarheid’. Het gevolg daarvan is een tekort aan samenwerking en uitwisseling , maar ook van spanningen en zelfs crisis-momenten tussen de autokefale Kerken onderling.Deze Kerken geven soms het gevoel dat de kerkelijke autokefalie voor hen een isolement inhoudt. Zelfs als een lokale Kerk de
katholiciteit ontvangt in de eucharistie, dan nog ontkent elke houding van zelfgenoegzaamheid deze katholiciteit.  De orthodoxie , verspreid over de gehele wereld, lijkt vandaag de dag meer op een confederatie van Kerken die geen andere band hebben met elkaar dan deze van het geloof en de sacramenten. Geen enkele inter-orthodoxe structuur is er tot op heden in geslaagd om in het  dagelijks leven een oplossing te bieden aan de gemeenschappelijke problemen van de Kerken, en om een eenvormig getuigenis te geven van de orthodoxie (….).Dit is geen gevolg van een bepaalde tijdsgeest. Veel orthodoxe priesters vinden het al  langer  een dwingende noodzaak.Het concilie van Moscou van 1917-1918, waarvan de daadkracht ongelukkiglijk is teniet gedaan door de Revolutie, heeft toch, via de Russiche diaspora een groot deel van de orthodoxie beinvloedt. Verwijzen wij ook naar  metropoliet Sint Chrisostomos van Smyrna, die in 1918, vier jaar voor zijn martelaarschap ook gewezen heeft op de noodzaak van hervormingen. Hij vond het noodzakelijk dat niet alleen het theologisch en doctrineel onderwijs, maar ook het canoniek recht, het liturgisch leven, de muziek en de predicatie zouden geactualiseerd worden. Bijna een eeuw later is er wel een zekere vooruitgang te bespeuren op al deze domeinen, maar men wacht nog steeds op daadwerkelijk overleg en op een groot pan-orthodox concilie dat zich zou buigen over alle belangrijke en noodzakelijke domeinen in het leven van milioenen gelovigen. 

EEN NOODZAKELIJKE VERNIEUWING VAN HET THEOLOGISCH BEWUSTZIJN

DE LITURGISCHE VERNIEUWING

HET IS OP DE EERSTE PLAATS IN DE PAROCHIE DAT DE KATHOLICITEIT MOET BELEEFD WORDEN

EEN PROFETISCHE AANWEZIGHEID IN EEN GESECULARISEERDE MAATSCHAPPIJ

HET IS GOD ZELF, DIE DOORHEEN DE KERK, DE WERELD VERNIEUWT

---

 

FEEST VAN DE KRUISVERHEFFING

14 september  

De moeder van Keizer Constantijn had zich laten dopen in 313 en ondernam een pelgrimstocht naar Jeruzalem. Zij zou daar, aldus de legende, bij Golgota drie kruisen hebben aangetroffen. Toen een doodzieke vrouw een van deze drie kruisen aanraakte en vervolgens genas, zou bisschop Makarius dit als het kruis van Christus hebben erkend en sedertdien werd het als zodanig vereerd. Het feest stelt de verering van het kruis als lijdenssymbool, als zegeteken en beschermend element van de Kerk centraal. “Immers, de prediking van het Kruis is wel een dwaasheid voor hen, die verloren gaan, maar voor ons, die behouden worden, is het een kracht Gods” (1 Kor.1,18). De icoon toont Makarius terwijl hij, geflankeerd door diakens, het kruis vasthoudt.Op de voorgrond keizer Constantijn, tegenover hem zijn moeder Helena, vergezeld door hoogwaardigheidbekleders.

  

 

---

A Divina

Liturgia

Liturgia é uma palavra grega e Significa “serviço público.” Na terminologia da Igreja, significa o Serviço Divino durante o qual são oferecidos os Santíssimos Corpo e sangue de nosso Senhor Jesus Cristo no Sacramento da Comunhão ou Eucaristia.

Eucaristia em grego, significa “agradecimento.” É um sacramento do Novo Testamento instituído por Jesus Cristo, nosso Salvador, antes de Sua paixão e morte.

Os Santos Apóstolos e Evangelistas Mateus, Marcos e Lucas descrevem com detalhes a instituição do sacramento da Eucaristia na Última Ceia do Senhor, na Quinta feira Santa (Mat. 26:26-29; Mar.14:20-24; Luc. 22:14-20): Tomando em Suas Santas mãos o pão, levantou os olhos aos Céus, deu graças e agradecimento ao Pai, Partiu o pão em pedaços e distribuiu-os, Dizendo: “Tomai e comei, este é o meu Corpo que é dado por vós.” Os apóstolos receberam o pão de Suas mãos e distribuíram entre si. E tomando o cálice, deu graças a Deus Pai e deu-o aos discípulos, dizendo: “Bebei dele todos, este é o meu Sangue do Novo Testamento, o qual é derramado por vós e por muitos, para a remissão dos pecados.” E tomaram dele todos, após o que, Jesus disse: “Fazei isto em memória de Mim.”

Os apóstolos seguiram fielmente este mandamento de Jesus e celebravam constantemente este sacramento. Assim faziam também todos os Bispos e Sacerdotes ordenados pelos apóstolos na Igreja por eles fundada, seguindo fielmente esta santa tradição até o século IV.

São Basílio o Grande, arcebispo de Cesaréia na Capadócia (+379), baseando- se em todas as tradições antigas da Igreja compôs a Divina Liturgia que é celebrada até os dias de hoje, 10 vezes por ano.

São João Chrisóstomo Arcebispo de Constantinopla (+404), sem alterar a essência da Liturgia de São Basílio, encurtou-a e, nessa forma abreviada, é celebrada em nossa Igreja todos os dias, inclusive domingos e dias santos.

Assim, o texto da parte mais importante da Liturgia remonta aos tempos apostólicos e, até hoje, é santa e fielmente seguido pela Igreja Ortodoxa, sem alterações. Do grego para o eslavo, usado na Igreja Russa, a Liturgia foi traduzida por São Cirílo, em meados do século IX. Já há mil anos que a Igreja Ortodoxa Russa vem celebrando a Santa Liturgia em eslavo. Somente agora, como conseqüência de nossa situação de exilados e imigrantes, e devido que para muitos fiéis nascidos na diáspora, a Liturgia em eslavo tornou-se difícil de entender e, devido ainda ao número crescente de conversões, tornou-se indispensável a tradução da Liturgia para o português, para melhor entendimento e assimilação do sacramento.

Ordem e

Conteúdo da Liturgia

A Santa Liturgia não só relembra, mas também repete a vida de nosso Salvador Jesus Cristo. Ela compõe-se de três partes:

1 – Proskomídia

2 – Liturgia dos Catecúmenos

3 – Liturgia dos Fiéis

1 – Proskomídia

É celebrada somente pelo sacerdote, dentro do altar, na mesa das oferendas, cuja localização é à esquerda do altar. Para a celebração da Liturgia durante a Proskomídia são preparadas as espécies do pão e do vinho. São trazidas cinco “prosforas” (pães especiais com o sinal da cruz impresso na parte superior) e vinho tinto natural de uva. Nesse ofício de Oblação, um dos pães e o vinho misturado com água, são preparados para o sacramento da comunhão. Deste pão é recortada uma parte em forma de cubo e colocada na Patena (um prato especial com suporte e coberto com a cruzeta). O vinho é colocado no cálice. Em seguida, ambos são cobertos com véus. A cerimônia da Proskomídia não consta deste livro, uma vez que o povo não participa da mesma.

2 – Liturgia dos Catecúmenos

Começa este livro com a Liturgia dos Catecúmenos, que vai até o momento em que é proclamada a ladainha convidando os catecúmenos a saírem. Dessa parte da Liturgia podem participar todas as pessoas, batizadas ou não. Nessa parte da Liturgia comemora-se o período de vida de Jesus, nosso Salvador, desde sua infância (cântico das Antífonas) até Seu aparecimento em público, pregações e ensinamentos, o que é simbolizado pela abertura das Portas Reais, Pequeno Intróito com o evangelho e leitura das Sagradas Escrituras do Novo Testamento (Carta dos Apóstolos e Evangelho).

Antigamente participavam dessa parte as pessoas que estavam se preparando para o Batismo, os catecúmenos, que eram instruídos na verdade da fé Cristã e que saiam da Igreja com a invocação da Ladainha “Catecúmenos, sai.”

3- Liturgia Dos Fiéis

Em seguida tem início a Liturgia dos Fiéis, durante a qual é celebrado o Sacramento da Eucaristia ou Comunhão. Dessa parte da Liturgia podem participar somente os Cristãos Ortodoxos batizados. Durante o Cântico do Hino dos Querubins, as Santas Oferendas são transportadas do Altar das Oferendas para o Altar Principal. É o “Grande Intróito,” que simboliza a entrada triunfal de Cristo em Jerusalém.

Durante o translado das Oferendas, o sacerdote reza para que o Senhor Deus se lembre em Seu Reino das autoridades eclesiásticas e civis e dos paroquianos, da irmandade, de todos os presentes e de todos os cristãos ortodoxos.

Antes da Consagração é cantado o Símbolo de Fé e, então tem início a principal e mais importante parte da Liturgia – a Eucaristia – que começa com as palavras “Demos graças ao Senhor.” Nesta oração são lembradas todas as dádivas divinas para a humanidade, canta-se o Hino de Louvor dos Serafins (Santo, Santo, Santo é o Senhor…), e é relembrada a instituição do sacramento da Sagrada Eucaristia e última ceia.

A Consagração do pão e vinho acontece durante o cântico “Nós Te Louvamos e…” Após a Consagração canta-se o Hino à Mãe de Deus: “É verdadeiramente digno e justo louvar-te …” Durante o qual o sacerdote reza a todos os Santos e são lembrados todos os cristãos ortodoxos vivos e falecidos.

A Comunhão é precedida pela oração “Pai Nosso.” Fecham-se as Portas Reais e a Cortina e o sacerdote toma a Comunhão no Altar. Este momento simboliza Jesus no

Sepulcro. Abrem-se as Portas Reais e o sacerdote traz o cálice para a comunhão dos fiéis, simbolizando a Ressurreição de Jesus e o acesso a todos ao Reino dos Céus.

Após a Comunhão, o Cálice com os santos Dons é levado para a mesa das Oferendas, simbolizando a Ascensão de Cristo.

A Liturgia termina com a benção final do sacerdote, quando todos os fiéis vêm beijar a Cruz.

A Santa Liturgia tem um grande significado para o cristão. Ela relembra e simboliza toda a vida terrena de nosso Senhor Jesus Cristo e todos os que participam de Seu Corpo e Sangue, misticamente participam da Santa Ceia e da Vida de CRISTO, com CRISTO e em CRISTO.

Quando um cristão ortodoxo se prepara para a comunhão, deve purificar previamente a sua alma através da Penitência e da confissão. Sem isso não é permitido receber a comunhão.

Confissão é o reconhecimento sincero de todos seus pecados, faltas e transgressões, acompanhado do mais profundo arrependimento e firme propósito de corrigir-se e viver de acordo com as leis e vontade de Deus. No Sacramento da Confissão é dada a absolvição, a certeza da misericórdia Divina. A penitência é sempre acompanhada pelo jejum e não se pode beber ou comer nada desde a véspera até a Comunhão.

Todo cristão ortodoxo deve comungar o mais freqüentemente possível, porém, no mínimo quatro vezes ao ano (no período das 4 Quaresmas). Aquele quer por negligência deixar passar mais de um ano sem a confissão e comunhão, deixa de fazer parte do Santo Rebanho de Cristo (cânone apostólico). É como se ele mesmo tivesse se excomungado.

Durante a Liturgia todos que estiverem no templo devem orar com reverência, de pé, participando de todas as orações e cânticos, como se todos fossem um só coração. Esta oração em conjunto eleva a alma da baixeza material do mundo e proporciona-lhe a leveza e a paz Divina dos Santos no Reino de Deus. É necessário aprender as orações desde criança. Quem não sabe rezar não pode ser um autêntico cristão. Os Santos Apóstolos nos exortam a rezar continuamente, todos os dias, em casa e em viagem, trabalhando ou descansando. Na Igreja a oração tem significado especial, pois é feita em conjunto e não em particular. Essa oração pública, unida, é parte importante da Liturgia, bem como de todo ofício religioso celebrado na Igreja.Essas orações em conjunto cultivam e educam no indivíduo os sentimentos de amor, fé, caridade e esperança, fortalecendo nosso espírito cristão. A educação religiosa é fundamental e importantíssima uma vez que eleva a mente e o coração ã verdadeira existência cristã, direcionando e orientando todos os nossos atos no caminho indicado pelo fundador do cristianismo: nosso Senhor e Salvador Jesus Cristo e seus Santos Apóstolos.

Portanto, fiquem firmes na fé Apostólica Ortodoxa, reta e verdadeira. Sejam verdadeiros filhos da Igreja e soldados de Cristo, como foram nossos antepassados. A ortodoxia é nosso tesouro espiritual que devemos desenvolver e aumentar, crescendo e nos aperfeiçoando na fé e na Caridade de Cristo.

Reverendo Arcipreste

GEORGE PETRENKO

Liturgia

Diácono: Abençoa, Soberano.

Sacerdote: Bendito seja o Reino do Pai, e do Filho e do Espirito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Ladainha da Paz

Diácono: Em paz, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Sacerdote: Pela paz celestial e salvação de nossas almas, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Pela paz do mundo inteiro, pela estabilidade das Santas Igrejas de Deus e pela união de todos, oremos ao Senhor

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Por este Santo Templo e por aqueles que nele entram com fé, veneração e temor a Deus, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Pelo episcopado Ortodoxo da Igreja Russa, pelo nosso Reverendíssimo Senhor Metropolita Vitali, primaz da Igreja Russa no exílio, pelo nosso Reverendo Senhor Arcebispo (ou Bispo), pelo venerável presbitério, diaconato em Cristo, e por todo o Clero e povo, oremos a Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Pela sofredora Nação Russa e seu povo dos inimigos visíveis e invisíveis e firme-nos na união de espírito, amor fraterno e devoção, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Por este país por seus governantes e forças armadas e por todo país cristão, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Por esta cidade, por todas as cidades e países e pelos fiéis que nelas habitam, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Pela salubridade do ar, pela abundância dos frutos da terra e por tempos pacíficos, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Pelos navegantes, viajantes, enfermos, sofredores, prisioneiros e pela sua salvação, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Para que sejamos livres de toda aflição ira e necessidade, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem piedade de nós e guarda-nos, ó Deus, pela Tua Graça.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Comemorando nossa Santíssima, Puríssima Bem Aventurada e Gloriosa Senhora, a Mãe de Deus e sempre Virgem Maria, com todos os Santos, encomendemo-nos mutuamente uns aos outros e toda a nossa vida a Cristo Deus.

Coro: A ti, ó Senhor.

Sacerdote: Porque a Ti pertence toda glória, honra e adoração, Pai Filho e Espirito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

O coro canta

A primeira Antífona

– Salmo 102

Coro: Bendize, ó minha alma,o Senhor, Bendito és Tu, ó Senhor. Bendize, ó minha alma, ó Senhor, e todas as coisas que há dentro de mim, o Seu Santo Nome. Bendize, ó minha alma, o Senhor, e não esqueças nenhum dos Seus benefícios. É Ele quem perdoa todas as tuas culpas, e quem sara todas as tuas enfermidades. É Ele quem resgata da morte a tua vida, e quem te coroa de misericórdia e de graça. É Ele quem sacia de bens a tua vida, renova-se como a da águia a tua juventude. O Senhor faz obras de justiça e defende o direito de todos os oprimidos, faz conhecer a Moisés os Seus caminhos, aos filhos de Israel as Suas obras. O Senhor é misericordioso e compassivo, lento para a ira e muito clemente. Não está sempre a contender, nem guarda ressentimento para sempre, não nos trata segundo os nossos pecados, nem nos retribui segundo as nossas culpas. Porque quanto o céu está elevado acima da Terra, tanto prevalece a Sua misericórdia sobre os que O temem. Quanto o oriente dista do ocidente, tanto Ele afasta de nós os nossos delitos. Como um pai se compadece dos seus filhos, assim se compadece o Senhor dos que O Temem. Porque Ele sabe bem de que somos formados, lembra-Se que somos pó. Os dias do homem são semelhantes ao feno, como a flor do campo assim floresce. Apenas é tocada pelo vento, já não existe, nem o seu lugar o conhece mais. Mas a misericórdia do Senhor estende-se desde a eternidade, e para sempre sobre os que O temem. E a Sua justiça com os filhos, com aqueles que guardam a sua aliança e se lembram dos Seus mandamentos para os observar. O Senhor estabeleceu o Seu trono no céu e o Seu reino domina todas as coisas. Bendizei o Senhor todos os Seus anjos, vós que sois poderosos em força, que executais as Suas ordens prontos para obedecer a Sua palavra. Bendizei o Senhor, vós, todos os exércitos, vós Seus ministros, que fazeis a Sua vontade. Bendizei o Senhor, vós todas as Suas obras em todos os lugares do Seu domínio. Bendize, ó minha alma, o Senhor, e todas as coisas que há dentro de mim, o Seu Santo Nome; bendito és Tu ó Senhor.

Terminada a Antífona, o diácono ou sacerdote entoa

A pequena Ladainha

Diácono: Novamente, em paz, oremos ainda ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono::Protege-nos, salva-nos, tem misericórdia de nós e guarda-nos, ó Deus, pela Tua Graça.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Comemorando a nossa Santíssima, Puríssima, Bem Aventurada e Gloriosa Senhora, a Mãe de Deus e sempre Virgem Maria, com todos os Santos, encomendemo-nos mutuamente uns aos outros e toda nossa vida a Cristo Deus.

Coro: A Ti, ó Senhor.

Sacerdote: Porque a Ti pertence o domínio, e Teu é o reino, o poder e a glória, Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

O coro canta

a Segunda Antífona

– Salmo 145

Coro: Louva, ó minha alma, o Senhor, eu louvarei o Senhor durante a minha vida, cantarei Salmos ao meu Deus enquanto existir. Não confies nos príncipes, nem no homem que não podem salvar. Quando se for, o seu espírito voltará ao seu pó, então se desvanecerão todos os seus projetos. Ditoso aquele de quem é protetor o Deus de Jacó, cuja esperança está no Senhor, seu Deus.

Que fez o céu, e a terra, o mar e todas as coisas que neles há. Que conserva eternamente a fidelidade, faz justiça aos oprimidos, dá pão aos famintos. O Senhor dá liberdade aos cativos, o Senhor abre os olhos aos cegos, o Senhor endireita os encurvados, o Senhor ama os justos. O Senhor protege os peregrinos, ampara os órfãos e a viúva, mas embaraça os caminhos do pecador. O Senhor reinará para sempre o Teu Deus, Ó Sião, de geração em geração.

Glória ao Pai, ao Filho e ao Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos Amém. Ó Filho único, Verbo de Deus, que embora imortal condescendeste para a nossa salvação em encarnar no seio da Santíssima Mãe de Deus e sempre Virgem Maria, e te tornaste homem sem sofrer alteração, foste crucificado, Cristo Deus, vencendo a morte com a Tua morte, Tu que fazes parte da Trindade Santíssima e És glorificado com o Pai e o Espírito Santo, salva-nos.

Terminada a Antífona, o diácono ou sacerdote entoa

A pequena Ladainha

Diácono: Novamente, em paz, oremos ainda ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem misericórdia de nós e guarda-nos ó Deus pela Tua Graça.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Comemorando a Nossa Santíssima, Puríssima, Bem Aventurada e Gloriosa Senhora, a Mãe de Deus e sempre Virgem Maria com todos os Santos,, encomendemo-nos mutuamente, uns aos outros e toda a nossa vida a Cristo Deus.

Coro: A Ti ó Senhor.

Sacerdote: Pois Tu és um Deus bom e benevolente e a Ti rendemos glória, Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

O coro canta

A terceira Antífona

Coro: Em Teu reino lembra-Te de nós, ó Senhor, quando chegares ao Teu reino. Bem aventurados os pobres de espírito, porque deles é o reino dos céus. Bem aventurados os que choram, porque eles serão consolados. Bem aventurados os mansos, porque possuirão a terra. Bem aventurados os que têm fome e sede de justiça, porque serão saciados. Bem aventurados os misericordiosos, porque obterão misericórdia. Bem aventurados os limpos de coração, porque verão a Deus. Bem aventurados os pacíficos, porque serão chamados filhos de Deus. Bem aventurados os que sofrem perseguição por amor da justiça, porque deles é o reino dos céus. Bem aventurados sois vós quando vos caluniarem e perseguirem e, mentindo, disserem mal de vós por minha causa. Alegrai-vos e exultai-vos, porque é grande a vossa recompensa nos céus.

Intróito

Diácono: A Sabedoria! Estejam atentos!

Coro: Vinde, adoremos e prostremo-nos diante de Cristo. Salva-nos, Filho de Deus, que ressuscitaste dos mortos, a nós que Te cantamos: Aleluia.

(Nos dias de semana… que és admirável nos teus Santos). (Nas festas de nossa Senhora… pelas orações da Mãe de Deus).

O coro canta então os tropários e kondákios próprios do dia

Triságio

Sacerdote: Pois Tu és Santo, ó Deus nosso, e a Ti rendemos glória, Pai, Filho e Espirito Santo, agora e sempre.

O diácono sai pela Porta Real e voltando-se com o orárion para o Ícone de Cristo, diz:

Diácono: Senhor, salva os devotos (…) e ouve-nos.

Coro: Senhor, salva os devotos (…) e ouve-nos.

Diácono: E por todos os séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Santo Deus, Santo Poderoso, Santo Imortal, tem piedade de nós (3 vezes).

Glória ao Pai, ao Filho e ao Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos. Amém.

Santo Imortal, tem piedade de nós.

Santo Deus, Santo Poderoso Santo Imortal, tem piedade de nós.

Diácono: Estejamos atentos.

Sacerdote: Paz a todos.

O leitor, parado no meio da Igreja, responde.

Leitor: E a teu espirito.

Diácono: Sabedoria.

Leitor: Prokimenon.

Coro: (canta o Prokimenon).

Diácono: Sabedoria.

Epístola

Leitor: Leitura da Epístola do Apóstolo São Paulo aos…

Diácono: Estejamos atentos.

Leitor: (Lê a Epístola).

Terminada a leitura,o sacerdote diz:

Sacerdote: Paz a ti.

Leitor: E ao teu espírito.

Diácono: Sabedoria.

Leitor: Aleluia.

Coro: Aleluia, Aleluia, Aleluia.

Diácono: Abençoa, Senhor, o anunciante do Evangelho do Apóstolo e Evangelista (…nome do santo).

Sacerdote: Que Deus pelas orações do santo, glorioso e ilustre Apóstolo e Evangelista (nome…) te conceda a palavra para anunciar com grande poder o cumprimento do Evangelho de Seu Filho amado, Nosso Senhor Jesus Cristo.

Diácono: Amém.

Sacerdote: Sabedoria. Atentos ouçamos o Santo Evangelho. Paz a todos.

Coro: E ao teu espírito.

Evangelho

Diácono: Leitura do Santo Evangelho, segundo São…

Coro: Glória a Ti, Senhor, glória a Ti.

Sacerdote:Estejamos atentos.

Sacerdote:Paz a ti,anunciante.

Coro:Glória a Ti, Senhor, Glória a Ti.

O diácono parado diante das Portas Reais, entoa a ladainha insistente:

Ladainha Insistente

Diácono: Digamos todos, com toda a nossa alma, e com todo o nosso espírito, digamos:

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Senhor Onipotente, Deus de nossos pais, nós Te suplicamos: ouve-nos e tem piedade de nós.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Tem piedade de nós, ó Deus, segundo a Tua grande misericórdia, nós Te suplicamos ouve-nos e tem piedade de nós.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda pelo Episcopado Ortodoxo, da Igreja Russa, pelo nosso Reverendíssimo Senhor Metropolita Vitali, primaz da Igreja Russa no exílio e pelo nosso Reverendo Senhor Bispo (…) e por todos nossos irmãos em Cristo.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda pela sofredora Nação Russa e seu povo Ortodoxo, tanto na terra natal como na diáspora, e pela sua salvação.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda para que Ele liberte o seu povo do amargo tormento das autoridades ímpias e firme-nos na união de espirito, amor fraterno e devoção.

Coro: Senhor, tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda por este país, pelos seus governantes e forças armadas e por todos os países cristãos.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda pelos nossos irmãos, sacerdotes, monges e por toda nossa irmandade em Cristo.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda pelos bem aventurados e sempre lembrados Patriarcas Ortodoxos, pelos devotos reis e rainhas e pelos fundadores desta Santa Igreja e por todos os nossos pais e irmãos ortodoxos falecidos, que descansam aqui ou em qualquer outro lugar.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Ó médico de corpos e de almas, com devoção e coração aflito, a Ti recorremos e sofrendo, imploramos: cura as doenças, elimina os vícios e paixões da alma e do corpo de Teus servos (nome…) e perdoa-lhes ó Bondoso, todos os pecados voluntários e involuntários e ergue-os rapidamente do leito e da doença, nós Te imploramos: ouve-nos e tem piedade de nós.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda pelos benfeitores e os que trazem suas oferendas a este Santo Templo, pelos que nele trabalham, cantam e pelo povo aqui presente, que esperam de Ti grande e abundante misericórdia.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Sacerdote: Pois Tu és um Deus misericordioso e benevolente, e a Ti rendemos glória, Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Oração Pela Salvação da Rússia

Diácono: Oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Sacerdote: Senhor Jesus Cristo, nosso Deus, aceita de nós Teus indignos servos, esta suplicante oração e, perdoando-nos todos os nossos pecados, lembra-Te de nossos inimigos, que nos odeiam e ofendem, não lhes retribuas pelos seus atos, mas segundo Tua grande misericórdia, converte-os os infiéis à Fé verdadeira e devota; os fiéis ao afastamento do mal e para atos de bondade. Por Tua graça e pela Tua força onipotente, livra-nos a todos e a tua Santa Igreja de todas as situações maléficas. Liberta a nação Russa dos impiedosos ateus e do seu poderio; Deus misericordioso, ouve os sofridos lamentos dos Teus fiéis servos, que na aflição e penúria, dia e noite clamam a Ti, e livra suas vidas da perdição.

Envia a paz e a tranqüilidade, amor e firmeza e rápida reconciliação a este Teu povo, que redimiste pelo Teu precioso sangue. Revela-Te também àqueles que Te abandonaram e aos que não Te procuram, para que nenhum deles pereça, mas todos se salvem e alcancem o pleno conhecimento da verdade. E que todos em um só pensamento e no incessante amor, glorifiquem Teu puríssimo nome, paciente e bondoso Senhor, pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Se for dia de semana e houver oferenda pelos falecidos, o diácono ou o sacerdote entoa a Ladainha pelos Falecidos.

Ladainha Pelos Falecidos

Diácono: Tem piedade de nós ó Deus e segundo a Tua grande misericórdia, nós te suplicamos: ouve-nos e tem piedade de nós.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda pelo eterno descanso dos servos de Deus, falecidos (nomes..). e pelo perdão de seus pecados voluntários e involuntários.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Para que Deus nosso Senhor os acolha onde habitam os justos.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Peçamos a nosso Senhor Jesus Cristo, Rei Imortal e Deus nosso, que tenha misericórdia deles, conceda a remissão de seus pecados e os receba nos céus.

Coro: Concede-nos, Senhor.

Diácono: Oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Sacerdote: Deus dos espíritos e dos corpos, Tu que esmagaste a morte, debelaste o demônio e que doaste a vida ao mundo, que Te pertence, concede agora, Senhor, o repouso às almas de Teus servos falecidos (nomes…) num lugar luminoso, abundante e confortável, onde não exista dor nem tristeza nem lamentação. Perdoa-lhes, ó Deus bom e misericordioso, todos os pecados cometidos por pensamento, palavra ou ação, porque não há ser humano que não peque. E Tu, na verdade És o único sem pecado e a Tua justiça é eterna, e a Tua palavra é a verdade. Pois Tu és ó Deus nosso Senhor Jesus Cristo, a ressurreição o descanso e a vida de Teus servos falecidos (nomes) e Te glorificamos juntamente com, o Teu eterno Pai e Teu Santíssimo, bom e vivificante Espírito agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

O sacerdote fecha as Portas Reais.

Ladainha Dos Catecúmenos

Diácono: Catecúmenos, orai ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Fiéis, oremos pelos catecúmenos, para que o Senhor tenha piedade deles.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Que Ele os instrua na palavra da verdade.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Que Ele lhes revele o Evangelho da justiça.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Que Ele os una à Sua Igreja Santa,Universal e Apostólica.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Salva-os, tem misericórdia deles, auxilia e protege-os, Senhor, pela Tua Graça.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Catecúmenos, inclinai as vossas cabeças diante do Senhor.

Coro: A Ti, ó Senhor.

Sacerdote: Que possam eles conosco glorificar também o Teu Nobre e Sublime Nome. Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Liturgia Dos Fiéis

Diácono: Saiam os catecúmenos, catecúmenos saiam. Saiam todos os catecúmenos. Que nenhum dos catecúmenos permaneça, mas todos os fiéis, novamente em paz, oremos ainda ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem misericórdia de nós e guarda-nos, ó Deus, pela Tua Graça.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Sabedoria.

Coro: Senhor, tem piedade

Sacerdote: Porque a Ti pertencem toda glória, honra e adoração Pai, Filho e Espirito Santo, agora e Sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Diácono: Novamente oremos, ainda em paz, ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem misericórdia de nós e guarda-nos, ó Deus, pela Tua graça.

Coro: Senhor, Tem piedade.

Diácono: Sabedoria.

Sacerdote: Pois estando sempre guardados sob Tua proteção, a Ti rendemos glória, Pai,Filho e Espirito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

O sacerdote ou diácono abre as Portas Reais e incensa o santuário e o “Iconastas” e o coro canta o Hino dos Querubins.

Hino dos Querubins

Coro: Místicamente representando os Querubins e cantando à Vivificante Trindade o hino Trissantíssimo, deixemos de lado agora todas as preocupações terrenas.

Grande Intróito

Sacerdote: Que o Senhor Deus se lembre em Seu reino do Episcopado Ortodoxo da Igreja Russa, do nosso Reverendíssimo Senhor Metropolita Vitali, primaz da Igreja Russa no exílio, do nosso reverendo Senhor Bispo (…) de São Paulo e do Brasil, e de todo o clero e monges e de toda a hierarquia eclesiástica, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Sacerdote: Que o senhor Deus Se lembre em Seu reino da sofredora nação Russa e de seu povo ortodoxo, tanto na terra natal como na diáspora, deste País, de seus governantes e das forças armadas e de todos os países cristãos, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Sacerdote: Que o Senhor Deus se lembre em Seu reino, de todos os que sofrem perseguição e torturas por causa da Santa fé Ortodoxa, dos fundadores, construtores, benfeitores e de todos os paroquianos e irmãos desta Santa Igreja e de todos vós fiéis cristãos ortodoxos, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Coro: Afim de podermos receber do alto o Rei de todos, invisivelmente acompanhado das legiões angélicas, Aleluia, aleluia, Aleluia.

Fecham-se as Portas Reais e a cortina. O diácono ou sacerdote entoa:

A ladainha suplicante

Diácono: Completemos nossa oração ao Senhor.

Coro: Senhor, Tem piedade.

Diácono: Pelos preciosos dons oferecidos, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, Tem piedade.

Diácono: Por este Santo Templo e por aqueles que nele entram com fé, veneração e temor de Deus, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, Tem piedade.

Diácono: Para que sejamos livres de toda aflição, ira e necessidade, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, Tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem misericórdia de nós e guarda-nos, ó Deus, pela Tua Graça.

Coro: Senhor, Tem piedade.

Diácono: Que todo este dia seja perfeito, santo, pacífico e sem pecado, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Um anjo de paz, guia fiel e guardião de nossas almas e corpos, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: O perdão e remissão de nossos pecados e transgressões, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Todas as coisas boas e proveitosas para nossas almas e pela paz do mundo, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Que nos conceda passar o resto de nossa vida na paz e no arrependimento, peçamos ao Senhor.

Diácono: Que nossa vida tenha um fim cristão, irrepreensível, pacífico e sem sofrimento, por uma sentença favorável perante o temível tribunal de Cristo, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Comemorando a Nossa Santíssima, Puríssima, Bem Aventurada e Gloriosa Senhora, e Mãe de Deus e sempre Virgem Maria. Com todos os Santos, encomendemo-nos mutuamente uns aos outros e toda nossa vida a Cristo Deus.

Coro: A Ti, ó Senhor.

Sacerdote: Pelas misericórdias do Teu Filho Unigênito, com o qual És abençoado juntamente com o Teu Santíssimo, Bom e Vivificante Espírito, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Sacerdote: Paz a todos.

Coro: E a teu espírito.

Diácono: Amemo-nos uns aos outros, para que num só pensamento professemos:

Coro: O Pai, o Filho e o Espírito Santo, Trindade consubstancial e indivisível.

Diácono: As portas, as portas, com sabedoria estejamos atentos.

Abre-se a cortina das Portas Reais.

Símbolo de Fé de Nicéia

(Coro e/ou fiéis).

CREIO em um só Deus, Pai onipotente, criador do céu e da terra e de todas as coisas visíveis e invisíveis. E em um só senhor, Jesus Cristo, Filho Unigênito de Deus, nascido do Pai antes de todos os séculos, Luz de Luz, Deus verdadeiro de Deus verdadeiro, gerado e não feito, consubstancial ao Pai, por quem foram feitas todas as coisas. O Qual por causa de nós homens e por causa de nossa salvação desceu dos céus e se encarnou pelo Espírito Santo e da Virgem Maria e se fez homem. E foi crucificado por nossa causa, sob o poder de Pôncio Pilatos; padeceu e foi sepultado e ressuscitou ao terceiro dia, segundo as Escrituras. E subiu aos céus e está sentado à direita do Pai e novamente virá com glória para julgar os vivos e os mortos, e cujo reino não terá fim. E no Espírito Santo, Senhor Vivificante que do Pai procede e que é juntamente com o Pai e o Filho adorado e glorificado, e que falou pelos profetas. E na Igreja Una, Santa, Universal e Apostólica. Confesso um só batismo para a remissão dos pecados. Espero a ressurreição dos mortos e a vida do século futuro. Amém.

Diácono: Fiquemos de pé com reverência. Fiquemos com temor. Estejamos atentos para oferecer em paz a Santa Oblação (sacrifício).

Coro: A misericórdia da paz, o Sacrifício de louvor.

Sacerdote: A graça de nosso Senhor Jesus Cristo, o Amor de Deus Pai e a comunhão do Espírito Santo estejam com todos vós.

Coro: E com teu espírito.

Sacerdote: Elevemos ao alto nossos corações.

Coro: Já os temos no Senhor.

Sacerdote: Demos graças ao Senhor.

Coro: É digno e justo adorar o Pai, o Filho e o Espírito Santo, Trindade consubstancial e indivisível.

Sacerdote: O hino triunfal cantando, clamando, bradando e dizendo.

Coro: Santo, Santo, Santo é o Senhor dos exércitos. O céu e a terra estão cheios de Tua glória. Hosana nas alturas. Bendito seja o que vem em nome do Senhor, Hosana nas alturas.

Sacerdote: Tomai e comei, este é o Meu Corpo, que é partido por vós, para a remissão dos pecados.

Coro: Amém.

Sacerdote: Bebei dele todos, este é o Meu Sangue do Novo Testamento, que é por vós e por muitos derramado, para a remissão dos pecados.

Coro: Amém.

Sacerdote: O que é Teu, do que é Teu, a Ti oferecido por tudo e por todos.

Coro: Nós Te louvamos, bendizemos, agradecemos a Ti, ó Senhor e Te suplicamos, ó Deus nosso.

Nos dias de semana faz-se aqui a grande

reverência, pois é o momento de transsubstanciação.

Sacerdote: E, especialmente, pela nossa Santíssima, Puríssima, Bem Aventurada e gloriosa Soberana, Mãe de Deus e sempre Virgem Maria.

Coro: É verdadeiramente digno louvar-Te, ó Mãe de Deus, sempre Bem Aventurada e Imaculada,e Mãe de nosso Deus, Mais honorável que os Querubins e incomparavelmente mais gloriosa que os Serafins, que ao Verbo de Deus deste nascimento sem mácula. És verdadeiramente a Mãe de Deus e nós Te exaltamos.

Na Liturgia de São Basílio, canta-se este Hino à Nossa Senhora.

Hino Á Nossa Senhora

Coro: Em Ti, ó cheia de graça rejubila-se toda a criação: o conjunto dos anjos e o gênero humano. Ó Templo Santificado e paraíso vivo, Louvor virgem, onde Deus se encarnou, e sendo Deus antes dos séculos, tornou-se criança. Ele fez Seu trono em Teu seio e Teu ventre mais vasto que os céus. Em Ti, ó cheia de graça, rejubila-se toda a criação: Glória a Ti.

Sacerdote: Lembra-Te, Senhor, antes de todos, do Episcopado Ortodoxo da Igreja Russa, e do nosso reverendíssimo Senhor Metropolita Vitali, primaz da Igreja Russa no exílio, e de nosso Reverendo Senhor Bispo (..). e conserva-os para as Tuas Igrejas em paz, íntegros, honrados, com saúde e por longos anos, pregando fielmente a palavra da Tua verdade.

Coro: E de todos e de tudo.

Sacerdote: E concede-nos que, com uma só boca e um só coração glorifiquemos e louvemos Teu Nobilíssimo e Majestoso Nome, Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Sacerdote: E que as misericórdias do grande Deus e Salvador nosso, Jesus Cristo, estejam com todos vós.

Coro: E com teu espírito.

Diácono: Tendo comemorado todos os Santos, novamente em paz, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Pelos Preciosos Dons aqui oferecidos e consagrados, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Para que nosso benevolente Deus, recebendo-os em Seu Santo, Celestial e Espiritual altar, em perfume de espiritual suavidade, nos conceda a Divina Graça e o Dom do Espírito Santo, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Para que sejamos livres de toda aflição, ira e necessidade, oremos ao Senhor.

Coro: Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem misericórdia de nós e guarda-nos, ó Deus, pela Tua Graça.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Que todo este dia seja perfeito, santo, pacífico e sem sofrimento, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Um anjo de paz, guia fiel e guardião de nossas almas e corpos, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono:O perdão e remissão de nossos pecados e transgressões, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Todas as coisas boas e proveitosas para nossas almas e pela paz do mundo, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Que nos conceda passar o resto de nossa vida em paz e no arrependimento, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Que nossa vida tenha um fim cristão, irrepreensível, pacífico e sem sofrimento, por uma sentença favorável perante o temível tribunal de Cristo, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Suplicando a união da fé e a participação do Espírito Santo, encomendemo-nos mutuamente uns aos outros e toda a nossa vida a Cristo Deus.

Coro: A Ti, ó Senhor.

Sacerdote: E concede-nos, Senhor, que ousemos com toda confiança e sem condenação invocar a Ti, ó Deus Pai Celestial, e dizer-Te:

Pai Nosso

(coro e/ou fiéis).

PAI nosso que estás no céu, santificado seja o Teu Nome, venha a nós o Teu reino, seja feita a Tua vontade, assim na terra como no céu. O pão nosso de cada dia nos dá hoje e perdoa-nos as nossas dívidas, assim como nós perdoamos aos nossos devedores, e não nos deixes cair em tentação, mas livra-nos do maligno.

Sacerdote: Pois Teu é o reino, o poder e a glória, Pai,Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém

Sacerdote: Paz a Todos.

Coro: E a teu espírito.

Diácono: Inclinai vossas cabeças ao Senhor.

Coro: A Ti, ó Senhor.

Sacerdote: Pela graça, misericórdia e amor de Teu Filho Unigênito, com o qual És bendito, juntamente com o Teu Santíssimo Bom e Vivificante Espírito, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Diácono: Estejamos atentos.

Sacerdote: O que é Santo, aos Santos.

Coro: O único Santo, o único Senhor, Jesus Cristo, na Glória de Deus Pai. Amém.

O coro canta, então, a antífona da comunhão, bem como outros hinos, de acordo com o dia ou a festa da Igreja. Neste momento o celebrante comunga no altar e prepara a comunhão para os fiéis.

Os fiéis, que se preparam para comungar os Preciosos Corpo e Sangue de nosso Senhor Jesus Cristo, dirigem-se para perto do altar, beijam a imagem no meio da Igreja, fazem uma inclinação de cabeça aos fiéis presentes, pedindo-lhes perdão e ficam à espera da comunhão com toda fé e devoção, tendo a mente completamente voltada à misericórdia de Deus, orando em silêncio.

Comunhão

Abrem-se as Portas Reais e o sacerdote traz o Cálice Sagrado dizendo:

Sacerdote: Com fé e temor de Deus, aproximai-vos.

Coro: Bendito seja o que vem em nome do Senhor, o Senhor é Deus e se manifestou a nós.

Sacerdote: Creio, Senhor, e confesso que em verdade Tu És Cristo, Filho de Deus vivo e que vieste ao mundo para salvar os pecadores, do qual eu sou o primeiro. Creio ainda que este é o Teu Puríssimo Corpo e que este é Teu Próprio e Precioso Sangue. Suplico-Te, pois, tem misericórdia de mim e perdoa-me as minhas faltas voluntárias e involuntárias, que cometi por palavras ou ações, com conhecimento ou por ignorância e concede-me, sem condenação, receber Teus puríssimos Mistérios para a remissão dos pecados e para a vida eterna. Amém.

De Tua ceia mística, aceita-me hoje como participante, ó filho de Deus pois não revelarei Teu Mistério aos Teus inimigos,

Nem Te darei o beijo como Judas, mas como o ladrão me confesso: lembra-Te de mim, Senhor, no Teu reino, Que não seja para Teu juízo ou condenação a recepção de Teus Santos Mistérios, Senhor, mas para a cura da alma e do corpo. Amem.

Coro: Recebei o Corpo de Cristo, bebei da Fonte da Vida.

Quando termina a comunhão, o coro canta:

Coro: Aleluia, Aleluia, Aleluia.

O sacerdote coloca o cálice no altar e, voltando-se para o povo, os abençoa e diz:

Sacerdote: Salva, ó Deus, o Teu povo e abençoa a Tua herança.

Coro: Vimos a Luz Verdadeira, recebemos o Espírito Celestial, encontramos a verdadeira fé, adoramos a Trindade indivisível: Ela nos salvou.

O sacerdote, após incensar os Sagrados Dons, toma-Os nas mãos e voltando-se para o povo, diz:

Sacerdote: Eternamente, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém. Que os nossos lábios, Senhor, estejam cheios de Teus louvores, para que cantemos a Tua Glória, pois concedestes participar dos Teus Santos, Divinos, Imortais e Vivificantes Mistérios. Conserva-nos na Tua Santidade, para o dia inteiro aprender a Tua verdade. Aleluia, Aleluia, Aleluia.

Diácono: Atentos. Tendo recebido os Divinos, Santos, Preciosos, Imortais, Celestiais, Vivificantes e Temíveis Mistérios, agradeçamos dignamente ao senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem piedade de nós e guarda-nos, ó Deus pela Tua Graça.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Tendo pedido que este dia inteiro seja perfeito, santo, pacifico e sem pecado, encomendemo-nos mútuamente uns aos outros e toda nossa vida a Cristo Deus.

Coro:,A Ti, ó Senhor.

Sacerdote: Pois Tu és a nossa santificação e a Ti rendemos glória, Pai Filho e Espírito Santo, Agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Sacerdote: Saiamos em paz.

Coro: Em nome do Senhor.

Diácono: Oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Sacerdote: Senhor, Tu que abençoas os que Te bendizem a santificas os que em Ti confiam, Salva o Teu povo e abençoa a Tua herança, guarda a plenitude da Tua Igreja, santifica os que amam a magnificência da Tua Casa. Glorifica-os com o Teu divino poder e não nos abandone, nós que confiamos em Ti. Dá a paz ao Teu mundo, às Tuas Igrejas, aos sacerdotes e a todo Teu povo. Porque toda boa dádiva e todo dom perfeito vem do alto, procedente de Ti, ó Pai das luzes, e a Ti rendemos glória, ação de graças e adoraçao, Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém. Bendito seja o nome do Senhor de agora e por toda a eternidade (três vezes).

Sacerdote: A benção do Senhor esteja sobre vós pela Sua graça e Seu amor pela humanidade, a todo o momento, pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Sacerdote: Glória a Ti, Cristo Deus, esperança nossa, glória a Ti.

Coro: Glória ao Pai, ao Filho e ao Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos. Amém.

Coro: Senhor, tem piedade. (três vezes). Abençoai.

Sacerdote: Que Cristo, nosso verdadeiro Deus ressuscitado dos mortos, pelas orações de Sua Puríssima Mãe, dos santos gloriosos e ilustres Apóstolos, do nosso Pai entre os Santos, João Chrisóstomo, Arcebispo de Constantinopla, dos Santos (…), dos Santos justos antepassados de Deus, Joaquim e Ana e de todos os santos, tenha piedade de nós e nos salve, pois Ele é infinitamente bom e benevolente.

Coro: Amém.

Estas palavras da bênção final variam de acordo com o dia da semana e a festa.

Os fiéis aproximam-se do celebrante e, um a um, beijam a Cruz e recebem o pão bento.

*** *** ***

Orações de Agradecimento

Depois da Comunhão.

Sacerdote: Glória a Ti, ó Deus (três vezes).

Primeira Oração

Agradeço-Te, Senhor meu Deus, por não teres rejeitado a mim pecador, mas por permitir-me ser participante de Teus Santos Mistérios.

Agradeço-Te por me ter permitido, embora indigno, receber os Teus Puríssimos Dons Celestiais. Porém, Senhor Benevolente, que morreste e ressuscitaste por nossa causa, e nos destes estes temíveis e Vivificantes Mistérios para o bem e a santificação de nossas almas e corpos,concede para que em mim eles sejam para a cura do corpo e da alma, para a libertação de todo inimigo, para a iluminação dos olhos do meu coração, para a paz das minhas forças espirituais, para uma fé inquebrável, para um amor sincero, para plenitude da sabedoria, cumprimento dos Teus mandamentos, aumento da Tua divina graça e ajuntar-me ao Teu reino para que, mantido por Eles na Tua Santidade, sempre me lembre da Tua graça e não viva mais para mim, mas para Ti, nosso Senhor e Benfeitor. E assim, ao partir dessa vida na esperança da vida eterna, possa alcançar o descanso esterno, onde é constante a voz dos que se rejubilam e incessante a felicidade dos que contemplam a beleza indizível de Tua face. Pois Tu és, o Cristo nosso Deus, o desejo verdadeiro e a felicidade inefável dos que Te amam, e a Ti louva toda a criação, por toda a eternidade. Amém.

Segunda Oração

De São Basílio, O Grande

Ó Cristo Deus Soberano, Rei dos séculos e Criador de todas as coisas, agradeço-Te por todos os bens que me tens dado e pela comunhão dos Teus puríssimos e vivificantes Mistérios. Rogo-Te, misericordioso e amante da humanidade, guarda-me sob Tua proteção, à sombra das Tuas asas e conceda-me, até o meu último suspiro, com consciência pura, receber dignamente os Teus Santos Dons para a remissão dos pecados e alcançar a vida eterna. Pois tu és o Pão da Vida, a Fonte da Santidade, Doador de Bens. A Ti rendemos glória, juntamente com o Pai e o Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Terceira Oração

De São Simeão Metafrastes

Por Tua vontade me deste o Teu corpo em alimento, ó fogo que consome os indignos. Não me consumas ó meu Criador, porém entra em meus membros, em todo o meu ser, no coração e na alma. Queima os espinhos de todos os meus pecados, purifica a alma, santifica os pensamentos, firma as ligaduras juntamente com os ossos. Ilumina os meus cinco sentidos, fixa todo o meu ser no Teu amor. Guarda, protege e livra-me de toda ação ou palavra destruidora da alma. Purifica-me, lava-me e adorna-me Torna-me bondoso, compreensivo e iluminado. Faça-me morada somente de Teu Espírito e nunca do pecado. Que esta Tua casa, pela entrada da comunhão, fuja de todo o mal e de todo o vício, como do fogo. Apresento diante de ti as orações de todos os santos, das potestades.

Angelicais, do Teu precursor, dos sábios apóstolos, juntamente com Tua pura e Imaculada Mãe, cujas preces ó Cristo meu, aceita com compaixão e faz deste teu servo um filho de luz. Somente Tu trazes, ó bondoso, a santidade e a luz às nossas almas e, diariamente nós Te rendemos glória, que a Ti é devida como Deus e Senhor.

Quarta Oração

Que o Teu Santo Corpo seja para a minha vida eterna, ó Senhor Jesus Cristo, nosso Deus, e o Teu precioso Sangue para a remissão dos pecados. Que seja este agradecimento para minha alegria, saúde e satisfação e no dia do Teu terrível segundo advento permita-me ficar à mão direita da Tua glória, pelas orações de Tua Mãe puríssima e de todos os santos.

Quinta Oração

Santíssima Soberana, Mãe de Deus, luz de minha alma obscurecida, minha esperança, meu abrigo, meu refúgio, minha consolação e alegria: agradeçoTe por teres permitido que eu, embora indigno, recebesse o puríssimo Corpo e preciosíssimo Sangue de Teu Filho. Tu, de quem nasceu a Verdadeira Luz, ilumina os olhos da sabedoria de meu coração. Tendo dado nascimento à Fonte da Imortalidade, renova minha vida, morta pelo pecado. Bondosa Mãe de Deus misericordioso, tem misericórdia de mim e dá-me humildade em meus pensamentos, coração contrito, devoção e liberdade à minha mente escravizada. Torna-me digno, até o meu último suspiro, de receber sem condenação a santidade destes puríssimos Sacramentos, para a cura da alma e do corpo. E dá-me lágrimas de arrependimento e confissão, para que eu possa louvar-Te e glorificar-Te todos os dias de minha vida, porque Tu és bendita e gloriosa por todos os séculos. Amém.

Agora, Senhor, deixa ir em paz o Teu servo, segundo a Tua palavra. Porque os meus olhos viram a Tua salvação que preparaste ante a face de todas as nações. Luz para iluminação dos povos e glória de Teu povo Israel.

Santo Deus, Santo Forte, Santo Imortal, tem piedade de nós (três vezes).

Glória ao Pai, ao Filho e ao Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos. Amém.

Santíssima Trindade, tem piedade de nós; Senhor, purifica-nos de nossos pecados; Soberano, perdoa as nossas transgressões. Santo, visita-nos e cura nossas fraquezas, por Teu santo nome.

Senhor, tem piedade (três vezes).

Glória ao Pai, ao Filho e ao Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Pai nosso que está no céu, santificado seja o Teu nome, venha a nós o Teu reino, seja feita a tua vontade, assim na terra como no céu. O pão nosso de cada dia nos dá hoje e perdoa-nos as nossas dívidas, assim como nós perdoamos aos nossos devedores e não nos deixes cair em tentação, mas livra-nos do mal.

Sacerdote: Pois Teu é o reino, o poder e a glória, Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos

Leitor: Amém.

De Teus lábios, como iluminação do fogo, brilhou a graça que iluminou o mundo. Não procurou para o mundo tesouros da avareza, mas mostrou-nos a altura da humildade. Ó Pai João Chrisóstomo, cujas palavras nos instruirão, roga ao verbo Cristo Deus pela salvação de nossas almas.

Glória ao Pai, ao Filho e ao Espírito Santo. Do céu recebeste a graça Divina e por Teus lábios ensinas a todos a adorar o único Deus na Trindade, ó João Chrisóstomo, Santo e Bem Aventurado, dignamente Te louvamos, Tu és nosso mestre e nos revelas as coisas divinas.

Agora e sempre e pelos séculos dos séculos. Amém. Firme Protetora dos Cristãos, constantemente intercedendo junto ao Criador, não desprezes o apelo dos pecadores mas, na tua bondade, ajuda-nos,a nós que confiantemente clamamos por Ti. Sê solicita em ouvir as nossas petições, pronta em defender-nos, ó Mãe de Deus, que sempre protege aqueles que Te veneram.

Senhor, tem piedade. (12 vezes).

Mais honorável que os querubins e incomparavelmente mais gloriosa que os Serafins, que ao verbo de Deus deste nascimento sem mácula: És verdadeiramente a Mãe de Deus e nós Te exaltamos.

Glória ao Pai, ao filho e ao Espírito Santo agora e sempre e pelos séculos dos séculos. Amém. Senhor, tem piedade, (3 vezes). Abençoai.

Sacerdote: Que Cristo, nosso verdadeiro Deus ressuscitado dos mortos, pelas orações de Sua Puríssima Mãe, de nosso Pai São João Chrisóstomo, Arcebispo de Constantinopla e de todos os Santos, tenha piedade de nós e nos salve,pois Ele é infinitamente bom e nos ama.

Leitor: Amém.

Rua Paratiquara, 151 – Vila Alpina

Cep: 03209-040 – São Paulo – Brasil

Copyright

Direitos Autorais Reservados

Tradução

Reverendo Arcipreste George Petrenko

Editoração E Revisão

Ana Berenice M. Baranov

Apresentação

São Paulo, Outubro De 1997.

　

(divina_liturgia.doc, 08-05-99)

　

　

　

　

　

　

　

　

　

 

 

 

 

DUMNEZEIASCA LITURGHIE

a sfântului IOAN GURĂ DE AUR

Arhiepiscopul Constantinopolului

Liturghia Catehumenilor

Sfintele uşi sunt deschise şi perdeaua ridicată. Diaconul, stând în faţa uşilor împărăteşti zice cu glas mare:

Diaconul: Binecuvântează, părinte.

Preotul, având capul descoperit, ia Sfânta Evanghelie cu amândouă mâinile, o ridică puţin şi face semnul Sfintei Cruci pe sfântul antimis, începând cu capătul de sus, apoi cu cel de jos, la stânga şi la dreapta zicând:

Preotul: Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Preotul închide sfintele uşi, iar diaconul zice ectenia mare. Dacă nu este diacon o zice preotul din altar.

Ectenia Mare

Diaconul: Cu pace Domnului să ne rugăm.

În timpul ecteniei mari strana răspunde după fiecare ectenie de cerere.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, şi pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm.

Pentru (aici se pomeneşte Cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod), Domnului să ne rugăm.

Pentru sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

Pentru buna-întocmire a văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pen tru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Aici se pot adăuga şi alte ectenii pentru felurite cereri.

Pentru ca să fim izbăviţi noi, de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.

Când strana cântă Preasfântă Născătoare…, preotul zice încet rugăciunea antifonului întâi.

Strana: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Diaconul: Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Rugăciunea Antifonului întâi

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, a Cărui stăpânire este neasemănată şi slavă neajunsă, a Cărui milă este nemăsurată şi iubire de oameni negrăită, Însuţi Stăpâne, după milostivirea Ta, caută spre noi şi spre sfântă biserica aceasta, şi fă bogate milele Tale şi îndurările Tale cu noi şi cu cei ce se roagă împreună cu noi.

Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântă acum antifonul întâi. La încheierea antifonului, diaconul stă din nou înaintea sfintelor uşi, îşi ridică orarul şi zice ectenia mică.

Ectenia Mică

Diaconul: Iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne, miluieşte.

Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.

Când strana cântă Preasfântă Născătoare…, preotul zice încet rugăciunea antifonului îal doilea.

Strana: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi

Diaconul: Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Rugăciunea Antifonului al doilea

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; plinirea Bisericii Tale o păzeşte, sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale, Tu pe aceştia îi prea măreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine.

Cu glas tare preotul zice ecfonisul.

Preotul: Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântă acum antifonul al doilea. La încheierea antifonului, diaconul stă iarăşi în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu, ridică orarul şi zice ectenia mică.

Ectenia Mică

Diaconul: Iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne, miluieşte

Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.

Când diaconul intră în altar pe uşa dinspre miazăzi, stă la locul său la sfânta masă şi se înclină în faţă preotului, în timp ce preotul zice rugăciunea antifonului al treilea.

Strana: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi

Diaconul: Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Rugăciunea Antifonului al Treilea

Preotul: Cel ce ne-ai dăruit nouă aceste rugăciuni obşteşti şi împreună-glăsuite, Cel ce şi la doi şi la trei, care se unesc în numele Tău, ai făgăduit să le împlineşti cererile, Însuţi, şi acum, plineşte cererile cele de folos ale robilor Tăi dându-ne nouă, în veacul de acum, cunoştinţa adevărului Tău, şi în cel ce va să fie, viaţă veşnică dăruindu-ne.

Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Că bun şi iubitor de oameni eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În timp ce strana cântă antifonul al treilea sau Fericirile, preotul şi diaconul fac trei închinăciuni înaintea Sfintei Mese. Preotul ridică Sfânta Evanghelie şi o dă diaconului. Diaconul merge înaintea preotului în jurul altarului. Ei ies pe uşa dinspre miazănoapte şi se opresc în mijlocul bi sericii.

Intrarea mică

Diaconul, stând în mijlocul bisericii, în faţa preotului şi puţin în dreapta sa, zice:

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluieşte.

Preotul zice Rugăciunea Intrării:

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat în ceruri cetele şi oştile înge rilor şi ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor îngeri, care slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închi nă ciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După rugăciune, diaconul, ţinând orarul în mâna dreaptă, arată către răsărit cu mâna dreaptă şi zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfânta intrare.

Preotul, binecuvântând către sfântul altar, zice încet:

Preotul: Binecuvântată este intrarea sfinţilor Tăi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ei se închină de două ori. Diaconul îi dă Sfânta Evanghelie preotului să o sărute. Amândoi mai fac o închinăciune. Dacă însă în biserică este arhiereu (sau la mănăstire, stareţ), ei îl înlocuiesc pe preot şi diaconul duce Sfânta Evanghelie celui mai mare să o sărute, sărutând şi el mâna acestuia. După ce se termină cântarea, diaconul, stând înaintea sfintelor uşi, înalţă Sfânta Evanghelie cu icoana Învierii spre popor şi zice:

Diaconul: Înţelepciune, drepţi!

Diaconul intră în sfântul altar prin sfintele uşi. Preotul se pleacă către străni, intră în altar şi, luând Sfânta Evanghelie, o aşează pe Sfânta Masă.

Strana: Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos. Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu,

(Duminica) Cel ce ai înviat din morţi, pe noi, cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia.

(în zilele săptămânii) Cel ce eşti minunat întru sfinţi…

La praznicile împărăteşti, în loc de Veniţi să ne închinăm…, se cântă stihurile speciale.

După această cântare se cântă troparele şi condacele potri vite.

După ce se cântă condacele, diaconul, stând între sfintele uşi, cu faţa către credincioşi şi, ţinând orarul în mâna dreaptă, zice:

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Şi întorcându-se în dreapta preotului îşi pleacă capul către acesta.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul zice cu glas încet către preot:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, vremea cântării celei întreit-sfinte.

Preotul îl binecuvântează pe cap zicând:

Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, – (Pauză)

La sărbătorile mai însemnate şi mai cu seamă când slujba se face în sobor, preotul se opreşte după cuvintele : … acum şi pururea, iar diaconul se apropie de sfintele uşi şi arătând cu orarul către icoana Mântuitorului, zice:

Diaconul: Doamne, mântuieşte pe cei binecredincioşi.

Cei care se află în altar cântă zicând aceleaşi cuvinte.

Diaconul: Doamne, mântuieşte pe cei binecredincioşi (de două ori)

De fiecare dată, strana răspunde cu aceleaşi cuvinte.

Diaconul: Şi ne auzi pe noi.

Este de asemenea obiceiul ca cei din altar să cânte Şi ne auzi pe noi.

După aceasta, diaconul, cu glas mare şi înălţând orarul, zice:

Diaconul: Şi în vecii vecilor.

Când slujeşte preotul singur, zice el însuşi: Doamne, mântuieşte pe cei binecredincioşi. Apoi el cântă singur: Şi ne auzi pe noi, după care zice: Şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

În zilele de praznic, se poate zice şi altă cântare.

În timpul acestei cântări, preotul citeşte în taină:

Rugăciunea Cântării celei Întreit-sfinte

Preotul: Dumnezeule cel sfânt, Care întru sfinţi Te odihneşti, Cel ce cu glas întreit-sfânt eşti lăudat de serafimi şi slăvit de heruvimi şi de toată puterea cerească închinat; Cel ce dintru nefiinţă întru fiinţă ai adus toate; Care ai zidit pe om după chipul şi asemănarea Ta şi cu tot harul Tău l-ai împodobit; Cel ce dai înţelepciune şi pricepere celui ce cere, şi nu treci cu vederea pe cel ce greşeşte, ci pui pocăinţa spre mântuire; Care ne-ai învrednicit pe noi, smeriţii şi nevrednicii robii Tăi, şi în ceasul acesta, a sta înaintea slavei sfântului Tău jertfelnic şi a-Ţi aduce datorita închinare şi preaslăvire: Însuţi Stăpâne, primeşte şi din gurile noastre, ale păcătoşilor, întreit-sfânta cântare şi ne cercetează pe noi întru bunătatea Ta. Iartă-ne nouă toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie; sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre şi ne dă nouă să slujim Ţie cu cuvioşie în toate zilele vieţii noastre. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor care din veac au bine-plăcut Ţie. Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul şi diaconul se închină înaintea Sfintei Mese de fiecare dată când se cântă Sfinte Dumnezeule…

La Slavă… Şi acum…, diaconul, de la locul lui, arătând cu orarul spre proscomidiar, zice către preot:

Diaconul: Porunceşte, părinte.

Preotul merge la proscomidiar îşi pleacă capul şi zice:

Preotul: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi diaconul arată către scaunul de sus şi zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, scaunul cel de sus.

Diaconul rămâne în dreptul colţului sfintei mese. Preotul, se întoarce către Sfânta Masă, apoi merge către scaunul cel de sus, zicând:

Preotul: Binecuvântat eşti pe scaunul slavei împărăţiei Tale, Cel ce şezi pe heruvimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul stă cu faţa către credincioşi în dreapta scaunului de sus, locul din mijloc fiind rezervat episcopului.

După Slavă… Şi acum…, diaconul stând între sfintele uşi zice:

Diaconul: Puternic.

Şi strana cântă Sfinte Dumnezeule….

Apostolul

După plinirea Cântării celei întreit-sfinte, diaconul venind între sfintele uşi, cu faţa spre credincioşi, zice:

Diaconul: Să luăm aminte.

Preotul: Pace tuturor.

Cititorul: Şi duhului tău.

Clericii merg şi stau înaintea scaunului înalt.

Cititorul stă în mijlocul bisericii cu faţa la altar şi cântă prochimenul Apostolului. Apoi diaconul zice:

Diaconul: Înţelepciune.

Şi citeţul: Din Epistola către…

Diaconul: Să luăm aminte.

Cititorul, cu faţa la altar, citeşte Epistola.

Diaconul ia cădelniţa cu tămâie şi vine către preot pentru a primi binecuvântarea , apoi cădeşte Sfânta Masă împrejur şi în sfântul altar şi pe preot, apoi iese din altar şi cădeşte după rânduială icoanele, jeţul arhieresc, strănile, pe citeţ şi, din mijlocul bisericii, pe ceilalţi credincioşi. Apoi, intră în sfântul altar, cădind.

Evanghelia

Întorcându-se către Sfânta Masă, preotul citeşte încetişor rugăciunea dinaintea Evangheliei.

Preotul: Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina cea curată a cunoaşterii Dumnezeirii Tale şi deschide ochii gândului nostru spre înţelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri. Pune în noi şi frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului călcând, vieţuire duhov nicească să petrecem, cugetând şi făcând toate cele ce sunt spre bună-plăcerea Ta. Că Tu eşti luminarea sufle te lor şi a trupurilor noastre, Hristoase Dumneze ule şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul, isprăvind de cădit, pune cădelniţa la locul ei, se apropie de preot şi primeşte de la el Sfânta Evanghelie şi, închinându-se înaintea Sfintei Evanghelii, o ia cu amândouă mâinile şi pune capătul orarului peste ea.

După citirea Apostolului, preotul stă între sfintele uşi cu faţa spre credincioşi şi zice:

Preotul: Pace ţie, cititorule.

Citeţul: Şi duhului tău

Strana: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Diaconul iese cu Sfânta Evanghelie prin sfintele uşi. Înaintea lui merg doi purtători cu sfeşnice cu lumânări; diaconul zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, pe binevestitorul Sfântului Apostol şi Evanghelist (N)

Preotul, binecuvântându-l, zice:

Preotul: Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului, întru tot lăudatului Apostol şi Evanghelist (N) să–ţi dea ţie, celui ce binevesteşti, cuvânt cu putere multă, spre plinirea Evangheliei iubitului Său Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Diaconul: Amin.

În zilele săptămânii, preotul binecuvântează pe diacon în taină.

După aceasta, diaconul (sau preotul dacă nu este diacon) stă între sfintele uşi cu faţa către credincioşi, şi zice:

Diaconul: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie.

Preotul: Pace tuturor!

Preotul stă între sfintele uşi, cât timp diaconul citeşte din Sfânta Evanghelie.

Strana: Şi duhului tău.

Diaconul: Din Sfânta Evanghelie de la (N) citire.

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Preotul sau diaconul al doilea zice:

Preotul: Să luăm aminte.

Dacă nu este diacon, preotul citeşte Sfânta Evanghelie, dintre sfintele uşi, având de-a dreapta şi de-a stânga câte un sfeşnic cu lumânare aprinsă.

După citirea Sfintei Evanghelii, diaconul îndreaptă cartea către preot care zice::

Preotul: Pace ţie, celui ce ai binevestit.

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Preotul, primind Sfânta Evanghelie de la diacon, o sărută şi-i binecuvântează pe credincioşi cu ea în semnul crucii după care o aşează pe Sfânta Masă deasupra sfântului antimis.

După citirea textului Evangheliei, urmează de obicei tâlcuirea ei (predica).

După predică, dacă se ţine acum, se închid sfintele uşi, iar diaconul stând în faţa sfintelor uşi, în mijlocul bisericii, zice:

Ectenia cererii stăruitoare

Diaconul: Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru să zicem.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Doamne, Atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori).

În acest timp, preotul zice în taină Rugăciunea cererii stăruitoare.

Diaconul sau, dacă nu este diacon, preotul, zice:

Diaconul: Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şpentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)ţ, şi pentru toţi fraţii noştri întru Hristos.

Încă ne rugăm (aici se pomeneşte Cârmuirea tării, după îndrumările Sfântului Sinod), pentru sănătatea şi mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru fraţii noştri: preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii şi pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai noştri.

Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfânt locaşului acestuia şi pentru toţi cei mai dinainte adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri dreptmăritori creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu enoriaşi, ctitori şi binefăcători ai sfântului locaşului acestuia.

Aici se pot pune ectenii pentru diferite cereri.

Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi întru tot cinstită bise rica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Rugăciunea cererii stăruitoare

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, primeşte această rugăciune stăruitoare de la robii Tăi şi ne miluieşte pe noi, după mulţimea milei Tale, şi trimite îndurările Tale peste noi şi peste tot poporul Tău, care aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

*

* *

Ectenia pentru pomenirea morţilor

Acum se poate zice ectenia pentru cei chemaţi, potrivit cerinţelor parohiei. De obicei nu se zice în zilele de duminică, în sărbătoarea Învierii sau în zilele de sărbătoare:

Diaconul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Strana: Doamne miluieşte. (de 3 ori)

Diaconul: Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiţilor robilor lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Strana: Doamne miluieşte. (de trei ori)

Diaconul: Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor unde drepţii se odihnesc.

Strana: Doamne miluieşte. (de trei ori)

Diaconul: Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerului şi iertarea păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.

Strana: Dă Doamne.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Preotul: Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai călcat moartea şi pe diavolul l-ai surpat şi ai dăruit viaţă lumii Tale, Însuţi Doamne, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi (N), în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. Şi orice greşeală au săvârşit ei cu cuvântul, cu lucrul, sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă-le lor. Că nu este om, care să fie viu şi să nu greşească; numai Tu singur eşti fără de păcat; dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău, adevărul.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Preotul: Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna robilor Tăi (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul, sau dacă nu este diacon, preotul:

Diaconul: Întru fericita adormire, veşnică odihnă dă, Doamne, sufletelor adormiţilor robilor Tăi, celor ce s-au pomenit acum, şi le fă lor veşnică pomenire.

Şi se cântă, în altar o dată, apoi la străni de două ori: Veşnică pomenire.

Strana: Veşnică pomenire.

Ectenia pentru cei chemaţi

Preotul începe să desfacă sfântul antimis. Totuşi Ectenia şi Rugăciunea pentru cei chemaţi pot fi omise în unele situaţii. În acest caz antimisul se desface la zicerea Ecteniei Cererii Stăruitoare, înaintea ecfonisului. Dacă se omite Ectenia pentru cei chemaţi, diaconul zice acum Ectenia pentru credincioşi.

Diaconul: Rugaţi-vă cei chemaţi, Domnului.

Preotul desface partea din stânga sa.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Cei credincioşi, pentru cei chemaţi să ne rugăm, ca Domnul să-i miluiască pe dânşii.

Preotul desface partea din dreapta sa.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Să-i înveţe pe dânşii cuvântul adevărului .

Preotul desface partea de jos.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Să le descopere lor Evanghelia dreptăţii.

Preotul desface pertea de sus.

Strana: Doamne miluieşte.

Apoi preotul începe să şteargă cu buretele sfântul antimis, din toate părţile, spre îndoitura din dreapta.

Diaconul: Să-i unească pe dânşii cu Sfânta Sa sobornicescă şi apostolească Biserică.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Mântuieşte, miluieşte, apără şi-i păzeşte pe dânşii, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Cei chemaţi, capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Strana: Ţie, Doamne.

Rugăciunea pentru cei chemaţi

Preotul citeşte în taină:

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti, Care ai trimis mântuire neamului omenesc pe Unul-Născut Fiul Tău şi Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, caută spre robii Tăi cei chemaţi, care şi-au plecat grumajii înaintea Ta, şi-i învredniceşte pe dânşii, la vremea potrivită, de baia naşterii celei de a doua, de iertarea păcatelor şi de veşmântul nestricăciunii; uneşte-i pe dânşii cu sfânta Ta sobornicească şi apostolească Biserică şi-i numără pe dânşii cu turma Ta cea aleasă.

Preotul zice ecfonisul în timp ce însemnează cruciş cu buretele deasupra sfântului antimis. Apoi îl sărută şi îl pune la locul lui, sus în dreapta antimisului.

Preotul: Ca şi aceştia împreună cu noi să slăvească preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul zice din mijlocul bisericii:

Diaconul: Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi.

Iar de este un al doilea diacon, zice şi acesta, dintre sfintele uşi:

Cei chemaţi, ieşiţi.

Apoi iarăşi diaconul, din mijlocul bisericii:

Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi.

Diaconul, dintre sfintele uşi:

Ca nimeni dintre cei chemaţi (să nu rămână).

Dacă este numai un singur diacon, ori de slujeşte preotul singur, preotul zice tot dialogul:

Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi.

Cei chemaţi, ieşiţi.

Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi.

Ca nimeni dintre cei chemaţi (să nu rămână).

Liturghia CredincioŞilor

Prima ectenie pentru credincioşi

Diaconul, din mijlocul bisericii, zice:

Diaconul: Câţi suntem credincioşi, iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Se închide perdeaua de la sfintele uşi. Strana cântă din nou:

Strana: Doamne miluieşte.

Preotul citeşte în taină Prima rugăciune pentru credincioşi

Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieşte.

Rugăciunea întâi pentru credincioşi

Preotul: Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta şi acum înaintea sfântului Tău jertfelnic şi a cădea la îndurările Tale, pentru păcatele noastre şi pentru păcatele cele din neştiinţă ale poporului. Primeşte Dumnezeule, rugăciunea noastră; fă-ne să fim vrednici a-Ţi aduce rugăciuni, cereri şi jertfe fără de sânge pentru tot poporul Tău; şi ne învredniceşte pe noi, pe care ne-ai pus întru această slujbă a Ta, cu puterea Duhului Tău celui Sfânt, ca fără de osândă şi fără de sminteală, întru mărturia curată a cugetului nostru, să Te chemăm pe Tine în toată vremea şi în tot locul şi, auzindu-ne pe noi, milostiv să ne fii nouă, întru mulţimea bunătăţii Tale.

Diaconul: Înţelepciune!

Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

A Doua Ectenie pentru Credincioşi

Diaconul: Iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte. (acum şi la urmă toa rele ectenii de cerere)

Următoarele ectenii de cerere se zic numai dacă slujeşte şi un diacon. Dacă preotul slujeşte singur, el citeşte în taină a doua Rugăciune pentru credincioşi.

Diaconul: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dum nezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim noi izbăviţi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Dacă preotul slujeşte singur el continuă de aici.

Diaconul : Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieşte.

Rugăciunea a doua pentru credincioşi

Preotul: Iarăşi şi de multe ori cădem la Tine şi ne rugăm Ţie, Bunule şi Iubitorule de oameni, ca privind spre rugăciunea noastră, să curăţeşti sufletele şi trupurile noastre de toată necurăţia trupului şi a duhului şi să ne dai nouă să stăm nevinovaţi şi fără de osândă înaintea sfântului Tău jertfelnic. Şi dăruieşte, Dumnezeule, şi celor ce se roagă împreună cu noi spor în viaţă, în credinţă şi în înţelegerea cea duhov nicească. Dă lor să–Ţi slujească totdeauna cu frică şi cu dragoste şi întru nevinovăţie şi fără osândă să se împărtăşească cu Sfintele Tale Taine şi să se învrednicească de cereasca Ta împărăţie.

Diaconul: Înţelepciune.

Diaconul intră în altar prin uşa dinspre miazănoapte.

Preotul: Ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi, Ţie slavă să înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântă cântarea heruvimică până la: Ca pe împăratul…

Strana: Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o lepădăm.

Preotul citeşte în taină Rugăciunea din timpul cântării heruvimice:

Rugăciunea din timpul

cântării heruvimice

Preotul: Nimeni din cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie, sau să slujească Ţie, Împăratul slavei; căci a sluji Ţie este lucru mare şi înfricoşător chiar pentru puterile cele cereşti. Dar, totuşi, pentru iubirea Ta de oameni cea negrăită şi nemăsurată, fără mutare şi fără schimbare Te-ai făcut om, şi Arhiereu al nostru Te-ai făcut, şi, ca un Stăpân a toate, ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice şi fără sânge; că singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stăpâneşti cele cereşti şi cele pământeşti, Care Te porţi pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor şi Împăratul lui Israel, Cel ce singur eşti Sfânt şi întru sfinţi Te odihneşti. Deci pe Tine Te rog, Cel ce singur eşti bun şi binevoitor, caută spre mine păcătosul şi netrebnicul robul Tău, şi-mi curăţeşte sufletul şi inima de cugete viclene; şi învredniceşte-mă, cu puterea Sfântului Tău Duh, pe mine, cel ce sunt îmbrăcat cu harul preoţiei, să stau înaintea sfintei Tale mese acesteia şi să jertfesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi scumpul Tău Sânge. Căci la Tine vin, plecându-mi grumajii mei şi mă rog Ţie: Să nu întorci faţa Ta de la mine, nici să mă lepezi dintre slujitorii Tăi, ci binevoieşte să–Ţi fie aduse darurile acestea de mine păcătosul şi nevrednicul robul Tău. Că Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După ce preotul a zis rugăciunea, el şi diaconul zic în taină cântarea heruvimică de trei ori, făcând câte o închinăciune la fiecare sfârşit.

Cântarea heruvimică

Preotul: Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o lepădăm…

Diaconul: …Ca pe Împăratul tuturor, să primim pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Şi de nu s-a făcut mai înainte acoperirea Cinstitelor Daruri la proscomidiar, se face acum. Se ridică apoi perdeaua şi se deschid sfintele uşi. Diaconul dă cădelniţa preotului, şi, luând o lumânare aprinsă merge înaintea preotului care tămâiază Sfânta Masă împrejur, altarul tot şi ieşind prin sfintele uşi, tămâiază icoanele şi pe credincioşi. Preotul zice în taină Psalmul 50 până la versul Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit…. Dacă este timp el poate zice şi alte tropare de umilinţă. Întorcându-se la Sfânta Masă, preotul dă cădelniţa diaconului. Amândoi fac apoi două închinăciuni înaintea Sfintei Mese, zicând:

Preotul: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte.

După aceea preotul sărută sfântul antimis, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă. Diaconul sărută numai Sfânta Masă. Mai fac apoi amândoi o închinăciune şi se întorc plecându-se, dintre sfintele uşi, către credincioşi. Merg după aceea la proscomidiar şi închinându-se de trei ori, zic:

Dumnezeule curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte.

Diaconul: Ridică, părinte.

Preotul, luând Aerul îl pune pe umerii diaconului, zicând:

Preotul: Ridicaţi mâinile voastre la cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.

El dă sfântul disc diaconului, care îl ţine în dreptul frunţii. Preotul însuşi ia sfântul potir. Diaconul iese înaintea preotului prin uşa dinspre miazănoapte făcând Ieşirea cu Cinstitele Daruri sau Vohodul. Dacă sunt doi diaconi, preotul pune mai întâi pe umerii celui de al doilea un Aer, dându-i apoi cădelniţa. Al doilea diacon merge înaintea diaconului întâi. Iar de slujeşte numai preotul, face el singur Vohodul, având Aerul pe umeri, potirul în mâna dreaptă şi discul în mâna stângă.

Când sunt mai mulţi preoţi şi diaconi, cel dintâi dintre preoţi, împreună cu diaconii, se pleacă către credincioşi. Apoi vin şi ceilalţi preoţi începând de la cei cu rang mai mare, care se închină după rânduială şi vin în faţa proscomidiarului, având în mâna dreaptă fiecare câte o sfântă cruce, şi, la nevoie, chiar cartea Dumnezeieştii Liturghii. Preotul care a făcut Proscomidia poartă copia şi linguriţa. Şi fac Vohodul, mergând unul după altul în urma preotului celui dintâi şi când ajung în mijlocul bisericii, se întorc cu faţa spre apus. Când nu sunt diaconi, atât sfântul disc cât şi sfântul potir se iau de către întâiul dintre preoţi.

Ieşind deci din sfântul altar, întâiul dintre diaconi zice cu glas mare:

Ieşirea cu Cinstitele Daruri

Diaconul: Pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. (Acum şi la următoarele ectenii de cerere)

Al doilea diacon, mergând înaintea primului diacon, se opreeşte în faţa icoanei Sfintei Fecioare. Primul dintre diaconi intra în altar şi stă în dreapta, aşteptându-l pe preot să intre cu Sfântul Potir. Când preotul intră în altar, al doilea diacon îl cădeşte şi apoi intră şi el prin uşa dinspre miazănoapte. Înainte de a intra în altar, preotul zice următoarele ectenii de cerere:

Preotul: Pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şpe (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)ţ, să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe (aici se pomeneşte Cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod), să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe fraţii noştri: preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii şi pe toţi cei din clerul bisericesc să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru înpărăţia Sa.

Pe adormiţii întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Miron, Nicodim, Justinian şi Iustin, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfântului locaşului acestuia şi pe alţi ctitori, miluitori şi făcători de bine, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe ostaşii români căzuţi pe câmpurile de luptă pentru apărarea ţării, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe cei ce au adus aceste daruri şi pe cei pentru care s-au adus, vii şi morţi să-i pomenască Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe toţi cei adormiţi din neamurile noastre, strămoşi, moşi, părinţi, fraţi, surori şi pe toţi cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare după numele său, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Nu se citesc acum pomelnice.

Întâiul dintre preoţi zice, făcând semnul Sfintei Cruci cu potirul spre credincioşi:

Preotul: Şi pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântă mai departe cântarea heruvimică de la Ca pe Împăratul… până la sfârşit.

Strana: …Ca pe Împăratul tuturor, să primim pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Când preoţii intră în altar, întâiul dintre diaconi zice către preotul care duce sfântul potir:

Diaconul: Preoţia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Preotul zice către diacon:

Preotul: Diaconia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Şi pune sfântul potir pe antimis şi ia sfântul disc de la diacon, îl aşează pe Sfânta Masă în stânga sfântului potir, întocmai ca la proscomidiar, zicând:

Preotul: Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins.

Ca un purtător de viaţă şi mai înfrumuseţat decât raiul cu adevărat şi decât toată cămara împărătească mai luminat s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău, izvorul învierii noastre.

Se închid sfintele uşi şi perdeaua lor. Preotul ia aco-perămintele de pe sfântul disc şi de pe sfântul potir, le pune pe Sfânta Masă. După ce a luat Aerul de pe umerii diaconului, îl cădeşte, apoi îl aşează peste Cinstitele Daruri, zicând:

Preotul: Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

Luând cădelniţa, preotul cădeşte Cinstitele Daruri de trei ori, zicând:

Preotul: Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sio nului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.

Diaconul: Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot, atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Preotul dă înapoi cădelniţa. Plecându-şi capul, zice către diacon:

Preotul: Pomeneşte-mă, frate şi împreună-slujitorule.

Diaconul: Preoţia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Apoi diaconul îşi pleacă capul şi ţinând orarul cu trei degete ale mâinii drepte, zice:

Diaconul: Roagă-te pentru mine, părinte.

Preotul: Duhul Sfânt să vină peste tine şi puterea Celui preaînalt să te umbrească.

Diaconul: Acelaşi Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieţii noastre. Pomeneşte-mă, părinte.

Preotul îl binecuvântează pe diacon şi zice:

Diaconul: Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul sărută dreapta preotului, iese prin uşa dinspre miazănoapte şi mergând la locul cel obişnuit, înaintea sfintelor uşi, zice:

Diaconul: Să plinim rugăciunea noastră Domnului.

Strana: Doamne miluieşte. (Acum şi la urmă toarele ectenii de cerere)

Diaconul: Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

După aşezarea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masă, diaconul îşi urmează ectenia, în timp ce preotul zice în taină Rugăciunea punerii-înainte.

Dacă sunt mai mulţi preoţi, Sărutul Păcii poate să înceapă în timpul acestei ectenii de cerere.

Diaconul: Ziua toată desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat, la Domnul să cerem.

Strana: Dă Doamne. (Acum şi la următoarele ectenii de cerere)

Diaconul: Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor al sufletelor şi al trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, la Domnul să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, la Domnul să cerem.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi, la Domnul să cerem.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, să cerem.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.

Strana: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Diaconul: Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Rugăciunea punerii – înainte

Preotul: Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel ce eşti singur Sfânt, Care primeşti jertfă de laudă de la cei ce Te cheamă pe Tine cu toată inima, primeşte şi rugăciunea noastră a păcătoşilor şi o du la sfântul Tău jertfelnic; fă-ne vrednici a-Ţi aduce Ţie daruri şi jertfe duhovniceşti, pentru păcatele noastre şi pentru cele din neştiinţă ale poporului. Şi ne învredniceşte să aflăm har înaintea Ta, ca să fie bineprimită jertfa noastră şi să se sălăşluiască Duhul cel bun al harului Tău peste noi, peste aceste daruri puse înainte şi peste tot poporul Tău.

Preotul: Cu îndurările Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul stă cu faţa spre credincioşi şi îi binecuvântează.

Sărutul păcii

Preotul: Pace tuturor.

Strana: Şi duhului tău.

Diaconul: Să ne iubim unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim.

Strana: Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

Preotul se închină de trei ori, zicând de fiecare dată:

Preotul: Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea, Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu.

Imnul aceasta îl poate cânta clerul din altar, corul sau un cântăreţ.

Preotul sărută sfântul disc, sfântul potir şi marginea Sfintei Mese. Diaconul, face semnul crucii şi sărută crucea de pe orarul său.

De vor sluji mai mulţi preoţi, cel dintâi dintre preoţii împreună-slujitori, după ce s-a închinat Cinstitele Daruri, trece în partea dinspre miazăzi a altarului. Al doilea preot sărută şi el Cinstitele Daruri şi merge la cel dintâi care zice: Hristos în mijlocul nostru! Al doilea preot răspunde: Este şi va fi! Se sărută unul pe altul pe umeri şi cel dintâi zice: Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Cel de-al doilea preot trece în dreapta celui dintâi şi aşteaptă amândoi până ce ceilalţi preoţi sărută Sfintele Daruri şi vin la ei să schimbe sărutul păcii.

Dacă sunt mai mulţi diaconi, ei nu sărută Cinstitele Daruri, ci fiecare sfânta cruce de pe orarul său şi apoi unul pe altul, rostind aceleaşi cuvinte şi făcând întocmai ca şi preoţii.

Diaconul care a zis ectenia zice de la locul său cu glas tare:

Diaconul: Uşile, uşile, cu înţelepciune să luăm aminte!

Se ridică perdeaua sfintelor uşi. Preotul ridică Aerul deasupra Cinstitelor Daruri şi îl clatină singur, ori cu ceilalţi preoţi împreună-slujitori, dacă sunt mai mulţi. El zice, împreună cu credincioşii, Simbolul credinţei şi după cuvintele şi a înviat a treia zi sărută Aerul şi îl aşează la o parte împreună cu celelalte acoperăminte.

Simbolul credinţei (Crezul)

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om;

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat;

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;

Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică;

Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor;

Aştept învierea morţilor;

Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Pregătirea pentru Sfinţirea

Cinstitelor Daruri

Diaconul: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfă cu pace a o aduce.

Strana: Mila păcii, jertfa laudei.

Diaconul îşi face semnul crucii, intră în sfântul altar, ia un acoperământ şi apără cu evlavie Cinstitele Daruri. Se deschid sfintele uşi. Preotul, luând în mână o cruce de pe Sfânta Masă, şi stând între sfintele uşi, îi binecuvântează pe credincioşi zicând:

Preotul: Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împăr tăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi.

Strana: Şi cu duhul tău.

Preotul, înălţând Sfânta Cruce, zice tot cu faţa spre credincioşi:

Preotul: Sus să avem inimile.

Strana: Avem către Domnul.

Preotul se întoarce către icoana Mântuitorului, se pleacă şi zice:

Preotul: Să mulţumim Domnului.

Preotul se întoarce apoi la Sfânta Masă. Se închid sfintele uşi şi perdeaua.

Strana: Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimei celei de o fiinţă şi nedespărţită.

Rugăciunile de sfinţire a Cinstitelor Daruri:

Preotul: Cu vrednicie şi cu dreptate este a-Ţi cânta Ţie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lăuda, Ţie a-Ţi mulţumi, Ţie a ne închina, în tot locul stăpânirii Tale; căci Tu eşti Dumnezeu negrăit şi necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi acelaşi fiind: Tu şi Unul-Născut Fiul Tău şi Duhul Tău cel Sfânt. Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus pe noi, şi căzând noi, iarăşi ne-ai ridicat şi nu Te-ai depărtat, toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia Ta ce va să fie. Pentru toate acestea mulţumim Ţie şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Duhului Tău celui Sfânt, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim; pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă. Mulţumim Ţie şi pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deşi stau înaintea Ta mii de arhangheli şi zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi mulţi şi se rafimii cei cu câte şase aripi, care se înalţă zburând…

Diaconul, sau dacă nu este diacon, preotul face cu sfânta steluţă semnul crucii deasupra sfântului disc, atingând cu ea în cele patru părţi ale sfântului disc, când preotul zice cu glas tare:

Preotul: Cântare de biruinţă cântând, strigând, glas înălţând şi grăind:

Preotul sărută sfânta steluţă şi o pune deoparte.

Strana: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este cerul şi pământul de slava Ta! Osana întru cei de sus! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Diaconul stă în dreapta preotului, apără Cinstitele Daruri cu un acoperământ. Preotul zice în taină:

Preotul: Cu aceste fericite Puteri şi noi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, strigăm şi grăim: Sfânt eşti şi Preasfânt, Tu şi Unul-Născut Fiul Tău şi Duhul Tău cel Sfânt. Sfânt eşti şi Preasfânt şi slava Ta este plină de măreţie. Căci Tu ai iubit lumea Ta atât de mult încât pe Unul-Născut Fiul Tău L-ai dat, ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Şi Acesta venind şi toată rânduiala cea pentru noi plinind, în noaptea întru care a fost vândut şi mai vârtos Însuşi pe Sine S-a dat pentru viaţa lumii, luând pâinea cu sfintele şi preacuratele şi fără prihană mâinile Sale, mulţumind şi binecuvântând, sfinţind şi frângând, a dat Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zicând:

Diaconul, ţinând orarul cu trei degete de la mâna dreaptă, arată preotului sfântul disc, preotul, arătând cu dreapta Sfântul Agneţ, zice:

Preotul: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor.

Strana: Amin.

Preotul continuă, zicând în taină:

Preotul: Asemenea şi paharul după cină zicând:

Diaconul arată cu orarul sfântul potir, când preotul, arătând cu dreapta spre sfântul potir, zice:

Preotul: Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor.

Strana: Amin.

Preotul continuă zicând în taină:

Preotul: Aducându-ne aminte, aşadar, de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de-a dreapta, şi de cea de a doua şi slăvită iarăşi venire.

Diaconul pune acoperământul deoparte şi stând în faţa Sfântei Mese ia sfântul disc cu mâna dreaptă, şi sfântul potir cu cea stângă, cu mâna dreaptă peste cea stângă în chip de cruce, le înalţă deasupra sfântului antimis la …Ţie Ţi-aducem…, coborându-le, face semnul crucii cu ele deasupra antimisului, în timp ce preotul zice:

Dacă nu este diacon, preotul face el cele de mai sus.

Preotul: Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Ţi-aducem de toate şi pentru toate.

Strana: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru.

În timpul acestei cântări preotul şi diaconul se închină de trei ori înaintea Sfintei Mese, zicând:

Clericii: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte.

Apoi preotul ridicându-şi mâinile zice troparul Ceasului al III-lea:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie.

Diaconul: Stih 1: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

Preotul şi diaconul se pleacă din nou şi preotul, ridicându-şi mâinile, zice:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie.

Diaconul: Stih 2: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Preotul şi diaconul se pleacă din nou şi preotul, ridicându-şi mâinile, zice:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie.

Diaconul: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvintele diaconului care urmează nu se spun de către preot când acesta este singur. Când sunt mulţi preoţi, numai cel dintâi sfinţeşte Cinstitele Daruri.

Preotul zice în taină:

Preotul: Încă aducem Ţie această slujbă duhov nicească şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.

Diaconul îşi pleacă capul, arată cu orarul sfânta pâine şi zice încet:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfânta pâine.

Preotul binecuvântează peste Sfântul Agneţ, zicând:

Preotul: Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău.

Diaconul: Amin.

Diaconul arată spre Sfântul Potir şi zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfântul potir.

Preotul binecuvântează sfântul potir, zicând:

Preotul: Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău.

Diaconul: Amin.

Diaconul arată către amândouă Sfintele, şi zice:

Diaconul: Binecuvântează-le, părinte, pe amândouă.

Preotul face odată semnul crucii asupra sfântului disc şi asupra sfântului potir, zicând:

Preotul: Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt.

Diaconul: Amin, Amin, Amin.

Preotul şi diaconul se pleacă de trei ori, până la pământ. Apoi diaconul zice:

Diaconul: Pomeneşte-mă, părinte, pe mine păcătosul.

Preotul: Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul apără Sfintele Taine cu acoperământul. Dacă este numai un preot, el acoperă sfântul potir cu un acoperământ mic. Apoi continuă:

Preotul: Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.

Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească pentru cei adormiţi întru credinţă: strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli, propovăduitori, evanghelişti, mucenici, mărturisitori, pustnici şi pentru tot sufletul cel drept, care s-a săvârşit întru credinţă.

Preotul şi diaconul cad în genunchi privind spre dumneze iescul Trup şi Sânge al Domnului. Terminându-se la strană imnul Pe Tine Te lăudăm…, preotul ridică perdeaua uşilor împărăteşti şi tămâind Sfintele Taine zice:

Preotul: Mai ales pentru Preasfânta, curata, prea binecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria:

Preotul dă cădelniţa diaconului care cădeşte Sfânta Masă împrejur, proscomidiarul, altarul, pe preot şi pe cei din altar. Dacă preotul slujeşte singur, el cădeşte numai în faţa Sfintei Mese. Diaconul pune cădelniţa la o parte şi citeşte pomelnicul bisericii pentru cei adormiţi. În acest timp la strană se cântă Axionul.

Axionul Născătoarei de Dumnezeu

La praznicele împărăteşti, axionul poate fi altul.

Strana: Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născă toare de Dumnezeu, cea pururea feri ci tă şi prea nevinovată şi maica Dum nezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de ase mănare decât se rafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Înainte de terminarea Axionului Născătoarei de Dumnezeu se săvârşeşte sfinţirea anafurei. Luând de la diacon vasul cu anafură, preotul îl atinge de sfântul disc şi de sfântul potir, zicând în taină:

Preotul: Binecuvântată este anafura sfinţilor Tăi, Doamne, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Trebuie ştiut că: anfura se taie de obicei din prescura din care s-a scos Sfântul Agneţ. Dacă sunt credincioşi mulţi şi nu ajunge numai o prescură, se poate tăia şi prescura a doua, din care s-a scos părticica întru cinstea şi pomenirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Prin urmare, aceste două prescuri trebuie să fie întregi şi mai mari decât celelalte.

Preotul continuă:

Preotul: Pentru Sfântul Ioan Proorocul, Înaintemergătorul şi Botezătorul, pentru Sfinţii măriţii şi întru tot lăudaţii Apostoli, pentru Sfântul (N), a cărui pomenire o săvârşim, şi pentru toţi sfinţii Tăi; cu ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule. Şi pomeneşte pe toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii celei de veci şi-i odihneşte pe dânşii, Dumnezeul nostru, acolo unde străluceşte lumina feţei Tale.

Încă Te rugăm: Pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău, toată preoţimea, cea întru Hristos diaconime şi tot cinul preoţesc şi monahicesc.

Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească pentru toată lumea, pentru sfânta sobornicească şi apostolească Biserică; pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc, pentru (aici se pomeneşte cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod). Dă lor, Doamne, paşnică ocârmuire, ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să trăim, în toată cucernicia şi curăţia.

Dacă este timp, preotul citeşte încet pomelnicele viilor şi morţilor. Pentru cei vii zice:

Pentru mântuirea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu (N).

Iar pentru cei morţi zice:

Pentru iertarea păcatelor şi odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu (N), în loc luminat, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; odihneşte-i, Dumnezeul nostru, şi-i sălăşluieşte pe dânşii unde străluceşte lumina feţei Tale.

Acum preotul şi diaconul se spală pe mâini. După terminarea axionului Născătoarei de Dumnezeu, preotul spune cu glas tare:

Preotul: Întâi pomeneşte, Doamne, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şpe (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)ţ, pe care-l dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.

Strana: Pe toţi şi pe toate.

Diaconul pomeneşte încet la proscomidiar pomelnicul bi sericii pentru cei vii. Preotul se roagă în taină:

Preotul: Adu-Ţi aminte, Doamne, de oraşul (sau: de satul, sau: de sfânt locaşul) acesta, în care vieţuim şi de toate oraşele şi satele şi de cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însele. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, de cei bolnavi, de cei ce pătimesc, de cei robiţi şi de mântuirea lor. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce aduc daruri şi fac bine în sfintele Tale biserici, şi îşi aduc aminte de cei săraci; şi trimite peste noi toţi milele Tale.

Cu glas tare preotul spune următorul ecfonis:

Preotul: Şi ne dă nouă, cu o gură şi cu o inimă, a slăvi şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Diaconul înconjoară Sfânta Masă spre colţul din stânga plecându-şi capul şi preotul îl binecuvântează. Apoi diaconul iese prin uşa dinspre miazănoapte, mergând în mijlocul bisericii pentru rostirea ecteniei.

Strana: Amin.

Preotul, stând în dreptul sfintelor uşi se întoarce către cre dincioşi şi, binecuvântându-i cu mâna, zice ecfonisul:

Preotul: Şi să fie milele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi.

Strana: Şi cu duhul tău.

Se lasă perdeaua.

Ectenia de dinaintea Rugăciunii Domneşti

Diaconul: Pe toţi sfinţii pomenindu-i, iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Pentru Cinstitele Daruri ce s-au adus şi s-au sfinţit, Domnului să ne rugăm.

Ca Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit pe Dânsele în sfântul, cel mai presus de ceruri şi duhov nicescul Său jertfelnic, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, să ne trimită nouă dumneze iescul har şi darul Sfântului Duh, să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

În timp ce diaconul îşi urmează ectenia, preotul zice în taină rugăciunea de dinaintea Rugăciunii Domneşti:

Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi Dumnezeule cu harul Tău.

Ziua toată desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat, la Domnul să cerem.

Strana: Dă, Doamne.

Diaconul: Înger de pace, credincios îndreptător al sufletelor şi al trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, la Domnul să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, la Domnul să cerem.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace întru pocăinţă a o săvârşi, la Domnul să cerem.

　

　

　

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, să cerem.

Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Rugăciunea de dinaintea Rugăciunii Domneşti

Preotul: Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Îţi încredinţăm toată viaţa şi nădejdea noastră şi cerem şi ne rugăm şi cu umilinţă cădem înaintea Ta: Învredniceşte-ne să ne împărtăşim cu cuget curat, cu cereştile şi înfricoşătoarele Tale Taine ale acestor sfinte şi duhovniceşti mese, spre lăsarea păcatelor, spre iertarea greşelilor spre împărtăşirea cu Sfântul Duh, spre moştenirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată, sau spre osândă.

Cu glas tare preotul zice ecfonisul:

Preotul: Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată, şi a zice:

Cel mai mare sau strana zice rar şi desluşit (dacă nu o cântă credincioşii) rugăciunea:

Rugăciunea Domnească

În timpul rugăciunii, diaconul îşi pune orarul cruciş peste piept.

Toţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ; pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Preotul zice ecfonisul:

Preotul: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Ridicând puţin perdeaua, preotul zice:

Preotul: Pace tuturor.

Strana: Şi duhului tău.

Diaconul: Capetele voastre, Domnului să le plecaţi.

Strana: Ţie, Doamne.

Preotul zice în taină rugăciunea de după Rugăciunea Domnească:

Preotul: Mulţumim Ţie, Împărate nevăzut, Cel ce toate le-ai făcut cu puterea Ta cea nemăsurată şi cu mulţimea milei Tale din nefiinţă la fiinţă toate le-ai adus. Însuţi, Stăpâne, caută din cer spre cei ce şi-au plecat Ţie capetele lor; că nu le-au plecat trupului şi sângelui, ci Ţie, înfricoşătorului Dumnezeu. Tu deci, Stăpâne, cele puse înainte nouă tuturor, spre bine le întocmeşte, după trebuinţa deosebită a fiecăruia: cu cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer împreună călătoreşte, pe cei bolnavi îi tămăduieşte, Cel ce eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.

Preotul zice cu glas tare:

Preotul: Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul se roagă în taină:

Preotul: Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt locaşul Tău şi de pe scaunul slavei împărăţiei Tale şi vino ca să ne sfinţeşti pe noi, Cel ce sus împreună cu Tatăl şezi şi aici în chip nevăzut, împreună cu noi eşti. Şi ne învredniceşte, prin mâna Ta cea puternică, a ni se da nouă Preacuratul Tău Trup şi Scumpul Tău Sânge şi prin noi la tot poporul.

Preotul şi diaconul se închină de trei ori, zicând în taină de fiecare dată:

Clericii: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte.

Diaconul sau, dacă nu este diacon, preotul zice cu glas tare:

Diaconul: Să luăm aminte…

Preotul, luând Sfântul Trup cu amândouă mâinile, Îl înalţă în semnul Sfintei Cruci, deasupra sfântului disc, zicând :

Preotul: …Sfintele, sfinţilor.

Strana: Unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.

Sfânta Împărtăşanie

Această cântare se schimbă în funcţie de zilele săptămânii şi se pot zice acum şi alte cântări.

Strana: Lăudaţi-l pe Domnul din ceruri; lăudaţi-L pe El întru cele înalte. Aliluia, aliluia, aliluia!

Diaconul intră în sfântul altar şi stă în dreapta preotului care ia Sfântul Trup în mâini. Diaconul zice:

Diaconul: Sfărâmă, părinte, Sfântul Trup.

Preotul sfărâmă Sfântul Trup în patru părţi, cu luare-aminte şi cu evlavie, zicând:

Preotul: Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă şi nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte.

Aşează cele patru părţi pe sfântul disc în semnul crucii astfel:

Diaconul arată cu orarul sfântul potir, zicând:

Diaconul: Plineşte, părinte, sfântul potir.

Preotul ia părticica, însemnată cu IS, face cu dânsa semnul Sfintei Cruci deasupra sfântului potir, şi zice:

Preotul: Plinirea potirului credinţei Sfântului Duh.

Pune părticica în sfântul potir. Apoi îşi şterge degetele cu buretele, deasupra sfântului disc.

Diaconul: Amin.

Diaconul ia căldura şi zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, căldura.

Preotul binecuvântează căldura, zicând:

Preotul: Binecuvântată este căldura sfinţilor Tăi, Doamne, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Diaconul, sau dacă nu este diacon, preotul zice:

Diaconul: Amin

Diaconul toarnă apoi în chipul Sfintei Cruci atât cât chibzuieşte că ajunge să încălzescă Sfintele, zicând:

Diaconul: Căldura credinţei plină de Duhul Sfânt. Amin.

Preotul împarte cu copia părticica HS în tot atâtea părticele câţi clerici împreună-slujitori sunt. El le pune pe partea de jos a sfântului disc. Cei prezenţi fac trei închinăciuni şi cer apoi iertare unul de la altul. Apoi preotul zice:

Preotul: Apropie-te, diacone.

Diaconul trecând prin partea de răsărit a Sfintei Mese, vine la stânga preotului. Ţinând palmele întinse cruciş, dreapta peste stânga, zice:

Diaconul: Dă-mi mie, părinte, Cinstitul şi Preasfântul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Preotul, având buretele între degetele de la mâna stângă, ia una din bucăţile din părticica HS şi ţinând-o deasupra buretelui, o dă diaconului, zicând:

Preotul: Cinstitul şi Preasfântul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dă ţie diaconului (N), spre iertarea păcatelor tale şi spre viaţa de veci.

Diaconul, primind părticica din Sfântul Trup în palma dreaptă, răspunde:

Diaconul: Amin. Hristos în mujlocul nostru.

Preotul: Este şi va fi.

Diaconul sărută dreapta preotului şi se duce în partea de răsărit a Sfintei Mese şi plecându-şi capul aşteaptă să ia şi preotul părticica din Sfântul Trup. Preotul pune buretele sub degetul mijlociu al mâinii drepte, între arătător şi inelar, iar cu stânga ridică părticica sa şi o pune în palma dreaptă, zicând:

Preotul: Cinstitul şi Preasfântul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dă mie preotului (N), spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci.

Îşi şterge degetele cu buretele, deasupra sfântului disc şi aşezând palma stânga sub mâna dreaptă, se pleacă înaintea Sfintei Mese şi împreună cu diaconul zic în taină rugăciunile dinaintea împărtăşirii:

Rugăciunile dinaintea Împărtăşaniei

Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că Acesta este însuşi Preacurat Trupul Tău şi Acesta este însuşi Scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă. Şi mă învredniceşte, fără osândă, să mă împărtăşesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.

Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi, Taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, în împărăţia Ta.

Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului.

Preotul şi diaconul se împărtăşesc, cu părticelele pe care le ţin în mâini, cu frică şi cu toată evlavia, ştergându-şi după aceea mâna cu buretele deasupra sfântului antimis.

Preotul, luând cu amândouă mâinile şi cu un acoperământ sfântul potir, se împărtăşeşte de trei ori dintr-însul, zicând:

Preotul: Mă împărtăşesc eu, robul lui Dumnezeu, preotul (N), cu Cinstitul şi Sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci. Amin.

Apoi îşi şterge preotul buzele sale şi sfântul potir cu aco perământul şi zice:

Preotul: Iată S-a atins de buzele mele şi va şterge fărădelegile mele şi de păcatele mele mă va curăţi.

Încă ţinând sfântul potir cu un acoperământ, cheamă pe diacon, zicând:

Preotul: Apropie-te, diacone.

Diaconul vine, se închină şi zice:

Diacon: Iată vin la nemuritorul Împărat.

Diaconul ia cu stânga colţul liber al acoperământului şi îl aşează sub bărbie, iar cu dreapta apucă de marginea pos tamentului sfântului potir, spre a înlesni preotului lucrarea, iar preotul îl împărtăşeşte de trei ori, zicând:

Preotul: Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu, diaconul (N), cu Cinstitul şi Sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântui to rului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor sale şi spre viaţa de veci.

Şi diaconul zice:

Diaconul: Amin.

După ce s-a împărtăşit diaconul, preotul zice:

Preotul: Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge fărădelegile tale şi de păcatele tale te va curăţi.

Diaconul îşi şterge apoi buzele şi sfântul potir cu aco perământul.

(Tipicul american) Când sunt mai mulţi credincioşi pregătiţi să se împărtăşească, sfărâmă cu grijă cele două sfinte părţi NI şi KA în sfântul potir. Părticica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, a sfinţilor, a viilor şi a morţilor nu se pun în potir ci se lasă pe sfântul disc, până ce se vor cumineca toţi credincioşii. Când diaconul pune părticelele NI şi KA în potir, zice:

(Tipicul românesc) Punând întâi părticelele NI şi KA una după alta în sfântul potir, diaconul (sau dacă nu este diacon, preotul), zice:

Diaconul: Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir părticica Născătoarei de Dumnezeu, diaconul (dacă nu este diacon, preotul) zice:

Diaconul: Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu, Curată, Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru Învierea Celui născut al tău.

(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir, părticelele pentru cele nouă cete ale sfinţilor, diaconul (sau dacă nu este diacon, preotul) zice:

Diaconul: O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O, Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai cu adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale.

(Tipicul românesc) Diaconul sau preotul trage după aceea uşor cu buretele miridele pentru vii şi pentru morţi, şi le pune în sfântul potir, zicând:

Diaconul: Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.

Diaconul sau preoţii, ştergând apoi bine sfântul disc şi sfântul antimis, ia părticelele rămase şi le pune în sfântul potir pe care după aceea îl acoperă. Pune apoi pe sfântul disc Aerul, întocmit, apoi sfânta steluţă, iar peste ea acoperământul. După aceea, preotul citeşte în taină rugăciunea de mulţumire.

* Adesea, predica se ţine acum.

Rugăciunea de mulţumire

Preotul: Mulţumim Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oa meni, Dătătorule de bine al sufletelor noastre, că şi în ziua de acum ne-ai învrednicit pe noi de cereştile şi nemuritoarele Tale Taine. Îndreptează calea noastră, întăreşte-ne pe noi, pe toţi, întru frica Ta; păzeşte viaţa noas tră, întăreşte paşii noştri, pentru rugă ciunile şi mijlocirile măritei Născătoarei de Dum nezeu şi pururea Fecioarei Maria şi pentru ale tuturor sfinţilor Tăi.

Preotul şi diaconul îşi spală mâinile. Când se termină pre dica, se ridică perdeaua şi se deschid sfintele uşi, iar diaconul, închinându-se o dată, primeşte sfântul potir de la preot şi, stând între sfintele uşi, înalţă potirul şi zice:

Diaconul: Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi.

Strana: Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului. Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă!

În Săptămâna Luminată strana cântă: Hristos a înviat… (o dată).

Întorcându-se spre sfântul altar, diaconul dă sfântul potir preotului. Credincioşii se apropie, unul câte unul, să se împărtăşească cu Sfintele Daruri. Preotul, stând cu faţa către ei şi ţinând în mâini sfântul potir, zice rugăciunile dinaintea împărtăşaniei:

Preotul: Cred, Doamne, şi mărturisesc…, Cinei Tale celei de taină…, Nu spre judecată sau spre osândă…,

Credincioşii vin unul după altul cu umilinţă şi cu frică, închinându-se şi ţinând mâinile strânse la piept. Preotul zice fiecăruia:

Preotul: Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu (N) cu Cinstitul şi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor lui şi spre viaţa de veci.

În timpul împărtăşirii credincioşilor, strana cântă: Trupul lui Hristos primiţi…, Cinei Tale celei de taină… sau alte cântări.

Strana: Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi. Aliluia, aliluia, aliuluia!

Cei împărtăşiţi îşi şterg buzele cu sfântul acoperământ şi sărută sfântul potir închinându-se.

La încheierea împărtăşirii credincioşilor, preotul, ţinând cu amândouă mâinile sfântul potir (sau, de nu este nimeni de împărtăşit, luându-l de la diacon) îi binecuvântează pe cre dincioşi cu sfântul potir şi zice

Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta.

Strana: Am văzut lumina cea adevărată, am pri mit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închi nându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.

De la Paşti până la Înălţare: Hristos a înviat… (o dată)

De la Înălţare până la Rusalii: Înălţatu-Te-ai întru mărire…

În timpul cântării, preotul pune sfântul potir pe sfântul antimis şi diaconul pune în sfântul potir celelalte părticele de pe sfântul disc.

Preotul tămâiază Sfintele Daruri de trei ori, zicând:

Preootul: Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta.

Preotul dă cădelniţa diaconului, care le ridică deasupra capului şi, trecând prin faţa Sfintei Mese, se întoarce spre credincioşi arătându-le sfântul disc, apoi îl duce la proscomidiar şi-l pune acolo.

Preotul se închină de trei ori în faţa Sfintei Mese şi zice în taină:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Dacă nu este diacon, preotul se închină de trei ori înaintea Sfintei Mese, ia sfântul disc cu mâna stângă şi sfântul potir cu mâna dreaptă şi ţinând sfântul potir deasupra sfântului disc, zice în taină: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Sfârşindu-se de cântat la strană: Am văzut Lumina cea adevărată…, preotul se întoarce către credincioşi, zicând cu glas mare:

Preotul: …totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta; că ne-ai învrednicit pe noi să ne împărtăşim cu sfintele, dumnezeieştile, nemuritoarele, preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta, toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia, aliluia, aliluia!

În timpul acestei cântări, preotul merge la proscomidiar şi pune sfântul potir acolo (iar dacă nu este diacon, duce şi sfântul disc). Preotul cădeşte Sfintele de trei ori, nezicând nimic. Diaconul, având capul acoperit, merge în faţa sfintelor uşi şi zice ectenia (dacă nu este diacon, următoarea ectenie se zice de către preot). Preotul se întoarce la Sfânta Masă şi strânge sfântul antimis, începând cu partea de răsărit şi continuând cu cea de apus, cea de miazăzi şi în urmă cea de miazănoapte.

Ectenia de mulţumire

Diaconul: Drepţi, primind dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereştile şi de viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie să mulţumim Domnului.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Ziua toată desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu, să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Diaconul merge înaintea icoanei Mântuitorului şi aşteaptă acolo cu capul plecat, până la sfârşitul rugăciunii amvonului.

Preotul face cruce peste sfântul antimis cu Sfânta Evanghelie, zicând ecfonisul:

Preotul: Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Aşează Sfânta Evanghelie pe Sfânta Masă, aşa cum era la începutul Sfintei Liturghii.

Strana: Amin.

Preotul, având capul acoperit şi privind spre credincioşi zice:

Preotul: Cu pace să ieşim.

Strana: Întru numele Domnului.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Preotul, luându-şi Liturghierul, iese prin sfintele uşi, merge în mijlocul bisericii, face o închinăciune către altar şi zice rugăciunea amvonului.

Rugăciunea amvonului

Preotul: Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta; şi nu ne lăsa pe noi cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor, (aici se pomeneşte Cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod) şi la tot poporul Tău. Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Dacă credincioşii aduc daruri întru cinstirea şi pomenirea Sfântului sau pentru sărbătoare (colivi, brânză şi ouă, struguri, pârgă de poame, ori alte roade), se cântă la strană troparele şi condacul sărbătorii.

Strana: (Cântarea cuvenită)

Preotul tămâind zice:

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Preotul, stând lângă daruri, zice cu glas mare rugăciunea potrivită cu felul de daruri (rugăciunile de acest fel se găsesc mai departe în Liturghier).

Preotul: (Zice rugăciunea potrivită din Liturghier)

Strana: Amin.

Strana cântă:

Strana: Fie numele Domnului binecuvântat… (de 3 ori)

În Săptămâna Luminată… Hristos a înviat… (de trei ori)

Strana continuă cu Psalmul 33 (de trei ori):

Strana: Bine voi cuvânta pe Domnul…

Preotul se pleacă spre credincioşi, în dreapta şi în stânga, şi intră prin sfintele uşi. Diaconul intră prin uşa dinspre miazănoapte. Merg către proscomidiar unde îşi descoperă şi îşi pleacă capetele amândoi. Preotul zice următoarea rugăciune:

Preotul: Plinirea Legii şi a proorocilor Tu însuţi fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit toată rânduiala părintească, umple de bucurie şi de veselie inimile noastre, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul, din sfintele uşi, zice:

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul îşi descoperă capul, se întoarce la proscomidiar şi consumă ce a rămas din Sfintele Taine. El curăţă sfântul potir cu vin şi apă. Apoi îl şterge cu un ştergar anume pregătit şi pune sfântul potir cu celelalte obiecte liturgice.

Preotul, acoperindu-şi capul, binecuvântează pe credincioşi dintre sfintele uşi:

Preotul: Binecuvântarea Domnului peste voi toţi cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Otpustul

Preotul se pleacă către icoana Mântuitorului şi zice:

Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.

Strana: Slavă. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte. Doamne miluieşte. Doamne miluieşte.

Întru numele Domnului, părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce a înviat din morţi…; iar de nu va fi duminică zice: Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfântului (N) (al cărui hram îl poartă biserica), ale celui între sfinţi Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, ale Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârşim, ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Strana: Amin.

Preotul se întoarce cu faţa spre icoana Mântuitorului şi zice:

Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.

Strana: Amin.

Preotul se întoarce în altar şi închide sfintele uşi şi perdeaua. Ieşind prin uşa diaconului, el (sau altcineva anume rânduit) împarte anafura credincioşilor. Când se termină aceasta, se întoarce în altar şi, dacă nu este diacon, el însuşi consumă Sfintele Taine. Preotul şi diaconul îşi scot veşmintele şi zic rugăciunile de mulţumire.

________________________________________________________________________